#6 – Principii și Concepte Fundamentale ale Vieții. Continuare

Vă mulțumim pentru că ne urmăriți și pentru că ne oferiți și feedback! Încurajările voastre ne merg la suflet, pentru că știm că vă trimitem texte cu abordări diferite față de ce se găsește în general pe internet și nu știm cât de bine sunt înțelese mesajele noastre.

Pentru că Lista cu principii și concepte fundamentale ale vieții pe care am trimis-o dată trecută este un document de o importanță capitală, din punctul nostru de vedere, am dori ca înainte de a trece mai departe, la alte subiecte interesante, să ne asigurăm că tema respectivă a fost bine înțeleasă de către toată lumea, chiar și de către publicul care nu iubește biologia… (dacă chiar există așa ceva… J).

Vom continua călătoria noastră de sănătate cu câteva exemplificări de aplicabilitate a principiilor biologice enumerate, principii cu care ne putem construi fundamentul unei gândiri mai profunde și sănătoase, în care cunoașterea și bunul simț nu vor mai putea fi întoarse niciodată de nicio răstălmăcire sau răsturnare de sens, oricât de atrăgătoare ar părea acele informații la o primă vedere. Dacă principial ceva pare greșit, atunci probabil este greșit, sau cel puțin insuficient, nesustenabil.

Nerespectarea principiilor universale de organizare a vieții nu poate duce decât la stări de dezechilibru, de boală și chiar de moarte și nu poate oferi soluții cu adevărat sustenabile pe termen lung. O cunoaștere biologică ne poate ajuta să discernem ușor și sigur prin hățișul de informații contradictorii la care suntem expuși. Într-un fel am putea spune că biologia ne arată cauza, iar biochimia ne arată simptomul și, eventual, tratamentul simptomatic, paliativ.

Haideți deci să explorăm câteva situații obișnuite din medicină și să vedem cum se pot interpreta din punct de vedere principial, fundamental.

Medicația cronică poate modifica homeostazia corpului

De exemplu, referitor la principiul Homeostaziei și Homeodinamicii, atunci când luăm o medicație cronică, acel medicament ne poate modifica semnificativ homeostazia corpului nostru, însă de regulă, în cu totul alte direcții metabolice, care nu mai coincid cu starea echilibrului omului sănătos. Dacă homeostazia unui organism este deja afectată permanent (starea de boală), iar noi nu vom căuta cauzele-primare ce provoacă și întrețin modificările metabolismului, medicația simptomatică nu va face decât să compenseze parțial unele simptome ale acelui dezechilibru, dar în final organismul nu se va mai vindeca, ci va avea o homeostazie modificată, care integrează efectele acelui medicament. Practic, medicația ar funcționa ca o cârjă metabolică, care ajută, dar nu vindecă, exact așa cum ar fi un baston care te ajută să mergi mai bine atunci când ai o durere de genunchi, dar care nu intervine deloc asupra cauzelor care au provocat afectarea genunchiului. Iată de ce o medicație cronică nu numai că nu poate vindeca definitiv o boală și de ce provoacă și dependență metabolică, pentru că nu se urmăresc cauzele primare destabilizatoare și echilibrarea homeostaziei către cea a unui om sănătos.

Capacitatea de Reziliență și Adaptare

Un alt exemplu ar putea fi cel legat de Capacitatea de Reziliență și Adaptare. Atunci când luăm anumite măsuri terapeutice, este important să ne dăm seama ce efecte va avea măsura respectivă asupra rezilienței organismului nostru. De exemplu, cineva care are picioarele reci, dacă va pune doar căldură, va transforma picioarele din reci în și mai reci. Dacă cineva are intoleranțe alimentare, cu cât va evita alimentele la care este intolerant, cu atât mai mult va pierde și bruma de toleranță pe care le avea la ele și riscă să îi apară noi intoleranțe, soldate cu noi restricții, până ajunge să nu mai poată tolera decât foarte puține lucruri. Atunci când dăm nejustificat un antibiotic, poate că am scutit sistemul imunitar de o sarcină pe care ar fi făcut-o oricum, i-am furat deci lupta, dar sistemul imunitar nu a mai progresat cu nimic, rămâne leneș și letargic, iar la următoarea răceală nu se va putea decât cu un antibiotic, încă și mai puternic, deoarece bacteriile lui s-au adaptat deja la antibioticul precedent. Este deci foarte important să încercăm să stimulăm capacitățile de adaptare și reziliența organismului, și nu doar să acoperim simptomele.

În cele ce urmează, vom da câteva exemplificări pe situații curent întâlnite în practică medicală:

I. Cancerul

Cancerul este o boală foarte gravă (de fapt pot fi sute de boli diferite sub același nume generic), care se pare că, pe lângă vulnerabillitatea genetică, se declanșează în principal din cauza toxicității de mediu și a scăderii drastice a imunității. Cu toate acestea, tratamentele chimioterapice și radioterapiile lovesc puternic în celulele sistemului imunitar și îl deprimă și mai mult, în timp ce provoacă o încărcătură și mai mare a corpului în metale, radionuclizi și diverse substanțe chimice extrem de toxice, atât pentru celulele sănătoase, cât și pentru cele tumorale. Oare ce principii fundamentale ale biologiei intră în conflict aici?

