I. Articol medical pentru profesionişti
Hipertensiunea arterială în sindromul metabolic
De la consultație la investigații
În primele două articole ale acestei serii am stabilit cadrul conceptual. Am pornit de la dimensiunea globală și statistică a sindromului metabolic, am explorat complexitatea etiologică a hipertensiunii arteriale asociate și am conturat harta mecanismelor interdependente care o susțin. Acum, după ce am înţeles structura cauzală, pasul firesc este să discutăm despre recunoașterea și cuantificarea acestei entități clinice – nu doar ca simplă valoare numerică pe tensiometru, ci ca expresie a unui context biologic și funcțional mult mai amplu.
În paradigma clasică diagnosticul se concentrează pe identificarea valorilor tensionale crescute prin măsurători repetate, în repaus și în ortostatism, confirmate în cabinet sau prin monitorizare ambulatorie; pot fi completate de evaluarea factorilor de risc și a complicațiilor. Acest model, validat prin ghiduri internaționale precum cele ale European Society of Cardiology și European Society of Hypertension rămâne fundamentul standardului de îngrijire; prin acestea se consolidează rolul ABPM/HBPM (Ambulatory Blood Pressure Monitoring/Home Blood Pressure Monitoring) pentru diagnostic, recunoașterea HTA mascate, a nondippingului/nocturnalității, evaluarea organelorțintă și utilizarea măsurilor suplimentare (de exemplu rigiditatea arterială). Pentru predicția evenimentelor, date observaționale mari confirmă superioritatea ABPM față de valorile de cabinet, cu implicații directe în triajul pacientului cu sindrom metabolic. S-a propus chiar integrarea examinării clinice cu anumite chestionare validate pentru evaluarea stresului, calităţii somnului și a statusului nutrițional, în vederea creșterii acurateței identificării factorilor de risc modificabili.
Din perspectiva tehnică a măsurării, ESH recomandă explicit ABPM/HBPM în situațiile cu suspiciune de HTA mascată sau control aparent sub tratament, iar studii mari susțin că nocturnitatea și variabilitatea tensiunii au relevanță prognostică independentă; se arată sistematic că adăugarea ABPM/HBPM îmbunătățește predicția peste tensiunea de cabinet. Dimineața, „surge”-ul tensional și pierderea dippingului sunt asociate cu AVC silențios/clinic și HMOD (hypertensionmediated organ damage); aceste semnale sunt deosebit de frecvente în fenotipul metabolic. Evaluarea organelorțintă merită integrată devreme, nu doar ca „damage check”, ci ca instrument de stratificare a cauzei/profilului de risc: masa și geometria ventriculară (ecocardiografie) reorientează riscul și managementul; albuminuria și eGFR oferă informație prognostică independentă, inclusiv la persoane fără HTA sau diabet,; retinopatia hipertensivă, documentată prin fotografierea fundului de ochi sau OCTA (optical coherence tomography angiography), se corelează cu risc cardiovascular și cerebrovascular pe termen lung.
Pe lângă cele de mai sus, menţionăm şi apneea obstructivă în somn (AOS) ca factor cauzal, dar și ca element diagnostic esențial în evaluarea hipertensiunii arteriale din cadrul sindromului metabolic. Mecanismele implică activarea simpatică repetată, hipoxie intermitentă și inflamație sistemică, contribuind la creșterea rezistenței vasculare și rigidității arteriale. Prevalența AOS în rândul pacienților cu HTA rezistentă depășește 70–80%, iar identificarea acesteia poate schimba fundamental conduita terapeutică. Se recomandă screening țintit prin chestionare validate și confirmare polisomnografică la pacienții cu fenotip metabolic și control tensionat suboptim.
Totuși, oricât de promiţătoare, în contextul sindromului metabolic, aceste criterii oferă doar o imagine de suprafaţă a problemei. Medicina Funcțională propune o explorare mai profundă, combinând metodele consacrate cu o evaluare extinsă, orientată către cauzele individuale și mecanismele biologice active la momentul diagnosticării. O astfel de evaluare clinică depăşeşte simpla anamneză și măsurarea tensiunii arteriale. Dincolo de istoricul cardiovascular și familial, o anamneză funcțională detaliată cercetează istoricul nutrițional, calitatea somnului, nivelul de stres, expunerile toxice și mediul de viață. Examenul fizic, dincolo de aprecierea circumferinței abdominale și a indicelui de masă corporală, se extinde spre evaluarea semnelor subtile de rezistență la insulină, inflamație sistemică sau disfuncții neurohormonale. Toate aceste elemente pot evidenția factori cauzali care efectiv scapă evaluării standard, dar care pot influența decisiv atât valorile tensionale, cât și rezistența la tratament.
