ADHD: de la genetică la dietă. O abordare integrativă

ADHD-ul este adesea perceput ca o tulburare a copilăriei, definită prin neatenție, impulsivitate și hiperactivitate. Însă realitatea este mult mai complexă. De la factori genetici și dezechilibre ale neurotransmițătorilor, până la influența nutriției, a microbiomului intestinal și a stilului de viață, ADHD-ul implică multiple dimensiuni care merită înțelese și abordate cu atenție.

În cadrul webinarului Better Medicine Zenyth cu tema „ADHD: de la genetică la dietă. O abordare integrativă”, lectorul webinarului Maria Plăiaș, terapeut nutriționist (certificat NTOI), practician de medicină funcțională (certificat Kharrazian Institute) și facilitator în abordarea somatică TRE, oferă o privire amplă asupra mecanismelor neurobiologice implicate în ADHD, a rolului nutrienților esențiali și a suplimentelor, precum și a influenței pe care o pot avea dieta, infecțiile, testele funcționale sau activitatea fizică. O perspectivă integrativă poate aduce nu doar claritate în diagnostic, ci și soluții complementare valoroase pentru echilibru și susținere pe termen lung.

Cuprins articol:

1. Ce este și ce nu este ADHD – diagnostic, tipologii, simptome
2. Neurodezvoltare și ADHD
3. Factori de risc în ADHD
4. Genetică vs. epigenetică în ADHD: neurotransmițători și nutrigenomică
5. Rolul nutriției și al suplimentelor: vitamina D, vitaminele B, magneziu, zinc, cupru, fier, omega 3, litiu
6. Microbiomul în ADHD – legătura dintre sănătatea intestinală și ADHD, dezechilibrul pe axa intestin – creier
7. Dieta și ADHD – impactul alimentației procesate, al aditivilor și coloranților în ADHD
8. Mișcare și terapie în ADHD
9. Teste funcționale pentru ADHD

Ce este și ce nu este ADHD – diagnostic, tipologii, simptome

Conform DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale), ADHD (Tulburarea de Hiperactivitate cu Deficit de Atenție) este o tulburare de neurodezvoltare care se caracterizează prin simptome de neatenție, hiperactivitate și impulsivitate, persistente și inadecvate pentru nivelul de dezvoltare. Aceste simptome trebuie să apară înainte de vârsta de 12 ani și să afecteze funcționarea a cel puțin două domenii ale vieții (de exemplu, acasă și la școală). Modul în care este diagnosticat ADHD este împărțit astăzi în trei categorii – una dintre ele bazată pe simptome de neatenție, cealaltă pe simptome de hiperactivitate și impulsivitate, iar cea de-a treia pe combinația dintre cele două. Criteriile adiționale sunt că aceste simptome trebuie să impacteze calitatea vieții, să nu existe alt diagnostic identificat, să apară înainte de 12 ani și să se exprime în diferite ambiente sociale.

Neatenție

Potrivit DSM-5, sunt necesare șase sau mai multe simptome de neatenție pentru copiii de până la 16 ani, sau cinci sau mai multe pentru adolescenții peste 17 ani și pentru adulți. Simptomele de neatenție trebuie să fie prezente de cel puțin 6 luni și să fie inadecvate pentru nivelul de dezvoltare:

• Adesea nu acordă atenție detaliilor sau face greșeli din neatenție la teme, la locul de muncă sau alte activități.
• Adesea are dificultăți în a-și menține atenția asupra sarcinilor sau activităților de joacă.
• Adesea pare că nu ascultă atunci când i se vorbește direct.
• Adesea nu urmează instrucțiunile și nu finalizează sarcinile (de exemplu: își pierde concentrarea, este distras), cum ar fi temele, treburile casnice sau sarcinile de la muncă.
• Adesea are dificultăți în organizarea sarcinilor și activităților.
• Adesea evită, nu îi plac sau este reticent(ă) în a face sarcini care necesită un efort mental susținut (cum ar fi temele sau munca de birou).
• Adesea pierde lucruri necesare pentru sarcini și activități (de exemplu: rechizite, creioane, cărți, unelte, portofel, chei, acte, ochelari, telefon mobil).
• Este adesea ușor de distras.
• Este adesea uituc(ă) în activitățile zilnice.

