Când caietul începe să spună povestea pe care analizele încă nu o pot spune. Disgrafia și regresul școlar în PANS, PANDAS și alte afecțiuni neuroimune

Există un moment pe care foarte mulți părinți îl descriu aproape identic. Deschid caietele copilului și au senzația că au fost scrise de altcineva. Literele nu mai seamănă cu cele de acum câteva săptămâni. Rândurile nu mai sunt respectate. Cuvintele sunt înghesuite sau răsfirate. Mâna pare rigidă, nesigură, obosește după câteva propoziții, iar un copil care scria frumos începe să evite orice activitate care implică un creion. Profesorii observă și ei schimbarea. „Nu se mai concentrează. Nu mai este atent. Parcă a uitat tot. Nu își mai dă interesul.”

Ce se întâmplă atunci când un copil care știa să scrie, să citească și să rezolve exerciții începe, aproape peste noapte, să piardă aceste abilități?

În PANS, PANDAS și alte afecțiuni neuroimune, acest fenomen este bine cunoscut și poartă numele de regres școlar. Nu este o lipsă de inteligență. Nu este lipsă de motivație. Nu este lene. Este consecința unei disfuncții neurologice produse de neuroinflamație.

Disgrafia – unul dintre cele mai valoroase semne clinice

Puține boli au un simptom atât de ușor de observat precum PANS/PANDAS.

În recomandările internaționale, modificarea bruscă a scrisului este considerată unul dintre semnele cele mai sugestive ale bolii.

De aceea, mulți specialiști le cer părinților să aducă la consultație caiete vechi și noi. Uneori diferența este atât de evidentă încât poate fi observată în câteva secunde. 

Copilul poate prezenta:

• scris dezordonat, 
• litere deformate, litere de dimensiuni diferite,
• inversări de litere, spațiere anormală, 
• presiune foarte mare sau foarte mică pe creion,
• imposibilitatea de a respecta rândurile, 
• oboseală rapidă a mâinii,  încetinirea marcată a scrisului.

Unii copii spun ceva care îi impresionează profund pe părinți: „Știu ce vreau să scriu… dar mâna mea nu mă ascultă.”

Dar regresul școlar înseamnă mult mai mult decât disgrafie. În realitate, scrisul reprezintă doar partea vizibilă a icebergului. Inflamația cerebrală poate afecta simultan mai multe rețele implicate în învățare. Astfel, un copil care până ieri era printre cei mai buni din clasă poate începe să piardă competențe deja dobândite.

Poate apărea scăderea atenției

Copilul nu mai poate urmări explicațiile profesorului. Se pierde după câteva minute. Nu mai poate finaliza o sarcină fără să fie readus constant la activitate.Nu pentru că nu vrea.Ci pentru că nu mai poate susține atenția la același nivel.

Încetinirea vitezei de procesare

Profesorul termină explicația. Toți ceilalți copii încep deja exercițiul. El încă încearcă să înțeleagă ce are de făcut.Nu este lipsă de inteligență. Creierul procesează informația mai lent. Acest lucru este descris frecvent în PANS / PANDAS și poate necesita timp suplimentar la teste și teme. 

Probleme de memorie

Copilul uită lecția învățată cu o zi înainte. Nu își amintește instrucțiuni primite cu câteva minute în urmă.Uită unde și-a pus obiectele.Uită pașii unei activități pe care înainte o realiza automat.

Funcțiile executive sunt afectate

Acestea reprezintă „managerul” creierului.

Copilul începe să aibă dificultăți în: planificare, organizare, inițierea unei activități, schimbarea atenției de la o sarcină la alta,  rezolvarea problemelor, finalizarea temelor.

Din exterior pare dezorganizat.

În realitate, creierul lui funcționează într-un mod complet diferit față de perioada de dinaintea bolii. 

Matematica devine brusc foarte dificilă

Un fenomen descris frecvent este regresul în matematică. Copii care efectuau fără probleme calcule simple încep să greșească operații elementare. Pot pierde noțiunea orientării în pagină.Confundă semnele.Uită algoritmi pe care îi stăpâneau anterior. Uneori apare chiar o veritabilă discalculie dobândită, în contextul episodului inflamator. 

Cititul se modifică

Unii copii citesc mai lent. Alții pierd firul textului. Recitesc aceeași propoziție de mai multe ori. Nu mai rețin ceea ce tocmai au citit. Nu pentru că nu înțeleg cuvintele, ci pentru că memoria de lucru și atenția sunt afectate.

Probleme vizuo-spațiale

Copilul poate: copia greșit de pe tablă,  pierde rândul, omite cuvinte, copia doar jumătate din exercițiu, desena mult mai slab decât înainte.

Aceste modificări sunt descrise în literatura dedicată PANS și pot apărea chiar la copii fără dificultăți anterioare de dezvoltare. 

Oboseala cognitivă

Poate cel mai puțin înțeles simptom. După doar 20-30 de minute de activitate intelectuală, copilul pare complet epuizat. Nu mai poate gândi. Nu mai poate scrie.

Nu mai poate rezolva exerciții. Mulți părinți observă că dimineața funcționează relativ bine, iar spre după-amiază regresul devine evident.

De ce sunt confundate aceste simptome?

Pentru că seamănă cu foarte multe manifestări ale ator diagnostice. Copilul poate părea că are: ADHD,  tulburări specifice de învățare, tulburare opoziționistă, anxietate, depresie,  etc. Diferența esențială este însă alta.

În PANS/PANDAS există o schimbare clară față de nivelul anterior de funcționare. Copilul nu a fost întotdeauna așa. El pierde abilități pe care deja le dobândise. Acesta este unul dintre cele mai importante elemente clinice care trebuie recunoscute, deşi la o vârstă foarte mică este greu de identificat schimbarea. 

Un aspect aproape unic al acestor afecțiuni este caracterul lor fluctuant. Astăzi copilul poate scrie aproape normal. Peste două săptămâni, după o infecție, scrisul poate deveni aproape ilizibil. Peste încă o lună poate reveni parțial. Această alternanță între regres și recuperare este foarte diferită de evoluția unei tulburări clasice de învățare și reprezintă un indiciu important pentru clinicieni. 

Ce pot face părinții?

Poate cel mai simplu și mai valoros lucru este să nu aruncați caietele. Păstrați desenele. Păstrați fișele. Fotografiați scrisul la intervale regulate. Notați data fiecărei infecții.

Uneori, un dosar cu mostre de scris și observații despre evoluția copilului oferă medicului informații pe care niciun RMN și nicio analiză de sânge nu le pot surprinde.

Un mesaj pentru profesori

Atunci când un elev care era organizat, atent și performant începe brusc să uite, să scrie urât, să nu mai termine exercițiile, să ceară mereu să meargă la toaletă, să plângă la despărțirea de părinți sau să pară „alt copil”, nu presupuneți automat că este vorba despre lipsă de interes sau probleme de disciplină.

Uneori, aceste schimbări reprezintă manifestarea unei boli neuroimune tratabile.

Recunoașterea precoce poate însemna diferența dintre luni sau ani de suferință și accesul rapid la investigații și tratament.

Acesta este unul dintre subiectele cel mai puțin discutate în PANS/PANDAS, deși regresul școlar și deteriorarea scrisului sunt printre cele mai caracteristice și mai ușor observabile semne clinice ale bolii.