Manifestări, mecanisme imune și posibili declanșatori — ce este demonstrat și ce rămâne în cercetare
Un copil poate dezvolta o boală autoimună după ani în care dezvoltarea și starea sa de sănătate au părut obișnuite. În funcție de ținta răspunsului imun, pot fi afectate articulațiile, intestinul, pancreasul, nervii periferici sau creierul. Atunci când este implicat sistemul nervos, manifestările pot include modificări ale mișcării, memoriei, limbajului, somnului și comportamentului.
Pentru înțelegerea PANS/PANDAS, aceste boli oferă modele biologice importante: o infecție poate declanșa un răspuns imun care afectează ulterior organismul, iar anticorpii sau celulele imune pot modifica funcționarea sistemului nervos. Totuși, asemănările nu înseamnă că diagnosticele sunt identice sau că mecanismele sunt demonstrate în aceeași măsură.
PANS este un sindrom clinic definit prin debutul brusc al tulburării obsesiv-compulsive sau al restricției alimentare severe, împreună cu alte manifestări neuropsihiatrice apărute acut. PANDAS descrie un tablou pediatric cu simptome obsesiv-compulsive și/sau ticuri, evoluție episodică și asociere temporală cu infecția streptococică.
Există rezultate experimentale care susțin implicarea imunității în anumite cazuri: anticorpi proveniți de la copii cu PANDAS au modificat activitatea unor neuroni în laborator, iar modelele animale au evidențiat mecanisme prin care răspunsul la streptococ poate afecta bariera hematoencefalică. Nu este însă stabilit un mecanism autoimun unic pentru întregul spectru PANS și nu există un biomarker unic validat pentru confirmarea diagnosticului.
Privirea asupra altor boli autoimune pediatrice ajută la înțelegerea posibilităților biologice, dar și a diferenței dintre un mecanism demonstrat, o asociere observată și o ipoteză încă investigată.
Coreea Sydenham
Coreea Sydenham este o manifestare neurologică a febrei reumatice acute, apărută după infecția cu streptococ de grup A.
Manifestări. Copilul poate prezenta mișcări involuntare neregulate, scăderea tonusului muscular și dificultăți de scris, mers sau vorbire. Pot apărea și simptome obsesiv-compulsive, instabilitate emoțională, anxietate și dificultăți comportamentale ori cognitive. Evaluarea urmărește inclusiv eventuala afectare cardiacă reumatică.
Mecanism cunoscut. Boala este considerată o complicație imună poststreptococică. Experimentele cu anticorpi proveniți de la pacienți au demonstrat reactivitate încrucișată între structuri streptococice și ținte neuronale, precum și modificări ale semnalizării celulare.
Acest fenomen susține mecanismul de mimetism molecular: răspunsul imun îndreptat împotriva microorganismului recunoaște și anumite structuri proprii.
Ce rămâne de clarificat. Nu este complet explicat de ce numai o mică parte dintre copiii infectați dezvoltă boala. Sunt investigate susceptibilitatea genetică, particularitățile răspunsului imun și condițiile care permit acestuia să afecteze creierul.
Encefalita autoimună anti receptor NMDA
Encefalita anti-NMDA este un exemplu bine documentat de boală în care autoanticorpii perturbă funcționarea receptorilor neuronali.
Manifestări. Pot apărea schimbări importante de comportament, agitație, tulburări de somn, reducerea sau pierderea limbajului, mișcări anormale și convulsii. Formele severe pot include alterarea conștienței și dereglări ale funcțiilor autonome, precum pulsul, tensiunea arterială sau respirația.
Mecanism cunoscut. Anticorpii IgG împotriva subunității GluN1 a receptorului NMDA determină retragerea unor receptori de la suprafața neuronilor, perturbând comunicarea dintre aceștia. Efectul a fost demonstrat experimental și poate fi reversibil în condiții de laborator.
Boala arată că autoimunitatea poate produce o disfuncție a comunicării neuronale, fără ca mecanismul principal să fie distrugerea neuronilor.