Hiperactivitate și impulsivitate

Șase sau mai multe simptome de hiperactivitate-impulsivitate pentru copiii de până la 16 ani, sau cinci sau mai multe pentru adolescenții de 17 ani și peste, precum și pentru adulți. Simptomele trebuie să fie prezente de cel puțin 6 luni, într-un mod care este perturbator și inadecvat pentru nivelul de dezvoltare al persoanei:

• Se joacă adesea cu mâinile sau picioarele ori bate din acestea sau se foiește pe scaun.
• Se ridică adesea în situații în care se așteaptă să rămână așezat(ă).
• Aleargă sau se cațără adesea în situații nepotrivite (la adolescenți sau adulți, acest comportament se poate manifesta prin neliniște interioară).
• Are adesea dificultăți în a se juca sau a participa liniștit(ă) la activități recreative.
• Este adesea „în mișcare”, ca și cum ar fi „mânat(ă) de un motor”.
• Vorbește adesea excesiv.
• Răspunde adesea la întrebări înainte ca acestea să fie complet formulate.
• Are adesea dificultăți în a aștepta rândul.
• Îi întrerupe adesea pe ceilalți sau se bagă peste ei (de exemplu: întrerupe conversații sau jocuri).

ADHD la adulți se asociază adesea cu o stimă de sine scăzută, ceea ce poate însemna o creștere a tendinței de abuz de substanțe, încarcerare, suicid, răniri, boli cu transmitere sexuală sau de pierdere a locului de muncă.

Neurodezvoltare și ADHD

Creierul uman se dezvoltă până în jurul vârstei de 20 de ani, după care se mai poate interveni doar prin mecanisme de neuroplasticitate, însă impactul acestor intervenții este mai redus. Dezvoltarea creierului urmează mai multe etape-cheie:

• Dezvoltarea fetală (0-9 luni).
• Etapa critică de dezvoltare între 0 și 2 ani (creierul crește, se dezvoltă sinapsele și neuronii).
• Materia cenușie se dezvoltă până la 10 ani.
• Materia albă (mielinizare) se dezvoltă până la 20 de ani.

Având în vedere că neurodezvoltarea este activă până la această vârstă, nutriționist Maria Plăiaș, lector al webinarului, subliniază importanța intervenției pentru tratarea ADHD în adolescență, când creierul este încă în formare și mai receptiv la schimbări.

Neurodezvoltarea este impactată din mai multe direcții – activarea receptorilor la nivel de sinapsă, alimentație, microbiom, activarea imunologică și oxigen. Pentru a stimula creierul și a activa receptorii este nevoie de mișcare, activitate, atingere, sunet, miros, gust și informație vizuală. Această activare nu este doar o reacție de moment, ci un proces complex care declanșează dezvoltarea neuronală. Crește fluxul sanguin spre creier (aport de oxigen, nutrienți și hormoni), stimulează producția de mitocondrii în neuroni și microglie, favorizează ramificarea neuronală și amplifică activitatea metabolică a neuronilor pentru a produce neurotransmițători.

Procesul de neurodezvoltare este influențat de nutriția timpurie, microbiom și sistemul imunitar. Bebelușul este complet condiționat de ce se întâmplă cu mama și de microbiomul mamei, iar dieta acesteia este extrem de importantă, atât în perioda sarcinii și alăptării, cât și a preconcepției. De asemenea, pentru dezvoltarea unui microbiom sănătos și a axei intestin-creier, contează tipul de naștere, de alăptare (există celule imune în laptele matern, care nu există în formule), genetica, mediul, stresul mamei etc. Studiile arată că disbioza intestinală, infecțiile cronice, consumul de antibiotice sau inflamația pot perturba echilibrul neurotransmițătorilor și pot modifica dezvoltarea sistemului nervos central.

Microbiomul intestinal are o conexiune profundă cu sănătatea cerebrală. Prin producerea de acizi grași cu lanț scurt (SCFA), acesta poate influența pozitiv celulele imune ale creierului și dezvoltarea neuronală.

