Anatomia umană în viziunea lui Leonardo da Vinci

Schițe revoluționare ale inimii de acum 500 de ani

Cum a fost posibil ca unele descoperiri medicale ale secolului al XX-lea să fie observate de acum 500 de ani? Numai o minte sclipitoare și un spirit vizionar impresionant ca ale lui Leonardo da Vinci pot explica aceste lucruri.
Considerat adesea cel mai de seamă geniu din istoria omenirii, Leonardo da Vinci (1452-1519) a dăruit umanității nu doar opere de artă ca „Mona Lisa” – cel mai renumit portret realizat vreodată sau „Cina cea de Taină” – cea mai cunoscută imagine religioasă a tuturor timpurilor, ci și descoperiri revoluționare în aproape orice domeniu imaginabil în epoca sa. Peste 13.000 de pagini cu notițe, desene, diagrame, schițe stau mărturie asupra studiilor sale inovatoare în arhitectură, inginerie, matematică, fizică, botanică, geologie. Însă, poate mai mult decât orice alt domeniu, anatomia umană a fost cea care i-a stârnit cel mai mult curiozitatea ilustrului reprezentant al Renașterii.
Fascinat de mecanica inimii, Leonardo da Vinci a descoperit, încă de acum 500 de ani, răsucirea inimii pentru pompare, precum și vortexurile din inimă. Studiile sale privind sistemul cardiovascular sunt dovada clară a geniului observațional, intuiției teoretice și deducției progresive a mecanicii cardiace și sistemului vascular. Specialiștii spun că Da Vinci a fost exemplul suprem de anatomist și artist, iar unirea celor două abilități a făcut ca el să fie unic.

Prima reprezentare a coloanei vertebrale, prima descriere a cirozei

Interesul lui Leonardo pentru anatomie a debutat în 1489, pe când lucra la curtea Ducelui de Milano, Ludovico Sforza. Prima pagină a unui caiet de notițe intitulat „Carte despre figura umană” este datată „Ziua 2 a lunii Aprilie 1489”. În acest caiet se regăsesc schițe uimitoare ale unui craniu, însă aceste studii, ca multe altele, au rămas neterminate pentru că nu avea acces la cadavre pe care să le disece. Cu toate acestea, Da Vinci a stăruit în dorința sa de a publica un tratat complet de anatomie umană, iar în 1507 a revenit la manuscrisul de anatomie, cunoscut ca „Manuscrisul Anatomic B”, păstrat actualmente la Biblioteca Regală a Castelului Windsor.
În anii ce au urmat, Leonardo da Vinci s-a concentrat asupra anatomiei umane mai sistematic decât oricând, iar până la sfârșitul vieții a disecat peste 30 de cadavre. În iarna din 1510-1511, în timp ce colabora cu tânărul profesor de anatomie Marcantonio della Torre de la Universitatea din Pavia, Leonardo a realizat mai mult de 240 de desene însoțite de note ce cuprind peste 13.000 de cuvinte. Acestea se regăsesc în „Manuscrisul Anatomic A”, păstrat de asemenea în Colecția Regală. Documentul este plin de informații logice privind anatomia funcțională a corpului uman. De aici aflăm, de exemplu, că Leonardo da Vinci a realizat prima reprezentare corectă a coloanei vertebrale umane, în timp ce alte notițe, care documentează disecția unui centenar florentin, conțin cea mai veche descriere cunoscută a cirozei hepatice.

Mărturii din prezent

Cele mai strălucite descoperiri științifice ale lui Leonardo au avut loc după 1511, când s-a retras la conacul asistentului său, contele Francesco Melzi. Aici a început studiul, aproape obsesiv, pentru a înțelege structura inimii.
Unele din observațiile lui sunt și în zilele noastre prezentate studenților la medicină. Numeroși chirurgi care operează pe inimă au cercetat manuscrisele lui Da Vinci. De pildă, dr. Francis Wells, chirurg cardiovascular la Spitalul Papworth din Cambridge, care a publicat recent lucrarea „Inima lui Leonardo”, își amintește când, student la medicină fiind, a descoperit pentru prima dată schițele lui Leonardo: „Îmi aduc aminte că erau mult mai bune decât orice văzusem în manualele moderne de anatomie. Erau frumoase, precise, captivante și aveau o însuflețire pe care pur și simplu nu o găsim în desenele anatomice moderne”.