În plan paraclinic, ghidurile alopate recomandă un set de investigații de bază: profil lipidic, glicemie á jeun, creatinină serică, electroliți, acid uric, electrocardiogramă, eventual ecocardiografie și examen de fund de ochi pentru depistarea leziunilor organelor-țintă.
În sfera omică/metabolică, excreția urinară de sodiu/potasiu pe 24h sau spot Na/K reflectă aportul net și sensibilitatea la sare; datele multiple arată relația liniară a sodiului cu TA, iar raportul Na/K prezice mai bine TA decât fiecare separat (informație utilă pentru o strategie nutrițională „personalizabilă”, mai ales la pacienți cu fenotip de sensibilitate la sare).
Medicina Funcțională nu contestă utilitatea acestora, dar le completează cu teste orientate spre identificarea factorilor cauzali: profil hormonal extins (inclusiv cortizol salivar în 3 sau 4 puncte, DHEA-S, panel hormonal tiroidian și hormoni sexuali), markeri inflamatori de sensibilitate crescută (hs-CRP, IL-6, TNF-α), markeri ai stresului oxidativ (8-hidroxi-2′-deoxiguanozină sau 8-OHdG, malondialdehidă), analize ale microbiomului intestinal (identifică disbioza asociată cu inflamație și sensibilitate la sare),,, teste de sensibilitate/intoleranţe la alimente și evaluări ale statusului micronutrienților (magneziu, potasiu, zinc, fier, vitaminele D, B6, B12, acizi grași omega-3). Studiile recente sugerează că biomarkerii inflamatori și profilul microbiomului pot diferenția pacienții hipertensivi cu sindrom metabolic de cei cu hipertensiune esențială izolată, oferind piste pentru intervenții personalizate. Aceste teste permit mai mult decât simpla identificare a prezenței hipertensiunii, anume contextul biologic individual care o susține.
În ultimii ani au fost propuși anumiţi indicatori suplimentari care pot anticipa atât instalarea hipertensiunii, cât și evoluția sa în sindromul metabolic, precum TMAO (trimethylamine N-oxide), metabolit microbian asociat cu rigiditate arterială și risc cardiovascular crescut, SCFA (short-chain fatty acids, implicați în reglarea tensiunii prin axa intestin-rinichi-vas; nivelurile scăzute se corelează cu disfuncție endotelială și inflamație),, raportul omega-3/omega-6 (dezechilibrul este asociat cu inflamație sistemică și hipertensiune) sau indicele de rigiditate arterială (prin tonometrie applanată sau analiză de undă de puls), un predictor precoce de disfuncție vasculară, ,, .
Un exemplu elocvent este o abordare avansată, interdisciplinară precum integrarea monitorizării ambulatorii a tensiunii arteriale (ABPM) cu evaluarea variabilității tensiunii și a răspunsului circadian, corelate cu parametri de secreție a cortizolului și cu activitatea sistemului nervos autonom (prin analiza variabilității frecvenței cardiace). Această abordare poate dezvălui tipare tensional-metabolice distincte, cu relevanță directă pentru alegerea strategiei terapeutice.
Această abordare, deși mai laborioasă, poate explica de ce doi pacienți cu valori tensionale similare și același scor de risc cardiovascular răspund complet diferit la tratament. Mai mult, studiile şi recenziile de specialitate arată că managementul personalizat, bazat pe identificarea mecanismelor dominante la fiecare pacient, duce la control mai bun al tensiunii și la reducerea necesarului de medicație, comparativ cu abordarea “one‑size‑fits‑all”.
În esență, diagnosticul hipertensiunii arteriale în sindromul metabolic, privit prin lentila Medicinei Funcționale, devine o hartă tridimensională: pe axa clasică rămân valorile tensionale și leziunile organelor-țintă, pe axa metabolică se află profilul inflamator, endocrin și nutrițional, iar pe axa de mediu se regăsesc stresul, somnul și factorii comportamentali. În acest mod, fiecare pacient primește nu doar un diagnostic, ci și o înțelegere a propriei „amprente fiziopatologice”, ceea ce deschide calea către o intervenție cu adevărat personalizată.
Oferim mai jos o schemă conceptuală care să arate fluxul de diagnostic de la evaluarea generală la personalizarea funcțională.