Microglia, celulele imune ale creierului, au roluri esențiale în protecția cerebrală, curățarea sinapselor, mielinizare și menținerea plasticității neuronale. Atunci când microglia este excesiv activată (de inflamații, infecții sau factori de stres), își pierde aceste funcții, contribuind la apariția inflamației cerebrale. Disfuncția microglială poate duce la probleme de conectivitate neuronală și la mielinizare deficitară.

Factori de risc în ADHD

Printre cei mai relevanți factori de risc pentru dezvoltarea ADHD se numără:

• Diabetul gestațional și obezitatea maternă.
• Expunerea la toxine din mediu (ftalați, plumb).
• Nașterea prematură.
• Dezechilibre nutriționale timpurii.

Printre factorii de risc intrauterini se numără stresul matern în timpul sarcinii, expunerea prenatală la fumul de tutun, alcool sau droguri, la toxinele din mediu, precum și nașterea prematură și greutatea mică la naștere.

Factorii de risc postnatali implicați pot fi expunerea la substanțe chimice în timpul dezvoltării, malnutriție în timpul dezvoltării, microbiom dezechilibrat, neuroinflamație, nivel ridicat de conflicte familiale, parenting inconsecvent și lipsa stimulării diverse a creierului.

Genetică vs. epigenetică în ADHD: neurotransmițători și nutrigenomică

În ADHD există o componentă genetică semnificativă, dar expresia sa este profund influențată de factori epigenetici și de mediu. Părinții biologici și frații celor diagnosticați cu ADHD au un risc de 2 până la 8 ori mai mare de a avea și ei ADHD. Cu toate acestea, triggerii de mediu au, la rândul lor, un rol important în apariția tulburării.

Neurotransmițătorii sunt mesageri chimici care facilitează comunicarea între neuronii din creier și sistemul nervos și influențează mecanisme psihologice diferite, de la dispoziție, la emoții, la răspunsul la stres și cogniție.

Ciclul de viață al unui neuron include:

1. Sinteza, care are nevoie de nutrienți.
2. Adunarea în vezicule.
3. Eliberarea în sinapsă.
4. Interacțiunea unei părți din ei cu neuronul apropiat, prin receptorii acestuia.
5. Reabsorbție a neurotransmițătorilor eliberați.
6. Deactivare/neutralizare.

Studiile recente au arătat că mai multe gene sunt asociate cu apariția ADHD la copii. Acestea au legătură directă cu procesele de neurotransmisie și dezvoltare neuropsihologică. Ele influențează diverse căi neuronale implicate în reglarea comportamentului și a atenției, precum cele dopaminergice, serotoninergice, adrenergice, colinergice, glutamatergice și GABAergice. De asemenea, aceste gene pot interacționa cu factorii de mediu, contribuind la complexitatea mecanismelor din spatele ADHD. Această afecțiune este asociată cu variații genetice în genele ce reglează dopamina (SLC6A3), noradrenalina (SLC6A2), serotonina și GABA.

Cofactori pentru sinteza dopaminei sunt metilfolatul, vitamina C, vitamina D, vitamina A, fierul și vitamina B6. În caz de carențe persistente de nutrienți, pot fi implicate probleme digestive, dezechilibre ale microbiomului sau afecțiuni care afectează absorbția, precum boala celiacă, disbioza sau inflamația intestinală.

La fel ca în cazul dopaminei, atât nivelurile scăzute, cât și cele ridicate de noradrenalină pot duce la tulburări de atenție, anxietate sau iritabilitate. De aceea, testarea individuală este importantă. Cofactori pentru noradrenalină sunt cuprul și vitamina C. Suplimentele precum zincul și sunătoarea pot acționa asupra acelorași căi ca metilfenidatul, prin inhibarea recaptării dopaminei sau noradrenalinei. Sinteza, eliberarea și reglarea neurotransmițătorilor sunt interconectate și influențate de starea nutrițională, genetică și hormonală.

Rolul nutriției și al suplimentelor

Un plan nutrițional bine echilibrat poate susține funcția cerebrală și echilibrul neurotransmițătorilor.

Vitaminele din complexul B: susțin sistemul nervos, sunt implicate în metilare și în sinteza dopaminei.