Ce știm despre declanșatori. Unele cazuri sunt asociate cu tumori, în special teratoame ovariene, iar altele apar după encefalită herpetică. Această succesiune — infecție cerebrală urmată de o complicație autoimună — este documentată prin studii clinice.
Ce rămâne de clarificat. La mulți pacienți nu se identifică un declanșator. Un anticorp detectat izolat în sânge nu stabilește singur diagnosticul; sunt esențiale tabloul clinic și testarea adecvată, inclusiv în lichidul cefalorahidian.
Encefalomielita acută diseminată și boala asociată anticorpilor anti MOG
Encefalomielita acută diseminată, cunoscută ca ADEM, este un sindrom inflamator demielinizant al sistemului nervos central. O parte dintre copiii cu ADEM au boală asociată anticorpilor anti-MOG, denumită MOGAD. Cele două denumiri nu sunt sinonime.
Manifestări. În ADEM apar modificări ale stării mentale sau comportamentului, împreună cu semne neurologice precum slăbiciune, tulburări de echilibru ori vedere. RMN-ul evidențiază leziuni compatibile cu afectarea inflamatorie. MOGAD se poate manifesta și prin nevrită optică, mielită sau, mai rar, encefalită corticală.
Mecanism cunoscut. Inflamația afectează mielina și structurile asociate. Mielina formează învelișul care permite transmiterea eficientă a impulsurilor nervoase. În MOGAD, anticorpii împotriva proteinei MOG, interpretați prin metode și criterii adecvate, reprezintă o componentă centrală a diagnosticului.
Ce știm despre declanșatori. ADEM este frecvent precedată de o infecție. Această asociere susține un model postinfecțios, dar nu identifică întotdeauna microorganismul responsabil și nu dovedește același mecanism în toate cazurile.
Ce rămâne de clarificat. Originea răspunsului anti-MOG, motivele pentru care anumite persoane dezvoltă boala și factorii care determină o evoluție cu un singur episod sau cu recidive sunt încă cercetați.
Lupusul pediatric cu afectare neuropsihiatrică
Lupusul eritematos sistemic poate debuta în copilărie și poate afecta simultan mai multe organe.
Manifestări. Pot apărea febră, oboseală, erupții cutanate, dureri articulare, modificări hematologice și afectare renală. Atunci când este implicat sistemul nervos, sunt posibile convulsii, dificultăți cognitive, confuzie, psihoză și alte manifestări neurologice sau psihice.
Mecanism cunoscut. Lupusul implică pierderea toleranței imune față de structurile proprii. Afectarea neuropsihiatrică poate include procese inflamatorii, dar și mecanisme vasculare, precum trombozele asociate anticorpilor antifosfolipidici.
Nu orice simptom psihic al unui copil cu lupus este produs direct de autoimunitate. Evaluarea trebuie să ia în calcul și infecțiile, efectele medicamentelor, tulburările metabolice și impactul psihologic al unei boli cronice.
Ce știm despre cauze. Predispoziția genetică interacționează cu factori hormonali și de mediu. Expunerea la ultraviolete, unele infecții și anumite medicamente pot influența apariția sau evoluția bolii.
Ce rămâne de clarificat. Nu există o cauză unică aplicabilă tuturor copiilor. Nici manifestările neuropsihiatrice nu au un singur mecanism, ceea ce face necesară o evaluare individualizată.
Sindromul opsoclonus mioclonus ataxie
Acest sindrom rar afectează mișcarea și echilibrul, dar poate avea și consecințe importante asupra somnului, comportamentului și dezvoltării.
Manifestări. Sunt caracteristice mișcările oculare rapide și haotice, tresăririle musculare și instabilitatea la mers. Copilul poate deveni foarte iritabil, poate dormi prost și poate pierde abilități deja dobândite. Uneori persistă dificultăți de limbaj, atenție, învățare și reglare comportamentală.
