Depresia, o problemă a minții sau a întregului organism?

Depresia nu este doar o stare de tristețe trecătoare, ci o afecțiune complexă, cu rădăcini adânci în corpul nostru. Oare este doar un dezechilibru chimic al creierului sau ceva mult mai amplu? De ce unii oameni par să fie mai vulnerabili decât alții? Știința ne arată că depresia nu afectează doar mintea, ci întregul organism – de la sistemul nervos și endocrin până la microbiomul intestinal. Hai să descoperim împreună ce se ascunde dincolo de simptome și ce soluții avem la îndemână pentru a recăpăta echilibrul.

Vă invit să descoperiți în continuarea articolului de ce auzim atât de frecvent expresia „depresia are rădăcini adânci” și cum aceasta reflectă complexitatea afecțiunii.

Depresia este doar un dezechilibru chimic al creierului?

Dacă crezi că răspunsul este da, nu ești singurul. Majoritatea persoanelor consideră că depresia este rezultatul unui dezechilibru bio-chimic în creier. Deși este adevărat că nivelurile scăzute de neurotransmițători precum serotonina sau norepinefrina pot juca un rol în depresie pentru unii oameni, aceasta este doar o piesă a unui puzzle mult mai mare. De fapt, teoria dezechilibrului chimic nu a fost dovedită ca principala cauză a depresiei în peste 50 de ani de cercetare. Deși explicațiile simple, cum ar fi teoria dezechilibrului chimic, pot fi ușor de înțeles, ele nu surprind întreaga imagine a activității creierului și a relației cu restul corpului. Noi studii arată cum creierul este mai mult decât un sistem complex de calcul cu rețele și conexiuni complicate.

Medicamentele antidepresive precum inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei vizează dezechilibrele chimice ale creierului, cum ar fi activitatea scăzută a serotoninei. Deși acestea sunt utile pentru o parte dintre pacienți, studiile arată rata de succes este 40-60% în funcție de severitatea depresiei, iar doar un 20-30% obțin remisie completă în urma tratamentului cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei și terapie cognitiv-comportamentală. Acest lucru nu este surprinzător, deoarece știm acum că depresia este cauzată de mai mult decât de un dezechilibru chimic în creier. Chiar și cei care văd o oarecare îmbunătățire cu antidepresive pot continua să aibă simptome precum pierderea interesului, dificultăți de a adormi sau aplatizare emoțională. Oamenii pot avea, de asemenea, efecte secundare nedorite, care pot duce la oprirea tratamentului. Pentru a-i ajuta pe cei care nu și-au îmbunătățit starea cu antidepresive, trebuie să privim dincolo de teoria dezechilibrului chimic la alte cauze mai profunde ale depresiei.

Cum influențează genetica apariția depresiei?

Unii oameni simt că sunt destinați să trăiască cu această problemă dacă au antecedente familiale de depresie sau alte tulburări de dispoziție. Uneori sunt convinși că este „în genele lor”. Cu toate acestea, studiile arată că genele nu îți determină destinul în legătură depresia. Pe lângă gene, factori precum mediul înconjurător, traumele majore și factorii de stres, precum și alegerile noastre zilnice ce țin de stilul de viață, joacă un rol important în dezvoltarea depresiei.

Într-un studiu de la Harvard, cercetătorii au descoperit că exercițiile fizice moderate regulate (jogging timp de 15 minute sau mersul pe jos timp de o oră) ar putea compensa factorii genetici de risc pentru tulburarea depresivă majoră. Este posibil ca alte alegeri ale stilului de viață pe care le facem, cum ar fi obiceiurile noastre alimentare și rutina de somn, să aibă un efect similar. Deși este adevărat că șansele tale de a dezvolta depresie cresc dacă un alt membru al familiei o are, nu există o singură genă care să determine depresia.  Până acum, căutarea unei singure gene care poate provoca depresie a fost neconcludentă. În schimb, se pare că există multe gene care pot contribui la depresie, fiecare dintre ele având doar un efect mic. Acest lucru indică faptul că depresia este o afecțiune complexă cu multe cauze diferite.

Ce determină depresia? Cauze biologice, psihologice și sociale.

Există dovezi clare care arată că stresul emoțional și social poate duce la depresie clinică. Deși poate părea intuitiv modul în care stresul poate contribui la simptomele depresiei, stresul nu ne face doar să ne simțim copleșiți și slăbiți, ne schimbă biologia.