II. Ghid educativ pentru publicul larg
Hipertensiunea arterială: cum abordăm diagnosticul într-un mod holistic și personalizat?
Continuăm tema hipertensiunii arteriale (HTA) din sindromul metabolic; urmând firul logic, astăzi vom vorbi despre diagnosticul acesteia, atât din punct de vedere clinic, cât şi al analizelor și testelor suplimentare.
Tensiunea arterială crescută este, fără îndoială, un semnal al unei probleme de sănătate. Nu cred să mai existe oameni care să nu fi auzit deja despre hipertensiune și cum măsurarea valorilor tensionale poate ajuta la depistarea acesteia. Dar realitatea este că HTA nu este doar despre „două valori pe tensiometru, una mică şi una mare”. Ea este un semnal că ceva mai profund nu funcționează corespunzător în corpul nostru.
După cum am văzut de mai multe ori (şi repetăm doar cu scopul de a ne fixa mai bine informaţiile acumulate până acum), sindromul metabolic este o combinație de factori de risc care includ obezitatea abdominală, rezistența la insulină, dislipidemia și hipertensiunea arterială; aceste componente nu există izolat, ci sunt interconectate într-o rețea complexă de mecanisme biologice; astfel, după cum am menţionat în articolul anterior, despre cauze şi factori de risc, tensiunea arterială este influențată de dezechilibre hormonale, inflamatorii și metabolice, fiecare dintre acestea având un impact direct asupra sănătății vasculare.
În medicina convențională, diagnosticul HTA se bazează pe măsurători simple ale tensiunii arteriale; în majoritatea cazurilor, hipertensiunea este diagnosticată în urma unor măsurători de rutină efectuate la cabinetul medicului (cel mai adesea medicul de familie) sau prin automonitorizare acasă. Totuși, ce se întâmplă când valorile tensiunii sunt normale doar la cabinet, dar cresc acasă? Aici intervine monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale (ABPM), o metodă esențială pentru a identifica hipertensiunea „mascată”, un fenomen frecvent întâlnit în rândul pacienților cu sindrom metabolic. În aceste cazuri, tensiunea poate fi normală în cabinet, dar crește semnificativ în timpul zilei sau pe timpul nopții, aducând cu sine riscuri crescute pentru accidente vasculare cerebrale și deteriorarea organelor țintă (de exemplu rinichi sau ochi). În plus, variabilitatea tensiunii și răspunsul circadian joacă un rol crucial. Ce înseamnă acest lucru? Simplu spus, tensiunea arterială ar trebui să scadă în mod natural pe timpul nopții, dar, în cazul anumitor pacienți, acest lucru nu se întâmplă; dimpotrivă, tensiunea chiar crește pe timp de noapte.
Notă importantă
Deşi am menţionat şi în primul articol pe această temă, reluăm şi aici importanţa măsurării corecte a tensiunii arteriale; micile detalii pot face diferența între o măsurătoare corectă și una care poate induce în eroare (aici mă gândesc mai ales la tratamente prea uşor iniţiate, tocmai în urma unor măsurători eronate).
Măsurarea corectă a tensiunii arteriale este esențială pentru a obține un diagnostic precis și pentru a urmări evoluția acesteia. Pare simplu să îți măsori tensiunea acasă sau la medic, însă există câteva reguli importante de care trebuie să ții cont pentru a te asigura că rezultatele sunt corecte. Acestea sunt următoarele:
- încearcă să nu consumi cafea ori să fumezi înainte de măsurătoare; acestea vor influenţa rezultatul;
- este important să te afli într-o stare de relaxare înainte de măsurătoare, în repaus; asigură-te că „îţi tragi sufletul” dacă ai venit în pas alert la medic sau tocmai ai avut de răspuns la un telefon dificil;
- așază-te pe un scaun confortabil, cu spatele drept și sprijinit, picioarele pe podea și brațul sprijinit pe o masă, astfel încât să fie la nivelul inimii;
- manşeta tensiometrului trebuie să fie plasată la aproximativ 2-3 cm deasupra cotului, fixată corect, fără a fi prea strânsă sau prea largă;
- pentru rezultate precise, măsurătorile trebuie repetate de două sau trei ori, la intervale de 1-2 minute, și ar trebui să le faci la aceeași oră în fiecare zi, preferabil dimineața, înainte de a mânca. Dacă preferi seara, ori este necesar să le măsori şi atunci, asigură-te că respecţi ceea ce am menţionat la punctul 2).