Mecanism cunoscut. Este o afecțiune neuroimună. La o parte importantă dintre copii se asociază cu neuroblastomul, printr-un mecanism paraneoplazic: răspunsul imun asociat tumorii afectează și sistemul nervos.
Ce știm despre alte posibile cauze. Există și cazuri fără tumoră identificată, uneori apărute după o infecție. În aceste situații, un mecanism postinfecțios este luat în considerare, dar declanșatorul nu este întotdeauna demonstrat.
Ce rămâne de clarificat. Nu există o singură țintă antigenică identificată pentru toate cazurile. Rolul exact al diferitelor componente imune și cauzele multor forme fără tumoră rămân incomplet cunoscute.
Sindromul Guillain Barré
Sindromul Guillain Barré este o neuropatie imună acută, care afectează predominant nervii periferici.
Manifestări. Apar slăbiciune progresivă, adesea pornind de la picioare, reflexe diminuate, durere și uneori tulburări senzitive. La un copil mic, refuzul mersului poate fi un semn important. În forme severe pot apărea dificultăți de înghițire, insuficiență respiratorie și dereglări ale pulsului sau tensiunii arteriale.
Mecanism cunoscut. Boala este frecvent precedată de o infecție. În anumite forme asociate cu Campylobacter jejuni, mimetismul molecular este bine documentat: anticorpii generați împotriva bacteriei recunosc gangliozide ale nervilor periferici și perturbă funcționarea acestora.
Este unul dintre exemplele clare în care efectele neurologice pot apărea prin răspunsul imun declanșat de o infecție, fără ca bacteria să invadeze direct nervii.
Ce rămâne de clarificat. Sindromul cuprinde subtipuri cu mecanisme diferite. Nu la fiecare pacient poate fi identificată o infecție declanșatoare sau un anticorp relevant.
Boala celiacă
Boala celiacă este o afecțiune imună declanșată de gluten la persoane cu predispoziție genetică.
Manifestări. Poate produce dureri abdominale, balonare, diaree sau constipație, anemie, oboseală și creștere insuficientă. Unele persoane au manifestări digestive discrete, iar boala este identificată pornind de la consecințe din afara intestinului.
Mecanism cunoscut. Expunerea la gluten declanșează un răspuns imun care lezează mucoasa intestinului subțire. Există o legătură bine stabilită între predispoziția genetică, antigenul alimentar și procesul imun.
Ce rămâne de clarificat. Predispoziția genetică nu este suficientă pentru apariția bolii. Se cercetează de ce doar unele persoane predispuse dezvoltă afecțiunea și ce influențează momentul debutului.
Infecțiile din primii ani de viață, microbiomul și alți factori de mediu sunt investigate ca posibili modificatori ai riscului. Aceste asocieri nu echivalează cu identificarea unei cauze unice pentru fiecare copil.
Diabetul zaharat de tip 1
Diabetul de tip 1 este un exemplu de boală în care procesul autoimun poate exista înainte de apariția simptomelor evidente.
Manifestări. Copilul poate prezenta sete intensă, urinări frecvente, scădere în greutate și oboseală. Pot reapărea accidente urinare după o perioadă în care controlul vezicii fusese dobândit.
Mecanism cunoscut. Sistemul imunitar distruge celulele beta pancreatice care produc insulină. Autoanticorpii pot semnala procesul autoimun înainte de debutul clinic, deși distrugerea celulară implică în mod important și imunitatea mediată de limfocitele T.
Debutul simptomelor poate părea brusc, chiar dacă procesul biologic a început cu mult timp înainte.
Ce știm despre cauze. Există o predispoziție genetică importantă, împreună cu influențe ale mediului.
Ce rămâne în cercetare. Rolul unor infecții virale, inclusiv al enterovirusurilor, este investigat. Nu se poate însă atribui fiecărui copil o singură infecție cauzatoare și nici presupune că o infecție recentă explică automat debutul diabetului.
