În PANS/PANDAS, infecțiile pot avea un rol important ca factori declanșatori sau de exacerbare a simptomelor neuropsihiatrice. Deși PANDAS este asociat prin definiție cu infecțiile streptococice, în PANS au fost investigate și alte infecții sau procese inflamatorii ca posibili triggeri. Din acest motiv, identificarea și tratarea corectă a unei infecții active reprezintă o componentă importantă a evaluării medicale. Pe lângă tratamentele antiinfecțioase convenționale atunci când sunt indicate, există interes pentru anumite substanțe naturale cu proprietăți antibacteriene, antivirale, antifungice sau anti-biofilm, care pot fi analizate ca intervenții adjuvante, în funcție de agentul infecțios și de contextul fiecărui pacient.
Când vorbim despre remedii naturale utilizate în contextul infecțiilor, este util să facem o distincție importantă: nu toate suplimentele care „susțin imunitatea” au o acțiune directă asupra microorganismelor.
În acest articol ne interesează o categorie mai precisă: substanțele naturale pentru care există date privind activitatea antibacteriană, antivirală, antifungică, antiparazitară sau anti-biofilm.
Unele dintre aceste molecule acționează asupra membranei microorganismelor, altele interferează cu multiplicarea lor, cu enzimele microbiene, cu adeziunea la țesuturi sau cu formarea biofilmului.
Nivelul dovezilor diferă însă considerabil. Pentru unele există utilizări clinice bine definite; pentru altele, cele mai convingătoare rezultate provin încă din studii in vitro sau pe animale. Activitatea observată în laborator nu trebuie echivalată automat cu vindecarea unei infecții la om.
- Alicina – unul dintre cei mai interesanți compuși antimicrobieni ai usturoiului
Atunci când usturoiul este zdrobit, aliina intră în contact cu enzima aliinază și se formează alicina.
Alicina și ceilalți compuși organosulfurați ai usturoiului au demonstrat experimental activitate împotriva mai multor bacterii și fungi.
Printre mecanismele investigate se află afectarea enzimelor microbiene care conțin grupări tiol și perturbarea metabolismului microorganismelor.
Există, de asemenea, cercetări asupra efectului alicinei asupra biofilmelor bacteriene.
Trebuie făcută însă diferența între usturoiul alimentar, extractele standardizate și produsele care furnizează efectiv alicină sau potențial de formare a acesteia.
- Berberina
Berberina este un alcaloid vegetal întâlnit în plante precum Berberis.
Este una dintre moleculele naturale intens cercetate pentru activitatea sa antimicrobiană.
Experimental, au fost descrise efecte asupra unor bacterii Gram-pozitive și Gram-negative, fungi și anumite protozoare.
Un domeniu deosebit de interesant este biofilmul bacterian. Berberina poate influența adeziunea bacteriană, quorum sensing-ul, matricea biofilmului și anumite mecanisme asociate rezistenței microbiene.
Există și cercetări asupra combinației dintre berberină și antibiotice, dar acest lucru nu înseamnă că astfel de combinații trebuie realizate empiric.
- Monolaurina
Monolaurina este monogliceridul acidului lauric, acid gras prezent în cantitate importantă în cocos și în laptele matern.
Interesul antiinfecțios provine în special din capacitatea sa de a interacționa cu structurile lipidice.
În laborator au fost descrise efecte antibacteriene și asupra unor virusuri anvelopate.
Este importantă însă diferența dintre activitatea in vitro și eficiența clinică. Pentru multe dintre utilizările pentru care monolaurina este promovată în medicina integrativă, studiile clinice la om sunt încă insuficiente.
- Lactoferrina
Lactoferrina este o proteină naturală prezentă în lapte, colostru și numeroase secreții ale organismului.
Una dintre proprietățile sale cele mai interesante este capacitatea de a lega fierul.
Fierul este esențial pentru multiplicarea multor microorganisme, iar organismul utilizează în mod natural sechestrarea fierului ca mecanism de apărare.
Lactoferrina este cercetată pentru activitate:
antibacteriană • antivirală • antifungică • anti-biofilm.
Poate, de asemenea, interacționa direct cu anumite suprafețe bacteriene sau virale.
- NAC – N-acetilcisteina și biofilmul
NAC este cunoscută în special ca mucolitic și precursor al glutationului, dar are o altă proprietate extrem de interesantă: activitatea asupra biofilmului.
Studiile experimentale arată că NAC poate inhiba formarea anumitor biofilme și poate destabiliza biofilme deja formate.
O revizuire sistematică a identificat rezultate încurajatoare pentru NAC ca adjuvant în abordarea biofilmelor bacteriene, iar cercetările asupra infecțiilor respiratorii descriu atât inhibarea formării biofilmului, cât și perturbarea biofilmului matur.