Pe de altă parte, în Medicina Funcțională, abordarea este mult mai complexă și orientată spre identificarea cauzelor fundamentale. Ştim deja că, în loc să tratăm doar „simptomele” (adică tensiunea ridicată), Medicina Funcțională încearcă să înțeleagă ce anume din stilul de viață, nutriție sau factori genetici ori de mediu contribuie la creșterea acesteia. În abordarea funcțională, adăugăm și evaluarea organelor țintă (inima, rinichii, ochii). De exemplu, un ecocardiograf poate identifica modificările structurale ale inimii, cum ar fi hipertrofia ventriculară stângă. Aceasta poate fi un indicator al hipertensiunii necontrolate pe termen lung. La fel, evaluarea fundului de ochi prin metode noi precum OCTA (tomografie cu coerență optică angiografică) poate revela semne de deteriorare a vaselor retiniene, un semn precoce al riscului cardiovascular.
Pe lângă aceşti paşi, o evaluare funcţională presupune și o explorare completă a stilului de viață, a alimentației, a nivelului de stres și a altor factori care ar putea contribui la creșterea tensiunii arteriale. Un exemplu de astfel de abordare personalizată ar putea include teste de profil hormonal extins, pentru a evalua nivelurile de cortizol sau de hormoni tiroidieni, care pot influența tensiunea arterială. De asemenea, testele de sensibilitate la alimente pot ajuta la identificarea unor posibile intoleranțe care contribuie la inflamație și dezechilibre hormonale, iar testele de microbiom intestinal pot identifica disbioza, o disfuncţie pe care din ce în ce mai multe studii o asociază nu numai cu inflamaţia generalizată, dar și cu HTA. În plus, evaluarea micronutrienților joacă un rol esențial. Deficitele de magneziu, potasiu și vitamina D sunt numai câteva dintre cele mai frecvent întâlnite carenţe la pacienții cu hipertensiune, iar suplimentarea acestora îmbunătăţeşte vizibil controlul tensional.
De asemenea, în cazul pacienților (din ce în mai mulţi!) cu apnee obstructivă în somn, unde aportul scăzut de oxigen și activarea sistemului nervos simpatic (responsabil cu reacţia noastră în faţa unei ameninţări: luptă sau fugă) agravează HTA, este absolut necesar un diagnostic corect şi personalizat.
De ce căutăm să identificăm toţi aceşti factori descrişi mai sus? Pentru că atunci când se identifică mecanismele cauzale pentru fiecare pacient în parte – şi de acum ştim că prin Medicina Funcţională nu tratăm boala, ci bolnavul –, anumite modificări de stil de viaţă, ori corectările unor (aparent simple) carenţe pot avea rezultate uimitoare. Şi nu, nu e vorba despre o iscusinţă anume, ci doar de cunoaşterea mai profundă a modului de funcţionare a organismului uman. Se conturează astfel din ce în mai mult ideea că HTA, ca orice boală cronică, nu are nevoie de „suprimarea” simptomelor, ci mai ales de înţelegerea mecanismelor care au dus la iniţierea şi menţinerea acesteia, de o identificare corectă şi deplin personalizată, ca si tratamentul să fie pe măsură. Rămâneţi alături de noi ca să descoperim împreună toate aceste lucruri minunate!
În articolele anterioare:
Partea a II-a: Cauze și factori de risc
În articolele următoare:
Partea a IV-a: Prognostic, evoluţie, scenarii clinice
Partea a V-a: Prevenţie şi terapie
Cine este dr. Bogdan Tofan?
Dr. Bogdan Tofan este specialist în Medicină de Familie, cu atestate în Apifitoaromaterapie şi Ozonoterapie. Este pasionat de Medicina Funcţională, Medicina Stilului de Viaţă, Endobiogenie, terapia cu CBD şi Medicina Psihosomatică, îmbinând cunoștințele tradiționale cu noile tehnologii medicale. Activitatea sa include colaborări cu centre de medicină integrativă și participarea activă în programe de formare continuă.
Disclaimer
Informațiile prezentate în acest articol sunt destinate exclusiv scopurilor educative și informative. Acestea nu constituie un diagnostic medical, un tratament sau o recomandare terapeutică personalizată. Consultați întotdeauna un medic sau un specialist calificat înainte de a începe orice formă de tratament, dietă, supliment sau modificare a stilului de viață. Fiecare persoană este diferită, iar abordările care funcționează pentru un individ pot să nu fie potrivite pentru altul. Evaluarea și supravegherea profesională sunt esențiale.
