Prevalența tiroiditei Hashimoto

Tiroidita Hashimoto: Denumită după persoana care a descoperit-o

Tiroidita autoimună este caracterizată prin inflamația tiroidei, asociată cu mecanisme imune specifice. Pentru că mecanismele imune din tiroidă au fost descoperite în timp, definirea tiroiditei Hashimoto ca boală a parcurs şi ea un proces istoric.

În 1912, medicaul japonez Hakaru Hashimoto a descris o formă de boală tiroidiană cu tiromegalie („guşă“) cu inflamație perifoliculară şi hipotiroidism. Hashimoto a scos în evidență diferența față de hipotiroidismul cu atrofie tiroidiană, cunoscut în acele vremuri ca „mixedem“ sau „tiroidita lui Ord“ (numită astfel după William Miller Ord, care a descris atrofia tiroidei cu inflamație tiroidiană în 1877).

Doar mult mai târziu, patogenia leziunilor tiroidiene a fost recunoscută ca „autoimună“ sau imunologică; astfel boala a fost denumită tiroidită „limfocitară“, „cronică“ şi/sau „autoimună“. În tiroidita Hashimoto s-a observat că mulți pacienți nu sunt hipotiroidieni, aşa cum i-a descris Hashimoto, că ei pot fi normotiroidieni (eutiroidism), iar unii sunt chiar hipertiroidieni (hipertiroidism). Investigând patogenia bolii, s-a observat că ea este determinată de anticorpi ce au fost numiți „antimicrosomiali“, pentru că afectează organitele tireocitelor numite microzomi. Ulterior, s-a demonstrat care este antigenul specific al acestor anticorpi: tiroperoxidaza. Astfel, numele anticorpilor s-a modificat în „antitiroperoxidază“ (prescurtat ATPO), aşa cum este astăzi în uz. Apoi, la mulți pacienți cu atrofie tiroidiană, ce ar fi fost încadrați la „tiroidita lui Ord“, s-a arătat că există exces de ATPO.

Tiroidita Hashimoto: nu volumul tiroidei este esențial, ci procesul imun

În acest moment, a devenit evident că nu volumul tiroidei este esențial pentru definirea bolii, esențial este procesul imun, care poate conduce, în evoluție, la tiromegalie sau tiromicrie (antonimul lui „megalie“ este „micrie“) sau chiar atrofie. Astfel, tiroidita lui Hashimoto a devenit acea tiroidită care are ca patogenie sau este legată intrinsec de anticorpii antitiroperoxidază. Ea este o inflamație limfocitară cronică a tiroidei, caracterizată printr-un mecanism imun foarte specific, numit citotoxicitate celulară dependentă de anticorp – antibody dependent cellular cytotoxicity (ADCC). Mărimea tiroidei (mare, ca în descrierea lui Hashimoto, sau mică, ca în descrierea lui Ord) nu are nicio importanță în definirea bolii, din moment ce boala este definită de un mecanism patogenic. În plus, clasificarea tiroiditei nu trebuie să depindă nici de funcționalitatea tiroidei. Există pacienți cu aceeaşi boală, cu acelaşi mecanism patogen, dar cu funcție tiroidiană diferită, fie hipertiroidism sau hipotiroidism. Mai mult chiar, cei mai mulți pacienți sunt eutiroidieni.

5% din populația caucaziană suferă de tiroidită Hashimoto

Frecvența bolii Hashimoto este în creștere, iar în rândul populației caucaziene este estimată la aproximativ 5%. Disfuncția glandei poate fi evidentă clinic (0,1-2% din populație) sau subclinică (10-15%). Patologia este diagnosticată de cinci până la zece ori mai des la femei decât la bărbați și incidența acesteia crește odată cu vârsta (vârful numărului de cazuri este cuprins între 45 și 65 de ani); cu toate acestea, poate fi diagnosticată și la copii.

Din cauza lipsei de educație a medicinei în gestionarea bolilor autoimune, cum ar fi Hashimoto, se estimează că pentru a primi un diagnostic corect, este nevoie, în medie, de cinci ani și de vizite la cinci medici diferiți. Între timp, pacienții suferă, iar simptomele lor se agravează treptat. Acest lucru continuă să se întâmple în ciuda abundenței de studii despre autoimunitate. Din păcate, este neobișnuit ca medicii să știe cum să recunoască simptomele autoimunității, să le depisteze sau să le gestioneze în mod corespunzător.