Răsucirea inimii intuită de Leonardo, confirmată de cardiologia modernă

Da Vinci a descoperit lucruri extraordinare despre inimă. Până la el și mult după aceea, se credea că inima este o structură cu două compartimente. Dar Leonardo afirma cu tărie că inima are patru camere. Mai mult, el a descoperit că atriile sau camerele de umplere ale inimii se contractă împreună, în timp ce camerele de pompare sau ventriculele se relaxează, și invers.
Leonardo a observat mișcarea de rotație a inimii pentru pompare. Inima are forma unui con complex din punct de vedere geometric, pentru că este un con răsucit. Pentru a pompa sângele, inima se golește cu o mișcare de răsucire, la fel ca stoarcerea unui prosop ud.
Chiar dacă Da Vinci nu a înțeles complet funcția mișcării de rotație a inimii, schițele lui rămân de referință. Există pasaje în care Leonardo descrie sacrificarea unor porci pe un deal toscan. Porcii au fost uciși prin înfigerea unor săgeți mici în inimă, iar Leonardo a observat mișcarea de rotație a acestor mici lănci în inimă. Observația nu a folosit nimănui în acele vremuri, dar a fost un punct de plecare corect pentru cercetările ulterioare privind înțelegerea activității cardiace.
Funcționarea inimii în forma helicoidală, descoperită de dr. Torrent-Guasp, este cea care determină ușoara răsucire a mușchiului cardiac, pentru a permite pomparea sângelui către corp, apoi răsucirea în sens opus care creează sucțiune, pentru a permite reumplerea inimii cu sânge. Înțelegerea acestui nou concept în cardiologie ar putea duce la dezvoltarea unor tehnici mai eficiente de chirurgie cardiacă pentru restaurarea geometriei normale a inimii.

Vortexurile din inimă, demonstrate după 500 de ani

La fel de impresionante au fost observațiile lui Leonardo cu privire la valva aortică, pe care le-a făcut în timp ce studia inima unui taur. Intrigat de modul în care valva aortică se deschide și de închide pentru a asigura fluxul de sânge într-o singură direcție, Da Vinci a construit un model umplând cu ceară inima bovină. După ce s-a întărit ceara, a recreat structura în oglindă și a umplut-o cu un amestec de apă și semințe de iarbă care pluteau. Acest lucru l-a ajutat să observe micile vârtejuri (vortexuri) prin care semințele erau absorbite în partea mai largă a valvei aortice. Ca urmare, Leonardo a presupus corect că aceste vortexuri ajută la închiderea valvei aortice. Dar pentru că aceste rezultate nu au fost publicate, ele au rămas necunoscute timp de secole.
Acest lucru nu a fost înțeles până în secolul al XX-lea. În 1968, revista Nature a publicat un studiu efectuat de doi ingineri de la Oxford, care au demonstrat existența vortexurilor din inimă. Articolul a avut o singură referință, iar această referință datează de peste 500 de ani: anatomia lui Leonardo da Vinci.
La rândul său, dr. F. Torrent-Guasp a confirmat că forma helicoidală a inimii face posibilă circulația spiralată a sângelui, sub formă de vortex. Această curgere este similară curenților de aer din atmosfera superioară a pământului, numiți „jet-stream”, care au o energie impresionantă. În mod similar, vortexurile helicoidale din inimă asigură o energie superioară, ceea ce întărește ideea că natura este guvernată după legile simplității și eficienței.

Surse:
• bbc.com/culture/story/20130828-leonardo-da-vinci-the-anatomist
• torrent-guasp.com/pages/VMB%20FUTURE%20DIRECTIONS.htm
• helicalheart.com/new_heart.shtml
• gharib.caltech.edu/art_and_sciences/leonardo/leonardo-vision-of-flow.pdf
• ro.wikipedia.org/wiki/Leonardo_da_Vinci