Acest lucru este interesant deoarece bacteriile din biofilm pot avea un comportament foarte diferit față de bacteriile libere.
- Oregano – carvacrolul
Unul dintre principalii compuși cercetați din oregano este carvacrolul.
Carvacrolul prezintă experimental activitate antibacteriană și antifungică, în mare parte prin perturbarea membranei microorganismelor.
Este investigat inclusiv împotriva unor specii de Candida și a unor bacterii implicate în infecții umane.
Dar uleiul esențial concentrat nu trebuie confundat cu oregano utilizat alimentar. Administrarea orală a uleiurilor esențiale concentrate poate produce iritație și toxicitate, în special la copii.
- Cimbrul – timolul
Timolul, unul dintre principalii compuși ai cimbrului, are proprietăți antimicrobiene asemănătoare carvacrolului.
Poate afecta integritatea membranei microorganismelor și este cercetat pentru efecte antibacteriene și antifungice.
Carvacrolul și timolul sunt frecvent studiate inclusiv împreună.
- Propolisul
Propolisul este unul dintre produsele naturale cu cel mai larg spectru antimicrobian investigat.
Literatura descrie activitate:
antibacteriană • antifungică • antivirală • antiparazitară.
Au fost descrise mecanisme directe asupra microorganismelor, inclusiv perturbarea structurilor celulare, interferența cu anumite enzime și procese de replicare și inhibarea biofilmului.
Activitatea împotriva Staphylococcus aureus și Candida albicans a primit o atenție deosebită.
O problemă importantă este însă standardizarea: compoziția propolisului diferă considerabil în funcție de originea geografică și plantele din care provine.
- Curcumina
Curcumina este cunoscută mai ales pentru proprietățile sale antiinflamatoare, dar există și cercetări privind activitatea sa directă asupra microorganismelor.
Experimental, curcumina poate influența:
membrana bacteriană • virulența • adeziunea • quorum sensing-ul • formarea biofilmului.
Există date și privind activitatea antifungică.
Limitarea importantă este biodisponibilitatea: concentrația care inhibă un microorganism într-o cultură de laborator nu este neapărat concentrația care poate fi obținută într-un țesut după administrarea orală.
- Quercetina
Quercetina este un flavonoid natural cu proprietăți mult mai largi decât efectele sale antiinflamatoare.
În cercetarea experimentală au fost descrise efecte antivirale, antibacteriene și anti-biofilm.
Pentru virusuri au fost investigate mecanisme care implică diferite etape ale ciclului viral, însă eficiența clinică depinde evident de virus și nu poate fi extrapolată dintr-un experiment in vitro.
- Vitamina A – un caz aparte
Vitamina A merită separată de categoria obișnuită a suplimentelor antimicrobiene.
Nu este un „antiviral natural universal”, dar există o situație infecțioasă în care utilizarea ei terapeutică este foarte bine stabilită: rujeola la copii.
Organizația Mondială a Sănătății recomandă administrarea vitaminei A copiilor cu rujeolă, în doze terapeutice specifice vârstei, deoarece deficitul poate agrava boala și complicațiile acesteia.
Acest exemplu este important deoarece demonstrează că micronutrienții pot avea uneori un rol terapeutic antiinfecțios foarte specific.
Dar vitamina A preformată în doze mari nu trebuie administrată empiric. Se acumulează în organism și poate provoca hipervitaminoză A, hepatotoxicitate și toxicitate neurologică, iar în sarcină dozele mari sunt teratogene.
Prin urmare, „high-dose vitamin A” trebuie discutată în contextul infecției pentru care există indicație, nu ca protocol antiviral general.
- Acidul caprilic
Acidul caprilic este un acid gras cu lanț mediu întâlnit inclusiv în cocos.
Este cunoscut în medicina integrativă mai ales pentru presupusa sa utilizare împotriva Candida.
Există activitate antifungică experimentală, inclusiv prin afectarea membranei fungice, însă dovezile clinice pentru tratamentul candidozei sistemice sau intestinale prin suplimentarea orală sunt mult mai slabe decât popularitatea sa ar putea sugera.
- Pau d’Arco / lapacho
Extractele din Tabebuia/Handroanthus conțin compuși precum lapacholul și beta-lapachona, care au fost investigați pentru activitate antimicrobiană și antifungică.
Este însă un bun exemplu de substanță pentru care activitatea farmacologică nu înseamnă automat siguranță terapeutică.
Dozele mari și extractele concentrate pot avea efecte adverse și interacțiuni medicamentoase, astfel încât nu l-aș pune printre primele opțiuni ale unei strategii antiinfecțioase.
- Neem
Azadirachta indica conține numeroși compuși bioactivi și are o istorie îndelungată în medicina tradițională.
Există cercetări experimentale privind efectele antibacteriene, antifungice și antiparazitare.