Destul de frecvent, pacienților cu Hashimoto li se prescriu antidepresive sau medicamente anti-anxietate, în loc să li se trateze tiroida și autoimunitatea. Li se spune că trebuie să facă mai multă mișcare și să urmeze o dietă. Deoarece majoritatea pacienților autoimuni sunt femei (peste 75% din persoanele cu boli autoimmune), acestea sunt, de asemenea, în mod obișnuit acuzate că se prefac și că simptomele lor sunt închipuite. Aceasta arată că diferențele bazate pe sex există și astăzi în medicină.

De ce sunt femeile mai predispuse la probleme cu tiroida?

Funcționarea glandei tiroide este influențată de modificările nivelului de estrogen din organism, motiv pentru care femeile sunt mai predispuse la boli ale tiroidei, spre deosebire de bărbați. Atunci când nivelul de estrogen este mărit și activitatea tiroidei este afectată, apar astfel:

• Probleme cu menstruația – tiroida ajută la reglarea ciclului menstrual, așa că orice dereglare a glandei tiroide, prea mulți sau prea puțini hormoni, poate face ca menstruația să fie mai ușoară, mai abundentă sau neregulată. Totodată, pot exista perioade de câteva luni în care menstruația se poate opri, afecțiune care se numește amenoree;
• Menopauză timpurie – deoarece bolile glandei tiroide pot afecta funcționarea ovarelor, există riscul apariției menopauzei timpurii, înainte de vârsta de 40 de ani;
• Probleme cu fertilitatea – dacă bolile glandei tiroide influențează ciclul menstrual, atunci și ovulația poate fi afectată, ceea ce înseamnă că o femeie poate avea dificultăți să rămână însărcinată.

De ce autoimunitatea a devenit atât de răspândită?

Rata bolilor autoimune a explodat în ultimii 20-30 de ani. De exemplu:

• Diabetul de tip 1 a crescut cu 23% între 2001 și 2009 în SUA.
• Boala Crohn a crescut cu 300% în 20 de ani în Marea Britanie.
• Boala inflamatorie intestinală continuă să crească cu peste 7% în fiecare an în Canada.
• Cercetările israeliene au arătat că prevalența bolilor autoimune crește în întreaga lume.
• Rata bolilor autoimune este cea mai mare în țările dezvoltate și cea mai mică în țările cel mai puțin dezvoltate.

Chimicalele și bolile autoimune

„Dezvoltat“ pare să fi ajuns să însemne „toxic“ – trăim cu aproximativ 80.000 de substanțe chimice care nu au fost testate pentru siguranță și la aceastea se adaugă 5.000 de noi substanțe în fiecare an. Studiile arată că toți avem zeci, dacă nu sute de substanțe chimice în fluxul nostru sanguin – cantitatea cunoscută este limitată din cauza faptului că nu avem teste specifice și numărul de teste este limitat. De fapt, un studiu asupra sângelui din cordonul ombilical a găsit aproape 300 de substanțe chimice diferite la 10 copii născuți în august și septembrie 2004 în spitalele din Statele Unite.

Multe studii leagă diverse substanțe chimice de boli autoimune specifice. De exemplu, s-a demonstrat că mercurul declanșează lupusul, pesticidele sunt legate de artrita reumatoidă, iar BPA-urile sunt asociate cu declanșarea tiroiditei autoimune Hashimoto.

Rata bolilor autoimune, inclusiv Hashimoto, în creștere este, de asemenea, legată de dietele nesănătoase, bogate în alimente procesate și sărace în fibre vegetale. Acest lucru înrăutățește calitatea microbiomului intestinal sau a bacteriilor intestinale, care este legată de o funcție imună slabă.

Nivelurile scăzute de vitamina D, nivelurile de stres cronic ridicate, infecțiile cronice, dezechilibrele hormonale, consumul ridicat de zahăr și alimente procesate, expunerea la pesticide, ierbicide și insecticide, consumul de antibiotice și stilul de viață sedentar sunt alte motive care stau la baza epidemiei autoimune.

