Pentru multe familii afectate de PANS/PANDAS sau de alte afecțiuni neuroimune, momentul în care aud pentru prima dată despre IVIG, rituximab sau alte terapii biologice poate fi copleșitor. Sunt tratamente utilizate în boli autoimune severe, uneori chiar în oncologie sau neurologie, iar întrebarea apare firesc: cum au ajuns acestea să fie folosite și în tulburări care se manifestă prin OCD, ticuri, anxietate, regresie comportamentală sau modificări cognitive? Răspunsul stă în modul în care s-a schimbat înțelegerea relației dintre sistemul imunitar și creier.
În ultimele două decenii, cercetările au arătat că anumite infecții, procese inflamatorii și mecanisme autoimune pot influența funcționarea sistemului nervos central. În unele situații, sistemul imun nu se limitează la combaterea infecțiilor, ci începe să producă molecule inflamatorii sau anticorpi care pot afecta indirect sau direct funcția cerebrală.
În acest context au apărut terapiile imunomodulatoare.
Ce este IVIG?
IVIG (Intravenous Immunoglobulin) reprezintă un concentrat de anticorpi IgG obținut din plasma a mii de donatori sănătoși.
Practic, pacientul primește intravenos o cantitate mare de imunoglobuline umane purificate. La prima vedere pare paradoxal: dacă problema este imunologică, de ce administrăm și mai mulți anticorpi?
Răspunsul este că IVIG nu funcționează prin stimularea imunității, ci prin reglarea acesteia.
Printre mecanismele propuse se numără:
neutralizarea autoanticorpilor patogeni, reducerea activării complementului, scăderea producției de citokine inflamatorii, reglarea activității limfocitelor B și T, reducerea activării microgliei și a neuroinflamației. Din aceea IVIG este utilizat de decenii în neurologia autoimună, inclusiv în sindromul Guillain-Barré, CIDP, miastenia gravis și numeroase encefalite autoimune.
Cum se administrează?
În majoritatea centrelor, IVIG este administrat intravenos pe durata a una până la trei zile.
În PANS/PANDAS se utilizează frecvent doze imunomodulatoare mari, de aproximativ 2 g/kg per ciclu, deși protocoalele diferă între centre și între medici. Unii pacienți primesc o singură cură. Alții primesc cicluri repetate la 4–8 săptămâni. In cazurile severe, medicul poate decide continuarea tratamentului pentru mai multe luni.
Ce poate simți pacientul după IVIG?
Experiențele sunt foarte variabile.
Unii copii prezintă ameliorări rapide în primele săptămâni. La alții apare ceea ce părinții numesc frecvent „flare post-IVIG” – o agravare temporară a simptomelor înaintea unei eventuale îmbunătățiri. Pot apărea cefalee,
greață, oboseală, febră, iritabilitate, accentuarea temporară a simptomelor neuropsihiatrice. Aceste reacții nu înseamnă neapărat că tratamentul a eșuat.
În unele cazuri, efectul maxim este observat abia după câteva luni.
Tebuie tratate infecțiile înainte de IVIG?
Aici apar două școli de gândire care coexistă și astăzi. Mulți specialiști PANS/PANDAS consideră că infecțiile active sau persistente trebuie identificate și tratate înaintea imunomodulării majore. Argumentul lor este simplu.Dacă există un stimul imunologic continuu ( streptococ, Mycoplasma, Bartonella, Borrelia, virusuri herpetice sau alte infecții ) sistemul imun va continua să fie activat chiar dacă administrăm IVIG. În această perspectivă, IVIG este văzut ca o intervenție care funcționează mai bine atunci când „focul” care întreține inflamația a fost deja redus.
Alți clinicieni consideră că, la unii pacienți, procesul autoimun capătă autonomie.
Cu alte cuvinte, infecția inițială poate să nu mai fie principalul motor al bolii. În aceste situații, prioritatea devine controlul inflamației și al autoimunității, chiar dacă nu toate infecțiile suspectate au fost complet eradicate.
Această abordare este întâlnită mai frecvent în encefalitele autoimune.Realitatea este probabil undeva la mijloc. Mulți specialiști încearcă să controleze simultan atât infecțiile, cât și răspunsul imun.
Cât de accesibil este IVIG?
Din păcate, costul rămâne una dintre principalele limitări. Un singur ciclu poate costa de la câteva mii la peste zece mii de euro, în funcție de greutatea pacientului și de țară.
În unele state există programe de rambursare pentru anumite indicații neurologice.
În PANS/PANDAS accesul este adesea mai dificil, deoarece diagnosticul nu este încă recunoscut uniform în toate sistemele medicale.
Ce se întâmplă dacă IVIG nu este suficient?
Aici intră în scenă terapiile biologice.
Acestea sunt medicamente create pentru a bloca ținte foarte specifice din sistemul imun.
Rituximab
Rituximab este cel mai utilizat anticorp monoclonal în encefalitele autoimune.
Acesta elimină limfocitele B care produc anticorpi.Se administrează intravenos, de obicei la intervale de câteva luni.
