Pentru multă vreme, grăsimile au fost prezentate ca principali vinovați ale bolilor cardiovasculare. Dietele fără grăsimi au devenit regulă, colesterolul a fost demonizat, iar medicamentele hipolipemiante de tip statine au devenit aproape sinonime cu prevenția.
Cu toate acestea, în lumina cercetărilor recente, suntem martorii unei schimbări radicale de paradigmă: nu grăsimile sunt dușmanul de temut, ci contextul metabolic.
Dislipidemia, dezechilibrul dintre lipidele considerate „bune” și cele „nocive”, nu are ca punct de plecare consumul de grăsimi naturale, ci inflamația cronică, rezistența la insulină și alimentația ultra procesată. A înțelege lipidele și rolul lor înseamnă a înțelege însuși modul firesc de funcționare a corpului uman: de la membrana celulară la hormonii sexuali până la generarea de energie, sănătatea cerebrală și cardiovasculară.
Dislipidemia – vinovatul este inflamația, nu grăsimile
În sindromul metabolic, inflamația cronică și insulina ridicată modifică semnificativ metabolismul lipidic. Ficatul produce excesiv trigliceride și particule LDL mici și dense, ușor oxidabile, care pot deveni aterogene (duc la formarea de ateroame, formațiuni sub formă de plăci, depuse pe pereții interni ai vaselor de sânge). În același timp, inflamația reduce HDL-ul protector și compromite astfel funcția vasculară. Adevărata cauză nu este, așadar, aportul de grăsimi, ci excesul de carbohidrați rafinați, stresul oxidativ și inflamația de grad scăzut.
Când glucoza și insulina rămân crescute, ficatul transformă energia neutilizată în grăsimi, proces denumit „lipogeneză de novo”. Astfel, dislipidemia nu este produsul consumului unor grăsimi precum untul, ci consecință a consumului zahărului și produselor de tip industrial.
Mitul grăsimilor „rele” – o poveste fără fundament științific
Ipoteza veche „orice grăsime = risc cardiovascular” s-a dovedit a fi nu atât incompletă, cât mai ales injustă din punct de vedere științific. Numeroasele cercetări recente arată că nu cantitatea totală de grăsimi, ci tipul și gradul de oxidare a acestora sunt factorii care fac diferența. Dietele echilibrate, bogate în grăsimi naturale, reduc inflamația și riscul cardiovascular mai eficient decât regimurile de tip low-fat. Problema nu este colesterolul, ci inflamația care îl oxidează. Fără inflamație, colesterolul LDL își îndeplinește misiunea, transportând colesterolul acolo unde este nevoie: la nivel membranar, în sintezele hormonale, în creier etc.
Colesterolul, o moleculă vitală
Colesterolul este un compus de bază a organismului. Printre altele:
- stabilizează membranele celulare;
- asigură materia primă pentru hormonii de tip steroid (testosteron, estrogen, cortizol, DHEA);
- permite sinteza vitaminelor A, D, E,K;
- susține coenzima Q10 și energia mitocondrială;
- contribuie la formarea sărurilor biliare, indispensabile digestiei grăsimilor.
Dietele low-fat sau deficitare în colesterol pot genera tulburări hormonale, oboseală cronică, iritabilitate, tulburări de memorie și piele uscată, printre altele. Colesterolul nu este un produs dispensabil, ci efectiv materia din care corpul își construiește echilibrul pe mai multe nivele. O grijă deosebită ar trebui să aibă persoanele care își propun să slăbească restricționând grăsimile la maxim; există un risc mare de a-și deteriora starea de sănătate, chiar dacă vor avea rezultate în ceea ce privește ținta de scădere ponderală. E astfel necesar să existe un proces de slăbire echilibrat, fără a perturba metabolismul lipidic.
Cum anume își reglează corpul nivelul de colesterol?
Organismul își autoreglează sinteza colesterolului prin enzima HMG-CoA reductază. Când aportul alimentar crește, ficatul reduce sinteza proprie; când scade drastic, o accelerează. Blocarea excesivă a acestei enzime (prin diete restrictive sau tratamente agresive) poate afecta anumite procese esențiale precum sinteza hormonală sau producerea energiei celulare. Echilibrul autentic nu se obține prin eliminarea grăsimilor, ci prin normalizarea insulinei, reducerea stresului oxidativ și controlul inflamației.
Ateroscleroza, răspuns inflamator, nu depunere de grăsimi
Contrar a ceea ce se cunoaște îndeobște, pereții arteriali nu se „înfundă” cu colesterolul din alimentație, ci se inflamează din cauza zaharurilor, toxinelor și stresului cronic. Țesutul vascular lezat devine permeabil, iar LDL oxidat aderă la aceste zone, fiind apoi „curățat” de celulele denumite macrofage; acest proces, per total, duce la formarea plăcilor. Deci, în absența inflamației, colesterolul nu este periculos. Ținta corectă este refacerea integrității vasculare, nu eliminarea completă a lipidelor.
Lipidograma, oglinda metabolismului
Un test de laborator este util doar atâta timp cât înțelegem semnificația sa.