Forma de administrare este însă esențială. Uleiul de neem ingerat poate fi toxic, în special pentru copii, deci existența activității antimicrobiene nu justifică administrarea orală empirică.
- Biofilmul – de ce merită o categorie separată
Biofilmul reprezintă o comunitate organizată de microorganisme încorporată într-o matrice extracelulară.
În această stare, bacteriile pot deveni considerabil mai tolerante la antibiotice și la mecanismele de apărare ale organismului.
Dintre moleculele discutate mai sus, cercetarea anti-biofilm este deosebit de interesantă pentru:
NAC • alicină • berberină • lactoferrină • curcumină • carvacrol • timol • propolis • quercetină.
NAC este un exemplu pentru care există o literatură dedicată efectului asupra biofilmului, deși o mare parte a dovezilor rămâne experimentală.
Antibacterian, antiviral și antifungic nu înseamnă același lucru
O greșeală frecventă este alegerea suplimentelor doar pentru că sunt etichetate drept „antimicrobiene”.
În realitate, strategia trebuie raportată la microorganism.
Pentru bacterii, cercetarea este interesantă în special pentru alicină, berberină, lactoferrină, carvacrol, timol, propolis și NAC/biofilm.
Pentru fungi, sunt investigate în special carvacrolul, timolul, propolisul, alicina, acidul caprilic și berberina.
Pentru virusuri, literatura experimentală include lactoferrina, monolaurina, quercetina, propolisul și alte molecule vegetale.
Pentru biofilm, NAC, berberina, alicina și lactoferrina sunt printre moleculele de interes.
Ideea esențială
„Natural” și „antiinfecțios” nu sunt sinonime cu „inofensiv”, după cum nici activitatea antimicrobiană demonstrată în laborator nu înseamnă automat eficiență terapeutică la om.
Cea mai interesantă direcție nu este utilizarea la întâmplare a unui număr mare de antimicrobiene naturale, ci identificarea agentului infecțios și alegerea unor molecule cu mecanisme relevante pentru acel microorganism.
În unele situații acestea pot avea rol adjuvant. În altele, tratamentul antiinfecțios medicamentos rămâne esențial.
Mai ales în infecțiile severe, invazive sau sistemice, remediile naturale nu trebuie să întârzie antibioticul, antiviralul, antifungicul sau antiparazitarul indicat.
Ce este Comunitatea Sindrom PANDAS/PANS România?
Sindrom PANDAS / PANS România este o inițiativă de informare și advocacy, construită în jurul unei comunități active de părinți, dedicată creșterii nivelului de conștientizare asupra sindromului PANDAS, a spectrului PANS și a afecțiunilor neuroimune pediatrice în România.
Pagina oferă acces la informații actualizate despre mecanismele de neuroimunologie implicate, precum și despre afecțiuni conexe autoimune și post-infecțioase, care pot sta la baza unor debuturi bruște de simptome neuropsihiatrice la copii, frecvent confundate cu ADHD, autism sau tulburări psihiatrice clasice.
Direcțiile principale sunt:
- Informarea corectă, bazată pe date științifice și experiențe reale;
- Educația publicului și a profesioniștilor din sănătate;
- Advocacy, pentru recunoașterea oficială a PANS/PANDAS și a patologiilor neuroimune asociate în România, dezvoltarea unor cadre de diagnostic și tratament și alinierea la practicile medicale internaționale.
Inițiativa își propune să aducă în prim-plan o perspectivă integrată asupra acestor tulburări, reducând decalajul dintre realitatea clinică și nivelul actual de recunoaștere instituțională.
Disclaimer
Informațiile prezentate în acest articol sunt destinate exclusiv scopurilor educative și informative. Acestea nu constituie un diagnostic medical, un tratament sau o recomandare terapeutică personalizată. Consultați întotdeauna un medic sau un specialist calificat înainte de a începe orice formă de tratament, dietă, supliment sau modificare a stilului de viață. Fiecare persoană este diferită, iar abordările care funcționează pentru un individ pot să nu fie potrivite pentru altul. Evaluarea și supravegherea profesională sunt esențiale.
Bibliografie selectivă
- Ankri S, Mirelman D. Antimicrobial properties of allicin from garlic. Microbes and Infection. 1999;1(2):125–129. DOI: 10.1016/S1286-4579(99)80003-3.
- Marchese A, Barbieri R, Sanches-Silva A, et al. Antifungal and antibacterial activities of allicin: A review. Trends in Food Science & Technology. 2016;52:49–56. DOI: 10.1016/j.tifs.2016.03.010.
- Song D, Hao J, Fan D. Biological properties and clinical applications of berberine. Frontiers of Medicine. 2020;14:564–582. DOI: 10.1007/s11684-019-0724-6.
