De ce este important să afli dacă ai prediabet?

Diabetul este o boală silențioasă, care nu apare peste noapte. Înainte de a dezvolta diabet de tip 2, aproape întotdeauna există faza de prediabet. Se estimează că aproximativ 15% dintre oamenii peste 40 de ani au prediabet fără să știe. Din păcate, în cazul lor, riscul de a face diabet în următorii ani este foarte mare. Singura lor șansă este descoperirea bolii în stadiu precoce și modificarea regimului de viață. Dar înainte de a afla ce pași sunt de urmat pentru a normaliza valorile glicemiei, să vedem ce este prediabetul.

Cum apare rezistența la insulină?

Prediabetul se caracterizează prin valori crescute ale glicemiei, dar nu suficient de mari pentru a defini diabetul. În faza de prediabet apare rezistența la insulină sau intoleranța la glucoză (zahărul din sânge). Produsă de pancreas, insulina are rolul de a regla nivelul zahărului din sânge. Insulina stimulează intrarea glucozei în celule, pentru ca organismul să o utilizeze la producerea de energie. Atunci când celulele organismului nu răspund la acțiunea insulinei, adică nu o folosesc corespunzător, apare fenomenul de rezistență la insulină. În această situație, glucoza se acumulează la nivel sanguin, ceea ce provoacă hiperglicemia.

Această creștere a nivelului de zahăr în sânge stimulează în exces pancreasul, care mărește continuu cantitatea de insulină. După un anumit număr de ani, pancreasul obosește, iar în lipsa schimbării stilului de viață, apare diabetul de tip 2.

De altfel, rezistența la insulină este cel mai important fenomen care conduce la îmbătrânirea prematură și la maladiile ce rezultă de aici: boli de inimă, accidente vasculare cerebrale, demență, cancer.

Sindromul metabolic sau „cvartetul ucigaș“

Rezistența la insulină apare adesea în contextul a ceea ce medicii numesc sindrom metabolic. În SUA, 22% din populația de peste 20 de ani prezintă acest sindrom. Supranumit „cvartetul ucigaș” („the deadly quartet”), acest sindrom însumează patru factori de risc importanți:
• obezitate abdominală;
• hipertensiune arterială;
• colesterol și trigliceride crescute;
• glicemie crescută.

Cu toate că este un fenomen cu mecanism complex de acțiune, el nu generează simptome evidente, cu excepția circumferinței taliei care se poate vedea cu ochiul liber. Însă nici aceasta nu este luată în serios, fiind adesea considerată, mai ales la bărbați, o evoluție firească a înaintării în vârstă. În rest, persoanele cu rezistență la insulină pot constata unele simptome vagi, precum oboseala crescută după mese, pofta nestăvilită de dulciuri.
Însă chiar și fără aceste semnale de alarmă, există posibilitatea de a depista rezistența la insulină cu ani întregi înaintea declanșării diabetului. Depistarea din timp poate ajuta la inversarea acestor simptome, dar medicii folosesc rareori testul de toleranță orală la glucoză. Acest test are o importanță crucială, întrucât poate detecta nivelurile ridicate de insulină, determinând riscul precoce de a dezvolta diabet zaharat de tip 2.
Medicul tău ți-a vorbit vreodată despre rezistența la insulină sau ți-a propus efectuarea unui test de toleranță la glucoză?

Cum se pierde startul în depistarea rezistenței la insulină?

Pentru determinarea riscului de diabet, analizele medicale uzuale prevăd măsurarea glicemiei a jeun (pe nemâncate) sau la cel puțin 8 ore de la ultima masă. Rezultatele acestui test nu sunt îngrijorătoare atât timp cât nivelul zahărului din sânge nu depășește 110 mg/dl. Odată ce glicemia ajunge la 126 mg/dl sau mai mult, de obicei, se stabilește diagnosticul de diabet zaharat de tip 2 și se trece la medicație antidiabetică.
Pentru mulți oameni, glicemia a jeun detectează diabetul prea târziu. Cu mult înainte de a crește nivelul zahărului din sânge, apar vârfurile de insulină. Or, nivelurile ridicate de insulină sunt primul semn care precede cu până la 10 ani diabetul zaharat de tip 2. Trebuie știut că deteriorările provocate de diabet încep chiar de la ușoare modificări ale insulinei și zahărului din sânge.

Cum se efectuează testul de toleranță orală la glucoză?