1. Homeostazia și Homeodinamica: Chimioterapia și radioterapia pot perturba echilibrul intern al organismului. Aceste tratamente afectează nu doar celulele canceroase, ci și pe cele sănătoase, influențând procesele normale ale corpului și perturbând homeostazia.
2. Capacitatea de adaptare și plasticitatea: Aceste tratamente pot limita capacitatea organismului de a se adapta și de a se recupera de la stresuri, cum ar fi deteriorarea celulară. În plus, prin afectarea celulelor imunitare, organismul devine mai puțin capabil să se adapteze și să răspundă la noi amenințări de sănătate.
3. Regenerarea și vindecarea: Chimioterapia și radioterapia pot inhiba procesele naturale de vindecare și regenerare a organismului. De exemplu, aceste tratamente pot împiedica repararea țesuturilor și pot afecta capacitatea organismului de a se vindeca.
4. Răspunsul imun: Tratamentele anticanceroase pot slăbi sistemul imunitar, reducând capacitatea organismului de a lupta împotriva infecțiilor și a altor boli.
5. Echilibrul energetic: Aceste tratamente pot afecta modul în care organismul metabolizează și utilizează energia, provocând oboseală și alte efecte secundare.
6. Interconectivitatea și interdependența: Chimioterapia și radioterapia pot afecta funcționarea altor sisteme din organism, demonstrând interdependența sistemelor biologice.
7. Toxicitatea: Încărcătura suplimentară de substanțe chimice și metale toxice din aceste tratamente poate contrazice principiul eliminării toxinelor și al menținerii unui mediu intern curat și funcțional.

II. Febra, antipireticele și antibioticele

Un copil are febră și se simte rău, iar părintele vine cu el la medicul de familie, la debutul sezonului rece. Deși febra nu depășește 38.5 grade, medicul se hotărăște să îi dea antipiretice care să blocheze total febra, iar, deși suspiciunea este de simplă viroză, copilul primește antibiotice. După tratamentul cu antibiotice, care distruge inerent și părți importante din microbiomul intestinal, copilul începe să răcească mult mai des și ajunge să devină practic „abonat“ pe durata sezonului rece la medicul de familie, care la fiecare 3-4 săptămâni este nevoit să îi mai prescrie câte o tură de antibiotice. Întrebat de ce întâmplă toate acestea, medicul argumentează simplu că acel copil nu mai are imunitate. Ce principii fundamentale din biologie se încalcă aici?

1. Reacția la stimuli și Capacitatea de adaptare și plasticitatea: Febra este un răspuns natural al organismului la infecție și joacă un rol în activarea sistemului imunitar. Suprimarea febrei cu antipiretice, în special când aceasta nu este excesiv de înaltă, poate interfera cu capacitatea naturală a corpului de a lupta împotriva infecției.
2. Răspunsul imun: Administrarea nejustificată a antibioticelor, în special pentru infecții virale (împotriva cărora antibioticele nu sunt eficiente), poate slăbi sistemul imunitar. În plus, distrugerea microbiomului intestinal de către antibiotice poate reduce capacitatea naturală a organismului de a lupta împotriva agenților patogeni.
3. Interconectivitatea și interdependența: Microbiomul intestinal joacă un rol esențial în sănătatea generală și în funcționarea sistemului imunitar. Perturbarea acestui echilibru prin utilizarea excesivă de antibiotice poate avea efecte negative asupra sănătății generale a copilului.
4. Homeostazia și Homeodinamica: Utilizarea repetată a antibioticelor și intervenția în procesul natural de răspuns la infecție pot perturba homeostazia organismului, adică capacitatea acestuia de a menține un mediu intern stabil și sănătos.
5. Conservarea și gestionarea resurselor: Suprimarea inutilă a răspunsurilor naturale ale organismului și utilizarea excesivă a resurselor medicale (antibioticele) pot duce la o utilizare ineficientă a resurselor biologice și medicale.
6. Simbioza și co-evoluția: Administrarea excesivă de antibiotice perturbă relațiile simbiotice din microbiom, afectând sănătatea intestinală și imunitatea, ceea ce demonstrează importanța echilibrului în relațiile simbiotice pentru sănătate.
7. Rolul microorganismelor: Neglijarea rolului esențial al microorganismelor benefice din microbiom în sănătatea generală și imunitate este o problemă semnificativă în acest scenariu.

III. Sindromul metabolic

Un pacient supraponderal își face un control de rutină și descoperă că are diabet, colesterol și trigliceride mărite, hipertensiune și obezitate avansată. Medicul curant îl diagnostichează cu sindrom metabolic și îi prescrie câte un medicament pentru fiecare simptom pe care îl are. Având în vedere că toate aceste afecțiuni se datorau unui sindrom de hiperinsulinism și de rezistență la insulină anterior, pare ciudat inclusiv tratamentul pentru diabet, care urmărește stimularea într-o măsură și mai mare a funcției pancreasului, care poate ajunge în 10-15 ani în epuizare totală, după care va urma un aport și mai mare de insulină, de data aceasta injectabilă. Pentru a se asigura de complianță, medicul explică pacientului că, dacă nu își va lua medicamentele, va muri prematur, dar nu insistă la fel de mult pentru modificările de stil de viață. Ce principii biologice se încalcă aici?