- Ghosh C, Sarkar P, Issa R, Haldar J. Alternatives to conventional antibiotics in the era of antimicrobial resistance. Trends in Microbiology. 2019;27(4):323–338. DOI: 10.1016/j.tim.2018.12.010.
- Yost CC, Kuhn RJ. Lactoferrin: a natural glycoprotein involved in innate immunity and antimicrobial defense. Literatura privind lactoferrina descrie activitate antibacteriană, antivirală, antifungică și efecte asupra biofilmului.
- Rosa L, Cutone A, Lepanto MS, Paesano R, Valenti P. Lactoferrin: A natural glycoprotein involved in iron and inflammatory homeostasis. International Journal of Molecular Sciences. 2017;18(9):1985. DOI: 10.3390/ijms18091985.
- Blasi F, Page C, Rossolini GM, et al. The effect of N-acetylcysteine on biofilms: Implications for the treatment of respiratory tract infections. Respiratory Medicine. 2016;117:190–197. DOI: 10.1016/j.rmed.2016.06.015.
- Dinicola S, De Grazia S, Carlomagno G, Pintucci JP. N-acetylcysteine as powerful molecule to destroy bacterial biofilms. A systematic review. European Review for Medical and Pharmacological Sciences. 2014;18(19):2942–2948. PMID: 25339490.
- Marchese A, Orhan IE, Daglia M, et al. Antibacterial and antifungal activities of thymol: A brief review of the literature. Food Chemistry. 2016;210:402–414. DOI: 10.1016/j.foodchem.2016.04.111.
- Sharifi-Rad M, Varoni EM, Iriti M, et al. Carvacrol and human health: A comprehensive review. Phytotherapy Research. 2018;32(9):1675–1687. DOI: 10.1002/ptr.6103.
- Przybyłek I, Karpiński TM. Antibacterial properties of propolis. 2019;24(11):2047. DOI: 10.3390/molecules24112047.
- Almuhayawi MS. Propolis as a novel antibacterial agent. Saudi Journal of Biological Sciences. 2020;27(11):3079–3086. DOI: 10.1016/j.sjbs.2020.09.016.
- Hewlings SJ, Kalman DS. Curcumin: A review of its effects on human health. 2017;6(10):92. DOI: 10.3390/foods6100092.
- Adamczak A, Ożarowski M, Karpiński TM. Curcumin, a natural antimicrobial agent with strain-specific activity. 2020;13(7):153. DOI: 10.3390/ph13070153.
- Cushnie TPT, Lamb AJ. Antimicrobial activity of flavonoids. International Journal of Antimicrobial Agents. 2005;26(5):343–356. DOI: 10.1016/j.ijantimicag.2005.09.002.
- Li Y, Yao J, Han C, et al. Quercetin, inflammation and immunity. 2016;8(3):167. DOI: 10.3390/nu8030167.
- Yoon BK, Jackman JA, Valle-González ER, Cho NJ. Antibacterial free fatty acids and monoglycerides: Biological activities, experimental testing, and therapeutic applications. International Journal of Molecular Sciences. 2018;19(4):1114. DOI: 10.3390/ijms19041114.
- Batovska DI, Todorova IT, Tsvetkova IV, Najdenski HM. Antibacterial study of the medium chain fatty acids and their 1-monoglycerides. Polish Journal of Microbiology. 2009;58(1):43–47.
- Pohl CH, Kock JLF, Thibane VS. Antifungal free fatty acids: A review. In: Méndez-Vilas A, ed. Science Against Microbial Pathogens. Formatex; 2011.
- Donlan RM, Costerton JW. Biofilms: Survival mechanisms of clinically relevant microorganisms. Clinical Microbiology Reviews. 2002;15(2):167–193. DOI: 10.1128/CMR.15.2.167-193.2002.
- Flemming HC, Wingender J, Szewzyk U, Steinberg P, Rice SA, Kjelleberg S. Biofilms: An emergent form of bacterial life. Nature Reviews Microbiology. 2016;14:563–575. DOI: 10.1038/nrmicro.2016.94.
- Hall CW, Mah TF. Molecular mechanisms of biofilm-based antibiotic resistance and tolerance in pathogenic bacteria. FEMS Microbiology Reviews. 2017;41(3):276–301. DOI: 10.1093/femsre/fux010.
- Imdad A, Mayo-Wilson E, Herzer K, Bhutta ZA. Vitamin A supplementation for preventing morbidity and mortality in children from six months to five years of age. Cochrane Database of Systematic Reviews. 2017;3:CD008524. DOI: 10.1002/14651858.CD008524.pub3.
- Huiming Y, Chaomin W, Meng M. Vitamin A for treating measles in children. Cochrane Database of Systematic Reviews. 2005;4:CD001479. DOI: 10.1002/14651858.CD001479.pub3.
- World Health Organization. Measles – Vitamin A supplementation and management of complications. WHO guidance on measles management and vitamin A therapy.
