Scleroza în plăci sau scleroza multiplă este o boală neurologică gravă, în care sistemul nervos central este afectat de deteriorarea mielinei, teaca izolatoare a celulelor nervoase, proces numit demielinizare. Denumirea de scleroză se referă la cicatricile sau sclerele aflate în substanța albă a creierului și măduvei spinării, în zonele unde dispare mielina.
Maladia debutează în jurul vârstei de 20-35 de ani și apare în proporție de 75% la femei. Potrivit statisticilor la nivel mondial, peste 2,3 milioane de persoane suferă de scleroză multiplă, incidența variind puternic în funcție de zonele geografice ale globului. Spre exemplu, boala este mai întâlnită la oamenii care trăiesc în zonele nordice ale Europei și Americii. Expunerea scăzută la lumina soarelui și implicit deficitul de vitamina D se află în corelație cu apariția sclerozei multiple.
Pentru a atrage atenția asupra acestei maladii ce reprezintă prima cauză de handicap sever non-traumatic la adulții tineri, începând din 2009, luna mai este dedicată luptei împotriva sclerozei în plăci. Anul acesta, Ziua Internațională a Sclerozei în Plăci a fost marcată la data de 25 mai.
O boală cu multiple fețe și evoluție imprevizibilă
De la descoperirea sa în secolul al XIX, scleroza în plăci este și astăzi învăluită în mister. Nici cauza bolii, nici tratamentul țintit nu sunt cunoscute încă de medici. Știința confirmă caracterul multifactorial al sclerozei, iar mecanismul de apariție este unul similar bolilor autoimune, adică sistemul imunitar al pacientului atacă propriile celule nervoase distrugând teaca de mielină. Limfocitele T, așa-numiții gardieni ai organismului, percep mielina drept un corp străin și o atacă. Atacul asupra mielinei declanșează procese inflamatoare care atrag acțiunea altor celule ale sistemului imunitar. Motivele rămân incerte, însă printre teoriile propuse se numără factori genetici și de mediu, cum ar fi infecțiile, toxinele, fumatul, stresul.
Diagnosticul bolii este îngreunat și de multitudinea de simptome, care diferă de la un pacient la altul. În general, boala debutează cu tulburări de vedere și un sindrom de oboseală cronică. Simptomele specifice sunt însă cele din sfera neurologică: tulburări motorii și senzoriale, cum ar amorțeli sau furnicături pe un segment al corpului, slăbiciune musculară, spasme musculare, dificultăți de coordonare și echilibru, probleme de vorbire și înghițire, incontinență urinară, diaree sau constipație.
În primii ani, maladia evoluează cu pusee ori atacuri inflamatorii, urmate de perioade de remisie în care simptomele pot să dispară complet. Uneori pot trece mai multe luni până la câțiva ani între crize. Însă boala se agravează treptat, iar după 5-20 de ani, perioadele de criză sunt urmate de sechele permanente, se instalează invaliditatea ce țintuiește pacientul într-un scaun cu rotile.
Tratamentele integrative, ce au la bază o abordare multidisciplinară a bolii ameliorează considerabil calitatea vieții pacienților.
- Surse:
- doctissimo.fr/html/dossiers/sep/12175-sclerose-en-plaques-10-questions.htm
- topsante.com/medecine/troubles-neurologiques/sclerose-en-plaques/vivre-avec/infographie-mieux-connaitre-la-sclerose-en-plaques-611487