Cine este cel mai probabil să dezvolte boala Hashimoto?

Boala Hashimoto:

• Este mai frecventă la femei decât la bărbați.
• Apare frecvent între 30 și 50 de ani.
• Tinde să apară în cadrul aceleiași familii (ereditare).
• Este mai probabil să se dezvolte la persoanele care au alte boli autoimune, cum ar fi anumite afecțiuni hepatice, deficit de B12, sensibilitate la gluten, artrită reumatoidă, diabet de tip 1, lupus și boala Addison (o afecțiune a glandei suprarenale).
• Pacienții a căror funcție tiroidiană rămâne stabilă după apariția inflamației prezintă riscul de a dezvolta hipotiroidism pe termen lung. Ar trebui să discute cu medicul lor orice îngrijorare pe care o au.
• Foarte rar, unii pacienți cu boala Hashimoto pot dezvolta celule canceroase în tiroidă din cauza dezvoltării cancerului la nivelul celulelor limfatice (limfom). Din nou, pacienții trebuie să discute despre aceste detalii și îngrijorări cu medicul lor.

De ce este important să tratăm hipotiroidismul și să aducem în remisie tiroidita Hahsimoto?

În cazul în care hipotiroidia nu a fost corectată, pot apărea următoarele complicații:

1. Gușa – apare datorită efectului stimulator al TSH-ului și generează probleme cu respirația și la înghițit.
2. Probleme cardiace – apar datorită excesului de LDL, pot evolua până la cardiomegalie și insuficiență cardiacă.
3. Probleme psihice – depresia poate apărea devreme în tiroidita Hashimoto și poate deveni mai severă în timp. Tiroidita Hashimoto poate provoca, de asemenea, scăderea libidoului atât la bărbați, cât și la femei și poate duce la încetinirea funcțiilor cognitive.
4. Mixedem – acesta se poate dezvolta în timp din cauza hipotiroidismului, ca urmare a tiroiditei Hashimoto netratate. Semnele și simptomele sale includ somnolență urmată de letargie profundă și inconștiență. O comă mixedematoasă poate fi declanșată de expunerea la frig, sedative, infecții sau alte stresuri asupra corpului. Mixedemul necesită un tratament medical de urgență imediat.
5. Anomalii congenitale – bebelușii femeilor care suferă de hipotiroidism netratat cauzat de tiroidita Hashimoto pot avea un risc mai mare de defecte congenitale decât copiii născuți din mame sănătoase, acești copii fiind mai predispuși la deficite intelectuale și de dezvoltare. Există, de asemenea, o legătură între sarcinile la femei hipotiroidiene și patologia cardiacă, neurologică și renală la sugari. Dacă intenționați să rămâneți gravidă sau dacă sunteți la începutul sarcinii, asigurați-vă că ați verificat funcția tiroidiană.
6. Cancer tiroidian – tiroidita Hashimoto este un factor de risc pentru cancerul tiroidian.

Concluzii

Tiroidita Hashimoto este cea mai frecventă boală autoimună. Modificările hormonale (în timpul pubertății, al sarcinii, la menopauză), dar și evenimentele stresante de viață pot favoriza apariția tiroiditei. Tiroidita evoluează lent, în ani, și duce la scăderea nivelului de hormoni tiroidieni în sânge. După cum am văzut, această boală dacă nu este tratată poate duce la multe alte probleme de sănătate sau poate fi asociată cu alte boli autoimune, precum: vitiligo, psoriazis, poliartrita reumatoidă, boala Basedow-Graves, lupus, sclerodermie, diabet zaharat, hepatita cronică, mastopatia fibrochistică, fibromul uterin sau chisturile ovariene. Fiți atenți la semnalele pe care vi le dă corpul și mergeți imediat la medic!

SURSE:

ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6587201/

hindawi.com/journals/jir/2015/979167/

redriverhealthandwellness.com/autoimmune-diseases-hashimotos-becoming-epidemic/

webmd.com/parenting/baby/news/20050714/study-shows-toxic-chemicals-in-newborns#1