În multe centre este utilizat atunci când pacientul răspunde insuficient la steroizi, IVIG sau plasmafereză. În practică, rituximab este adesea combinat cu IVIG.
IVIG oferă un efect imunomodulator relativ rapid, în timp ce rituximab reduce pe termen lung populația de limfocite B.
Infliximab
Infliximab blochează TNF-α, una dintre cele mai importante molecule inflamatorii din organism.
Spre deosebire de rituximab, nu țintește anticorpii, ci inflamația.Este administrat intravenos, inițial mai frecvent, apoi la intervale regulate. Interesul pentru infliximab provine din observația că TNF-α poate contribui la neuroinflamație și la activarea microgliei.
Experiența în PANS/PANDAS este încă limitată, însă există interes crescând pentru această abordare.
Tocilizumab
Tocilizumab blochează interleukina-6 (IL-6).
Această citokină este implicată în numeroase procese inflamatorii și autoimune.
A fost utilizat cu succes în unele encefalite autoimune refractare care nu au răspuns la IVIG și rituximab.
Anakinra
Anakinra blochează interleukina-1.
Este utilizată în special în boli autoinflamatorii și este investigată și în anumite forme de neuroinflamație.
Bortezomib
Bortezomib elimină plasmocitele mature, adică celulele care produc cantități mari de anticorpi.
Acest lucru îl face interesant pentru pacienții care continuă să producă autoanticorpi în ciuda tratamentului cu rituximab.
Daratumumab
Daratumumab țintește proteina CD38 și elimină plasmocitele. Este una dintre cele mai noi direcții terapeutice pentru formele extrem de refractare de encefalită autoimună.
Probabil că viitorul nu va aparține unui singur tratament. Unii pacienți vor răspunde la antibiotice. Alții la IVIG. Alții vor necesita combinații de IVIG și terapii biologice.
Pe măsură ce înțelegem mai bine mecanismele biologice care stau la baza fiecărui caz, tratamentele vor deveni din ce în ce mai personalizate. Poate că peste câțiva ani nu vom mai vorbi despre PANS/PANDAS ca despre o singură entitate, ci despre mai multe subtipuri biologice, fiecare cu propriul profil imunologic și propriile terapii țintite.
Ce este Comunitatea Sindrom PANDAS/PANS România?
Sindrom PANDAS / PANS România este o inițiativă de informare și advocacy, construită în jurul unei comunități active de părinți, dedicată creșterii nivelului de conștientizare asupra sindromului PANDAS, a spectrului PANS și a afecțiunilor neuroimune pediatrice în România.
Pagina oferă acces la informații actualizate despre mecanismele de neuroimunologie implicate, precum și despre afecțiuni conexe autoimune și post-infecțioase, care pot sta la baza unor debuturi bruște de simptome neuropsihiatrice la copii, frecvent confundate cu ADHD, autism sau tulburări psihiatrice clasice.
Direcțiile principale sunt:
- Informarea corectă, bazată pe date științifice și experiențe reale;
- Educația publicului și a profesioniștilor din sănătate;
- Advocacy, pentru recunoașterea oficială a PANS/PANDAS și a patologiilor neuroimune asociate în România, dezvoltarea unor cadre de diagnostic și tratament și alinierea la practicile medicale internaționale.
Inițiativa își propune să aducă în prim-plan o perspectivă integrată asupra acestor tulburări, reducând decalajul dintre realitatea clinică și nivelul actual de recunoaștere instituțională.
Disclaimer
Informațiile prezentate în acest articol sunt destinate exclusiv scopurilor educative și informative. Acestea nu constituie un diagnostic medical, un tratament sau o recomandare terapeutică personalizată. Consultați întotdeauna un medic sau un specialist calificat înainte de a începe orice formă de tratament, dietă, supliment sau modificare a stilului de viață. Fiecare persoană este diferită, iar abordările care funcționează pentru un individ pot să nu fie potrivite pentru altul. Evaluarea și supravegherea profesională sunt esențiale.
Referințe:
Frankovich J, Cooperstock M, Murphy T et al. Clinical Management of Pediatric Acute-Onset Neuropsychiatric Syndrome: Part II—Use of Immunomodulatory Therapies. Journal of Child and Adolescent Psychopharmacology, 2017.
PPN Clinical Care Standards for IVIG in PANS.
Nosadini M et al. International Consensus Recommendations for the Treatment of Autoimmune Encephalitis. Lancet Neurology, 2021.
Dale RC, Brilot F. Autoimmune Encephalitis in Children. Current Opinion in Neurology, 2022.
Titulaer MJ et al. Treatment and Prognosis of Autoimmune Encephalitis. Lancet Neurology, 2013.
He JJ et al. Immunomodulation With Rituximab in Severe Pediatric PANS/PANDAS and Autoimmunity: A Case Series. 2025.
Shin YW et al. Treatment Strategies for Autoimmune Encephalitis. Therapeutic Advances in Neurological Disorders, 2018.
Abboud H et al. An Update on the Treatment of Autoimmune Encephalitis. Current Treatment Options in Neurology, 2021.