Ce au în comun aceste afecțiuni
Aceste boli arată că imunitatea poate afecta organismul prin mecanisme diferite. Uneori predomină anticorpii care modifică funcționarea unor receptori. Alteori sunt importante limfocitele T, activarea complementului, inflamația țesuturilor sau afectarea vasculară.
Autoanticorpii nu au întotdeauna același rol. Unii participă direct la producerea bolii; alții sunt în principal markeri ai unui proces imun. Prin urmare, identificarea unui anticorp nu dovedește automat că acesta explică simptomele pacientului.
Un alt element comun este interacțiunea dintre susceptibilitatea individuală și factorii externi. O infecție poate reprezenta un declanșator, dar în alte boli este implicat un antigen alimentar, o tumoră sau un factor încă necunoscut. Același eveniment nu produce aceleași consecințe la toți copiii.
De asemenea, declanșarea bolii și întreținerea ei sunt două întrebări diferite. O infecție poate iniția autoimunitatea, iar răspunsul imun poate continua după eliminarea microorganismului. În alte situații există infecție activă, sechele sau mecanisme suprapuse, care trebuie diferențiate.
Ce este demonstrat și ce rămâne ipoteză
În unele boli, ținta imună și efectele sale sunt bine caracterizate, cum se întâmplă în encefalita anti-NMDA. În altele, natura imună este susținută de un ansamblu de dovezi, dar nu există un singur anticorp sau un test care să explice toate cazurile.
Un studiu pe animale poate demonstra că un mecanism este posibil. Un experiment cu anticorpi proveniți de la pacienți poate oferi dovezi funcționale importante. Un studiu observațional poate identifica o asociere între o infecție și debutul bolii. Aceste tipuri de dovezi răspund însă la întrebări diferite și nu sunt interschimbabile.
La fel, ameliorarea după un antiinflamator sau o imunoterapie poate fi relevantă clinic, dar nu stabilește singură cauza bolii. Diagnosticul rezultă din concordanța dintre manifestări, investigații, evoluție și excluderea altor explicații.
Înțelegerea bolilor autoimune pediatrice cere atât recunoașterea rolului posibil al imunității, cât și precizie în evaluarea dovezilor. Această abordare permite investigarea mecanismelor biologice fără a transforma asocierile în certitudini și fără a ignora ceea ce rămâne încă necunoscut.
Ce este Comunitatea Sindrom PANDAS/PANS România?
Sindrom PANDAS / PANS România este o inițiativă de informare și advocacy, construită în jurul unei comunități active de părinți, dedicată creșterii nivelului de conștientizare asupra sindromului PANDAS, a spectrului PANS și a afecțiunilor neuroimune pediatrice în România.
Pagina oferă acces la informații actualizate despre mecanismele de neuroimunologie implicate, precum și despre afecțiuni conexe autoimune și post-infecțioase, care pot sta la baza unor debuturi bruște de simptome neuropsihiatrice la copii, frecvent confundate cu ADHD, autism sau tulburări psihiatrice clasice.
Direcțiile principale sunt:
- Informarea corectă, bazată pe date științifice și experiențe reale;
- Educația publicului și a profesioniștilor din sănătate;
- Advocacy, pentru recunoașterea oficială a PANS/PANDAS și a patologiilor neuroimune asociate în România, dezvoltarea unor cadre de diagnostic și tratament și alinierea la practicile medicale internaționale.
Inițiativa își propune să aducă în prim-plan o perspectivă integrată asupra acestor tulburări, reducând decalajul dintre realitatea clinică și nivelul actual de recunoaștere instituțională.
Disclaimer
Informațiile prezentate în acest articol sunt destinate exclusiv scopurilor educative și informative. Acestea nu constituie un diagnostic medical, un tratament sau o recomandare terapeutică personalizată. Consultați întotdeauna un medic sau un specialist calificat înainte de a începe orice formă de tratament, dietă, supliment sau modificare a stilului de viață. Fiecare persoană este diferită, iar abordările care funcționează pentru un individ pot să nu fie potrivite pentru altul. Evaluarea și supravegherea profesională sunt esențiale.