1. Abordarea Holistică și Interconectivitatea: Tratamentul individual al fiecărui simptom în mod izolat, fără a aborda cauza fundamentală comună (hiperinsulinismul și rezistența la insulină), neglijează interconectivitatea și interdependența sistemelor biologice. Sindromul metabolic este un exemplu de condiție în care diferiți factori contribuie reciproc la progresia bolii.
2. Echilibrul Energetic și Metabolismul Energetic: Tratamentul care stimulează producția de insulină fără a aborda stilul de viață și dieta pacientului poate agrava dezechilibrul metabolic, în loc să-l corecteze. Un tratament eficient ar trebui să vizeze reechilibrarea metabolismului energetic.
3. Capacitatea de Adaptare și Plasticitatea: Stimularea excesivă a pancreasului poate duce la epuizarea funcției sale în timp, limitând capacitatea organismului de a se adapta și de a răspunde eficient la nivelurile de glucoză.
4. Conservarea și Gestionarea Resurselor: Tratamentul care nu maximizează eficiența utilizării resurselor biologice ale organismului, cum ar fi capacitatea naturală de a regla nivelurile de insulină și glucoză, poate duce la utilizarea ineficientă a acestor resurse și la deteriorarea treptată a sănătății.
5. Homeostazia și Homeodinamica: Intervenția farmacologică care perturbă echilibrul natural al hormonilor și al altor mecanisme de reglare poate avea efecte pe termen lung asupra homeostaziei organismului.
6. Răspunsul la stimuli: Tratamentele care nu țin cont de semnalele biochimice și hormonale ale organismului, precum nivelurile de insulină și glucoză, pot interfera cu capacitatea naturală a corpului de a răspunde adecvat la acești stimuli.

Alte principii de stil de viață sănătos care se încalcă aici sunt:

7. Rolul Dietei și Stilului de Viață în Menținerea Sănătății: Un principiu fundamental încălcat în acest caz este neglijarea importanței dietei și a modificărilor stilului de viață. În cazul sindromului metabolic, alimentația sănătoasă, exercițiile fizice regulate și gestionarea greutății sunt esențiale pentru controlul nivelurilor de insulină și rezistenței la insulină. Fără a adresa aceste aspecte, tratamentul medicamentos poate deveni mai puțin eficient și poate duce la o dependență crescută de medicamente pe termen lung.
8. Prevenția și Tratamentul Holistic: Ignorarea măsurilor preventive și a unei abordări holistice, care include modificarea dietei și a stilului de viață, poate duce la o agravare a stării de sănătate și la creșterea riscului de complicații pe termen lung. Prevenția și abordarea modificărilor stilului de viață sunt adesea mai eficiente și mai sustenabile pe termen lung decât tratarea exclusivă cu medicamente.
9. Educația pentru Sănătate: Neimpunerea educației pentru un stil de viață sănătos și lipsa încurajării pacientului de a face schimbări pozitive în viața sa contravin principiului fundamental de a împuternici indivizii să-și gestioneze propria sănătate. Educația pentru sănătate și sprijinul pentru schimbările de comportament sunt esențiale pentru gestionarea eficientă a sindromului metabolic.
10. Gestionarea Greutății: Supraponderalitatea și obezitatea sunt factori de risc majori pentru dezvoltarea sindromului metabolic. Tratamentul care nu include strategii pentru pierderea în greutate și menținerea unei greutăți sănătoase poate perpetua factorii care contribuie la acest sindrom.

În medicina contemporană, există numeroase astfel de situații în care practicile sau abordările pot părea să încalce sau să neglijeze principiile fundamentale ale vieții sau biologiei. Aceste încălcări nu sunt neapărat intenționate sau rezultatul unei neînțelegeri, ci pot reflecta complexitatea gestionării sănătății umane, limitările cunoștințelor actuale sau nevoile clinice imediate. Cu toate acestea, medicina actuală nu va putea avansa suficient de mult dacă se va baza exclusiv pe aceleași modele strict biochimice ale tratamentelor sale și dacă nu-și va reconsidera fundamentele sale pe principii biologice, psihologice, emoționale și sociale.

Am dori să menționăm că nerespectarea principiilor fundamentale biologice nu se întâmplă doar în medicină, ci și în agricultura industrială, în modul în care ne creștem culturile, plantele și animalele, în modul nechibzuit și nesustenabil în care ne exploatăm toate resursele noastre naturale, terestre, acvatice și în modul în care influențăm însăși atmosfera și clima pământului. Toate acestea cu consecințe predictibile și absolut dezastruoase, dacă nu vom înțelege că nu doar noi, dar și urmașii noștri au nevoie de o planetă vie și sănătoasă, pe care să locuiască.

Sperăm să vă aducem informații utile cu fiecare articol. Până la următoarea noastră întâlnire virtuală, aveți grijă de sănătatea voastră!