Testul de toleranță orală la glucoză măsoară nu numai nivelul glucozei din sânge, ci și al insulinei. Se determină o glicemie simplă înaintea începerii testului. Apoi pacientul primește glucoză pulbere în cantitate de 75 g dizolvată în 300 ml de apă. Se determină din nou glicemia la două ore după începerea testului. Dacă valoarea glicemiei la 2 ore este cuprinsă între 140 și 199 mg/dl, se confirmă diagnosticul de toleranță alterată la glucoză, iar dacă glicemia depășește 200 mg/dl, se pune diagnosticul de diabet zaharat.
Mulți pacienți pot avea rezultate normale ale glicemiei pe nemâncate, dar valori foarte mari la testul de toleranță orală la glucoză. Se apreciază că 90% din pacienții aflați în această situație rămân nediagnosticați și sunt în pericol de a face diabet zaharat tip 2.

Testul de toleranță orală la glucoză este indicat pentru:
• persoanele de peste 50 de ani;
• cei cu istoric familial de diabet zaharat de tip 2;
• persoanele cu obezitate abdominală și colesterol crescut;
• oricine prezintă risc de rezistență la insulină, inclusiv copii.

Întreabă medicul despre testul de toleranță orală la glucoză!

8 modificări ale stilului de viață care te ajută să eviți diabetul

Dacă rezultatul testului de toleranță orală la glucoză arată că suferi de prediabet, este indicat să pui în practică următoarele măsuri preventive:

1. Mănâncă alimente integrale și proaspete.

   Hrana este una din informațiile care controlează expresia genelor tale, hormonii și metabolismul. Alege alimente cu indice glicemic scăzut, legume proaspete, fructe, cereale fără gluten, nuci, semințe și proteine animale de înaltă calitate.

2. Elimină toate dulciurile.

   Atât zahărul, cât și îndulcitorii sunt principalii vinovați de apariția fenonemului de rezistență la insulină. Un studiu publicat în Diabetes Care arată că sucraloza (un îndulcitor artificial) poate crește nivelul glucozei și al insulinei. Așadar, renunță la zahăr, dar și aspartam, sucraloză, stevia, xylitol, malitol. Toate acestea pot fi înlocuite cu „dulceața” naturală a vaniliei (păstăi) sau a migdalelor prăjite.

3. Menține inflamația sub control.

   Dulciurile, făinoasele și uleiurile vegetale rafinate sunt cei mai mari contributori la întreținerea inflamației. Alimentele din această categorie cresc de asemenea nivelul insulinei și activează genele care duc la inflamație cronică. În schimb, trebuie să incluzi în dietă o mulțime de alimente antiinflamatorii: pește (preferabil nu de crescătorie), semințe de in, ulei de pește.

4. Consumă alimente bogate în fibre.

   Studiile arată că un consum crescut de alimente bogate în fibre poate fi la fel de eficient pentru scăderea concentrației de zahăr din sânge ca medicamentele, dar fără prețul unor efecte secundare. Fibrele încetinesc absorbția de zahăr în sânge din intestin. Mănâncă diverse alimente bogate în fibre: fructe, legume, leguminoase, semințe, nuci.

5. Odihnește-te suficient.

   Un studiu din Journal of Clinical Endocrinology and Metabolism a demonstrat că și în cazul persoanelor sănătoase o noapte de nesomn poate determina creșterea rezistenței la insulină. De aceea, odihna trebuie să fie o prioritate pentru oricine, indiferent dacă ești predispus la diabet sau nu.

6. Corectează deficitele nutriționale.

   O serie întreagă de nutrienți joacă un rol important în normalizarea insulinei, printre care vitamina D, cromul, magneziul și acidul alfa lipoic. Lipsa unuia dintre acești nutrienți poate fi asociată cu dezechilibrul zahărului din sânge și apariția rezistenței la insulină.

7. Include mișcarea în obiceiurile zilnice.

   Activitatea fizică este un adevărat medicament pentru normalizarea glicemiei. Un studiu din Journal of Obesity a constatat că efortul fizic periodic (minimum 4 ore pe săptămână) și o dietă echilibrată, care să favorizeze scăderea în greutate cu 5-10%, pot conduce la scăderea riscului de diabet cu peste 50%.

8. Evită stresul.

   Stresul cronic stimulează creșterea cortizolului, un hormon implicat de asemenea în apariția hiperglicemiei și acumularea de grăsime abdominală. Află ce metodă de relaxare ți se potrivește (plimbare, lectură, yoga, mers pe bicicletă, exerciții de respirație) și nu ezita să o aplici cât mai des.

Surse:
• diabetes.org/diabetes-basics/diagnosis/
• drhyman.com/blog/2014/08/18/one-test-doctor-isnt-save-life/
• webmd.com/diabetes/type-2-diabetes-guide/what-is-prediabetes-or-borderline-diabetes
• doctissimo.fr/html/dossiers/diabete/articles/6593-diabete-insulino-resistant.htm