1% din populație suferă de boală celiacă, afecțiune autoimună care se manifestă prin inflamația intestinului subțire cauzată de consumul de gluten. Boala celiacă (celiachia) este singura boală autoimună la care se cunoaște atât triggerul, factorul epigenetic (glutenul), dar și antigenul specific HLA (human leukocyte antigen). Din păcate însă, boala celiacă este subdiagnosticată, putându-se întâlni persoane cu sau fără manifestări gastrointestinale, subiecți simptomatici și asimptomatici.
Genele și glutenul – necesare, dar nu suficiente în dezvoltatea bolii celiace
Până nu demult, despre boala celiacă se spunea că apare la indivizi cu predispoziție genetică prin expunerea la gluten – fracțiunea proteică din grâu, secară, orz, ovăz. În dezvoltarea bolii celiace sunt implicați și alți factori de mediu, din nefericire puțin înțeleși:
- Cantitatea și calitatea glutenului ingerat: cu cât mai mare este concentrația de gluten, cu atât mai mare este riscul de a dezvolta boala. Se pare că glutenul din diferite specii de cereale are o capacitate mai mare sau mai mică de a declanșa un răspuns imun.
- Hrana din perioada de sugar: riscul de boală celiacă este mai mic la copiii hrăniți la sân decât la cei hrăniți cu formulă de lapte.
- Vârsta la care este introdus glutenul în dietă: riscul de boală celiacă este mai mare cu cât glutenul este introdus mai devreme.
Totuși, genele și glutenul nu sunt suficiente pentru ca boala celiacă să se manifeste. Deși o treime din populația generală prezintă antigenele HLA specifice, doar 2-5% din persoanele cu aceste gene dezvoltă boala celiacă.
Disbioza poate favoriza boala celiacă?
Studii recente stabilesc o legătură între glutenul din alimentație (grâu, ovăz, orz, secară) și modificări ale microbiomului intestinal. Astfel, s-a demonstrat că microbiomul intestinal este diferit din punctul de vedere al compoziției la celiaci față de persoanele sănătoase. De exemplu, scăderea numărului bacteriilor Firmicutes și creșterea bacteriilor Proteobacteria au fost descoperite atât la copiii, cât și la adulții care suferă de boală celiacă. Alte studii au raportat scăderea populației de bacterii protectoare, antiinflamatoare de tipul Bifidobacterium și înmulțirea bacteriilor Bacteroides și Escherichia coli la pacienții cu boală celiacă activă. De asemenea, la acești pacienți au fost descoperite o diversitate scăzută și o funcție metabolică alterată, asociată cu scăderea concentrației de acizi protectori – acizi grași cu lanț scurt.
Studiile au arătat că șoarecii colonizați cu floră sănătoasă sunt protejați de patologia indusă de gluten, în vreme ce șoarecii colonizați cu Proteobacteria dezvoltă o patologie moderată indusă de gluten, iar cei colonizați cu Escherichia coli provenită de la pacienți cu celiachie dezvoltă această boală.
Dr. Fasano: Despre ruperea dogmelor în boala celiacă
„Înțelegerea noastră asupra bolii celiace s-a schimbat dramatic. Lucram cu niște paradigme specifice, aproape dogme, despre care credeam că nu se vor schimba niciodată“, afirmă dr. Alessio Fasano, director al Mucosal Immunology și Biology Research Center și al Center for Celiac Research, din Massachusetts (SUA), unul dintre specialiștii cu numeroase studii la activ în boala celiacă.
Astfel, într-unul dintre studii, dr. Fasano a descoperit că în cazul a doi pacienți, testele sangvine pentru boală celiacă au ieșit pozitive abia în jurul vârstei de 60 de ani. „Întrebarea este cum un individ programat genetic să dezvolte boala celiacă este expus la trigger (gluten), dar este capabil să îl tolereze? Ce se întâmplă cu acești indivizi care în cele din urmă dezvoltă intoleranță și sunt diagnosticați cu boala celiacă?“, se întreabă dr. Fasano. Explicația poate fi în microbiomul intestinal, dar e nevoie ca studii viitoare să descrie și să înțeleagă mecanismele specifice.
De asemenea, dr. Fasano și colegii săi au publicat în 2012 un mic studiu care a arătat modificări de-a lungul a 2 ani în flora intestinală a copiilor cu risc genetic de boală celiacă. Aceștia au descoperit că micuții cu predispoziție genetică, expuși pentru prima oară la gluten la vârsta de 1 an, au avut un răspuns imunitar mai mic la gluten decât cei expuși între 6 și 8 luni. În opoziție cu alte studii, Fasano și colegii săi au raportat de asemenea lipsa încrengăturii Bacteroidetes la acești copii.
Toate aceste date sugerează că microbiomul intestinal sănătos poate avea capacitatea de a reduce inflamația asociată cu consumul de gluten și, în același timp, deschid o nouă perspectivă în abordarea bolii celiace, putând contribui la descoperirea în viitor a noi metode de tratament al bolii celiace cu prebiotice, probiotice sau metaboliți specifici, pe lângă evitarea glutenului.
DE REȚINUT! Cum distingem boala celiacă de sensibilitatea la gluten sau de alergie?
| BOALĂ CELIACĂ | SENSIBILITATE LA GLUTEN NON-CELIACĂ | ALERGIE LA CEREALE | |
| Definiție | Afecțiune autoimună, predispoziție genetică. Consumul de gluten (triggerul) produce afectarea mucoasei intestinale. | Intoleranță la gluten sau alte componente ale cerealelor fără afectarea mucoasei intestinale. | Răspuns imun la una sau mai multe proteine din cereale (inclusiv gluten). |
| Simptome gastrointestinale | Diaree, balonări, dureri abdominale. | Diaree, balonări, dureri abdominale. | Grețuri, stări de vomă, diaree, balonări, iritații ale mucoasei bucale și faringiene. |
| Simptome extraintestinale | Scădere în greutate, malnutriție, deficit de fier, carii dentare, demineralizare osoasă, dermatite, tulburări neurologice, disfuncții hepatice, dureri articulare, căderea părului, oboseală. | Tulburări de concentrare, probleme neurologice, dureri articulare, oboseală. | Urticarie, dermatită, congestie nazală, iritații oculare, dificultăți de respirație. |
| Test anticorpi pozitiv | Da | Variabil | Nu |
| Biopsie intestinală anormală | Da | Nu | Nu |
| Tratament | Evitarea strictă a glutenului. | Limitarea consumului de cereale, gluten. | Evitarea strictă a cerealelor. |
- Referințe:
- webmd.com/digestive-disorders/news/20131212/celiac-disease-gluten-sensitive
- gastro.ucla.edu/site.cfm?id=281
- drperlmutter.com/gluten-microbiome/
- drschaer-institute.com/us/professional-articles/the-influence-of-the-microbiome-on-gluten-related-diseases-1207.html
- ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/14499782
- ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/25403367
- ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23478804
- pubs.sciepub.com/ijcd/2/4/4/
- theceliacmd.com/2014/12/microbiome-celiac-disease-bacterial-connection/
- aacc.org/publications/cln/articles/2014/september/new-perspectives-on-celiac-disease
- elsevier.com/about/press-releases/research-and-journals/gut-microorganisms-cause-gluten-induced-pathology-in-mouse-model-of-celiac-disease
- jfponline.com/specialty-focus/gi-hepatology/article/the-microbiome-in-celiac-disease-beyond-diet-genetic-interactions/