Stresul poate declanșa eliberarea de hormoni de stres care afectează multe sisteme din organism.

De exemplu, stresul poate duce la inflamație, modificări ale glicemiei și ale microbiomului intestinal și multe altele.

Atunci când corpul nostru nu este perfect sănătos, acest răspuns la stres poate deveni exagerat, ducând la niveluri ridicate de inflamație și la alte dezechilibre bio-chimice. Acest lucru poate pregăti scena pentru depresie.

Studiile au demonstrat că atunci când vine vorba de sănătatea mintală, nu este cu adevărat totul în mintea ta. În caz de depresie, tulburări de dispoziție și alte boli mintale, trebuie să luăm în considerare sănătatea corpului per ansamblu.

Pe lângă neurotransmitători, celulele creierului nostru comunică și prin impulsuri electrice numite unde cerebrale. Aceste unde variază în viteză și sunt asociate cu diferite activități, de la rezolvarea problemelor până la somn. Prea multe unde cerebrale lente în partea din frontală a creierului au fost asociate cu tulburarea depresivă majoră, lipsă de motivație și sentimente de tristețe.

Inflamația este răspunsul normal al organismului, un mecanism de apărare la un pericol apărut, cum ar fi o tăietură sau o infecție. Atunci când inflamația devine cronică, poate face ravagii în organism și în creier. Inflamația cronică de grad scăzut, mocnită, este asociată cu un risc crescut de depresie și alte boli mintale. Există multe surse posibile de inflamație cronică, iar acestea pot include dieta ultraprocesată, stresul, modificările microbiomului intestinal și anumite boli cronice.

Intestinul este denumit și al doilea creier deoarece are o rețea bogată de celule nervoase și neurotransmițători. Nu este surprinzător că dezechilibrele microbiomului intestinal pot afecta modul în care ne simțim și gândim. Aproximativ 70% din sistemul nostru imunitar este găzduit în intestin, așa că atunci când celulele imunitare simt o breșă în integritatea mucoasei intestinale, ele trag un semnal de alarmă răspândind inflamația în întregul corp, așa cum se întâmplă în caz de intestin hiperpermeabil.

Hormonii (de ex. cortizol, estrogen, hormoni tiroidieni) sunt substanțe chimice care sunt produse de glande și călătoresc prin sânge către alte părți ale corpului, inclusiv creierul. Aceștia sunt esențiali pentru funcționarea și sănătatea creierului, iar dezechilibrele anumitor hormoni pot duce la depresie.

Alimentația este mai mult decât energie pentru creier, ea este și informație. De asemenea, ea oferă elementele de bază pentru sinteza neurotransmițătorilor și pentru celulele creierului, precum și antioxidanți pentru a proteja împotriva inflamației. Nu este surprinzător că există un număr tot mai mare de dovezi care susțin legătura între ceea ce mâncăm și sănătatea noastră mintală. Un studiu a arătat că fructele de mare, legumele și frunzele verzi dar și legumele crucifere au fost cele mai utile în prevenția și remisia depresiei.

În plus, alți factori precum suprapopularea cu fungi a intestinului, expunerea la mucegaiul toxic, la metale grele, dar și deficitele nutriționale pot contribui la această boală mintală. Am scris recent două articole pe această temă, dacă sunteți interesați să aflați mai multe.

Dezechilibrele chimice, genetica și stresul sunt toți factori de risc care joacă un rol în dezvoltarea  depresiei. Pentru a înțelege pe deplin cauzele biologice ale depresiei, trebuie să ne lărgim orizonturile pentru a privi dincolo de creier, inclusiv sistemele corpului implicate și interacțiunile lor complexe. Deși acest lucru poate părea copleșitor la început, ne oferă un motiv pentru a fi mai plini de speranță. Deoarece există atât de multe cauze posibile ale depresiei, acest lucru înseamnă că există tot atâtea oportunități de vindecare dincolo de terapia clasică și medicamente, mai atunci când ele eșuează.

Deoarece există atât de multe cauze posibile ale depresiei, acest lucru înseamnă că există tot atâtea oportunități de vindecare dincolo de terapia clasică și medicamente, mai atunci când ele eșuează.   Care credeți că sunt cele mai eficiente metode de tratament? Ce a funcționat pentru voi? Ca de obicei, aștept să discutăm în comentarii.

Surse

1. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/30673066
2. https://doi.org/10.1016/j.neubiorev.2017.01.028
3. https://doi.org/10.1016/j.arr.2021.101403