Referințe
- National Institute of Mental Health. PANS and PANDAS: Questions and Answers.
https://www.nimh.nih.gov/health/publications/pandas - American Academy of Pediatrics. Pediatric Acute-Onset Neuropsychiatric Syndrome (PANS): Clinical Report. 2025;155(3):e2024070334.
https://doi.org/10.1542/peds.2024-070334 - Cellucci T, et al. Clinical approach to the diagnosis of autoimmune encephalitis in the pediatric patient. Neurol Neuroimmunol Neuroinflamm. 2020;7(2):e663.
https://doi.org/10.1212/NXI.0000000000000663 - Xu J, et al. Antibodies From Children With PANDAS Bind Specifically to Striatal Cholinergic Interneurons and Alter Their Activity. Am J Psychiatry. 2021;178(1):48–64.
https://doi.org/10.1176/appi.ajp.2020.19070698 - Dileepan T, et al. Group A Streptococcus intranasal infection promotes CNS infiltration by streptococcal-specific Th17 cells. J Clin Invest. 2016;126(1):303–317.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/26657857/ - Evaluation, Diagnosis, and Treatment of Sydenham Chorea: Consensus Guidelines. 2025;156(6):e2025072466.
https://doi.org/10.1542/peds.2025-072466 - Kirvan CA, Swedo SE, Heuser JS, Cunningham MW. Mimicry and autoantibody-mediated neuronal cell signaling in Sydenham chorea. Nat Med. 2003;9:914–920.
https://doi.org/10.1038/nm892 - Hughes EG, et al. Cellular and synaptic mechanisms of anti-NMDA receptor encephalitis. J Neurosci. 2010.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/20427647/ - Armangue T, et al. Frequency, symptoms, risk factors, and outcomes of autoimmune encephalitis after herpes simplex encephalitis: a prospective observational study and retrospective analysis. Lancet Neurol. 2018.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/30049614/ - Krupp LB, et al. International Pediatric Multiple Sclerosis Study Group criteria for pediatric multiple sclerosis and immune-mediated central nervous system demyelinating disorders: revisions to the 2007 definitions. Mult Scler. 2013.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/23572237/ - Banwell B, et al. Diagnosis of myelin oligodendrocyte glycoprotein antibody-associated disease: International MOGAD Panel proposed criteria. Lancet Neurol. 2023;22(3):268–282.
https://doi.org/10.1016/S1474-4422(22)00431-8 - Groot N, et al. European evidence-based recommendations for diagnosis and treatment of childhood-onset systemic lupus erythematosus: the SHARE initiative. Ann Rheum Dis. 2017.
https://doi.org/10.1136/annrheumdis-2016-210960 - National Institute of Arthritis and Musculoskeletal and Skin Diseases.
https://www.niams.nih.gov/health-topics/lupus - Rossor T, et al. Diagnosis and Management of Opsoclonus-Myoclonus-Ataxia Syndrome in Children: An International Perspective. Neurol Neuroimmunol Neuroinflamm. 2022;9:e1153.
https://doi.org/10.1212/NXI.0000000000001153 - van Doorn PA, et al. European Academy of Neurology/Peripheral Nerve Society Guideline on diagnosis and treatment of Guillain–Barré syndrome. Eur J Neurol. 2023.
https://doi.org/10.1111/ene.16073 - National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases. Symptoms & Causes of Celiac Disease.
https://www.niddk.nih.gov/health-information/digestive-diseases/celiac-disease/symptoms-causes - National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases. Type 1 Diabetes.
https://www.niddk.nih.gov/health-information/diabetes/overview/what-is-diabetes/type-1-diabetes - National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases. Story of Discovery: Progress on the Pathway to Prevention of Type 1 Diabetes.
https://www.niddk.nih.gov/news/archive/2020/story-discovery-progress-pathway-prevention-type-1-diabetes