A privi colesterolul izolat e ca și cum ai judeca un întreg roman după titlu; adevărata poveste se scrie în contextul metabolic „citit” cu atenție, per ansamblu. Majoritatea oamenilor, inclusiv din domeniul sănătății, privesc colesterolul total sau LDL-ul, fără să înțeleagă imaginea completă. În realitate, cel mai valoros indicator al sănătății metabolice este considerat raportul trigliceride/HDL (TG/HDL).
- Idealul este sub 1:1; metabolismul este echilibrat.
- Îngrijorător este peste 2:1; semnifică început de disfuncție metabolică.
- Alarmant devine peste 3:1; risc crescut de sindrom metabolic.
Acest raport reflectă fidel sensibilitatea la insulină și eficiența arderii grăsimilor. Valorile crescute arată un metabolism care stochează energie, nu o arde. Este un marker simplu, ieftin și de mare acuratețe pentru dezechilibrul metabolic.
Grăsimile – mic ghid de identificare şi utilizare
a) Grăsimi benefice
- Acizii grași Omega-3 (EPA/DHA): uleiurile de in și cânepă, presate la rece, și uleiul de pește pentru că scad trigliceridele, reduc inflamația, protejează endoteliul.
- Grăsimile mononesaturate: ulei de măsline, avocado, migdale;
- Grăsimile saturate naturale: unt, gălbenuș, ghee, cocos, carne „curată” (de la animale crescute în mod natural, sustenabil).
b) Grăsimi nocive
- Uleiuri vegetale rafinate (soia, porumb, floarea-soarelui): proinflamatoare prin exces de omega-6.
- Grăsimi trans și margarinele: modifică receptorii insulinici și cresc riscul cardiovascular.
c) Aplicare practică
- Folosește ulei crud de măsline, in sau cânepă pentru salate și ghee sau ulei de cocos pentru gătit.
- Include zilnic o sursă de grăsimi bune – pește gras, avocado, nuci crude, semințe de in.
- Evită orice produs cu mențiunea „parțial hidrogenat”; pentru aceasta este important să citești cu atenție eticheta fiecărui produs.
Suplimente care susțin echilibrul lipidic
- Acizii grași omega-3 (EPA/DHA): normalizează trigliceridele, reduc inflamația;
- Niacina (vitamina B3): crește HDL, scade LDL oxidat;
- Berberina: optimizează metabolismul hepatic al lipidelor și sensibilitatea la insulină;
- Coenzima Q10: antioxidant mitocondrial, protejează sistemul cardiovascular;
- Magneziul: susține relaxarea vaselor sanguine;
- Fibrele solubile (din legume și fructe): reduc absorbția intestinală a colesterolului;
- Policosanolul – susține scăderea LDL și creșterea HDL.
Sindromul metabolic, originea comună a bolilor cronice
Am văzut, așadar, cum grăsimile nu trebuie eliminate, ci înțelese şi integrate corespunzător. Dislipidemia, hipertensiunea arterială, glicemia crescută și grăsimea abdominală nu sunt entități separate, ci manifestări ale aceluiași dezechilibru energetic și inflamator. Sindromul metabolic este, practic, terenul comun al majorității bolilor moderne, de la hipertensiune și diabet, până la cancer, boala Alzheimer și depresie. Orice tratament care ignoră acest nucleu nu face decât să „acopere” simptomele. Restabilirea sensibilității la insulină, reducerea inflamației și alegerea grăsimilor corecte sunt pașii absolut necesari către o reechilibrare metabolică profundă. De îndată ce parcurgem acest drum invers de restabilire a sănătății, și lipidograma se va modifica; ultimativ, Medicina Funcţională nu este despre a modifica anumite valori pe analizele sanguine, ci despre a echilibra organismul per ansamblu.
Te-ar mai putea interesa și:
https://bettermedicine.ro/rezistenta-la-insulina-intelegerea-unui-dezechilibru-complex-01
https://bettermedicine.ro/adipozitatea-abdominala-cand-grasimea-devine-mesaj-ce-ne-spune-corpul-despre-sindromul-metabolic
Cine este dr. Bogdan Tofan?
Dr. Bogdan Tofan este specialist în Medicină de Familie, cu atestate în Apifitoaromaterapie şi Ozonoterapie. Este pasionat de Medicina Funcţională, Medicina Stilului de Viaţă, Endobiogenie, terapia cu CBD şi Medicina Psihosomatică, îmbinând cunoștințele tradiționale cu noile tehnologii medicale. Activitatea sa include colaborări cu centre de medicină integrativă și participarea activă în programe de formare continuă.
Disclaimer
Informațiile prezentate în acest articol sunt destinate exclusiv scopurilor educative și informative. Acestea nu constituie un diagnostic medical, un tratament sau o recomandare terapeutică personalizată. Consultați întotdeauna un medic sau un specialist calificat înainte de a începe orice formă de tratament, dietă, supliment sau modificare a stilului de viață. Fiecare persoană este diferită, iar abordările care funcționează pentru un individ pot să nu fie potrivite pentru altul. Evaluarea și supravegherea profesională sunt esențiale.