Vitamina D: susține funcția imunitară, îmbunătățește funcția cognitivă și echilibrul psihic.

Magneziu (bisglicinat, taurat): calmant natural, susține somnul și reduce hiperactivitatea.

Zinc: deficitul poate agrava impulsivitatea și dificultățile de atenție.

Fier: esențial pentru sinteza dopaminei.

Litiu în doze nutriționale: susține sinteza și eliberarea de GABA, reduce agresivitatea și comportamentele compulsive.

Omega 3 (EPA și DHA): benefic în ADHD, în special forma cu concentrație ridicată de EPA.

Proantocianidine Oligomerice (OPC): polifenoli pe care plantele îi produc pentru a se apăra de mediul înconjurător, deseori sunt pigmenți ai plantelor și au efecte generale calmante.

Ginkgo Biloba și Baicalin: antioxidanți cu rol neuroprotector.

Microbiomul în ADHD – legătura dintre sănătatea intestinală și ADHD, dezechilibrul pe axa intestin – creier

Axa intestin-creier este extrem de importantă, creierul și intestinul comunicând în ambele direcții, prin nervul vag, prin calea metabolică (prin intermediul neurotransmițătorilor și metaboliților) și prin calea sistemului imunitar. Atunci când există inflamație la nivel de intestin, există și inflamație la nivel de creier și invers.

Factorii care duc la scăderea numărului de bacterii benefice din microbiomul intestinal sunt antibioticele, deficiențele nutriționale, alcoolul, consumul crescut de zahăr, infecțiile, laxativele, radiațiile, steroizii și dieta dezechilibrată.

Disbioza intestinală, în special prezența excesivă a bacteriilor Clostridia sau Candida, influențează metabolitul dopaminei și poate duce la inflamație sistemică, hiperactivitate, anxietate și tulburări de comportament. Candida poate contribui la stres, anxietate, hiperactivitate, brain fog, apetit pentru carbohidrați și dulciuri, schimbări de dispoziție și concentrare sau comportamente de tip ADHD.

Dieta și ADHD – impactul alimentației procesate, a aditivilor și coloranților în ADHD

Alimentația joacă un rol esențial în susținerea echilibrului neurochimic și a funcțiilor cognitive, mai ales în cazul copiilor și adulților cu ADHD. Deși nu există o „dietă pentru ADHD“ universal valabilă, tot mai multe dovezi arată că anumite intervenții nutriționale pot contribui la reducerea simptomelor. Iată câteva direcții esențiale de modificare a dietei:

1. Identificarea și reducerea sensibilităților alimentare

Sensibilitățile alimentare pot influența comportamentul și concentrarea. Printre cele mai frecvente se numără sensibilitatea la gluten și lactate. Digestia incompletă a glutenului și lactatelor poate să creeze exorfine, molecule cu proprietăți asemănătoare morfinei ce pot provoca adicții și alterarea comportamentului. Este utilă testarea IgG din sânge sau IgA din salivă pentru identificarea alimentelor problematice, urmată de dieta de eliminare, prin excluderea acestora din alimentație.

2. Eliminarea coloranților alimentari

Aditivii și anumiți coloranți artificiali pot contribui la hiperactivitate sau agitație, mai ales în rândul copiilor sensibili. Excluderea acestora din dietă poate aduce o îmbunătățire vizibilă a comportamentului.

3. Stabilizarea glicemiei

Fluctuațiile bruște ale glicemiei pot influența negativ atenția, energia și starea emoțională. Se recomandă reducerea alimentelor cu indice glicemic ridicat și evitarea scăderilor bruște ale glicemiei prin mese regulate și echilibrate.

4. Diversificarea microbiomului intestinal

Un microbiom sănătos susține atât digestia, cât și sănătatea mintală. Zahărul și alimentele ultraprocesate pot duce la dezechilibre ale microbiomului și la instabilitate cognitivă. Consumul regulat de fibre, fructe și legume variate contribuie la o floră intestinală echilibrată și, implicit, la o stare psihică mai stabilă.

5. Aport adecvat de acizi grași esențiali

Acizii grași Omega 3, Omega 6 și Omega 9 sunt importanți pentru funcționarea optimă a creierului. Suplimentarea sau creșterea aportului din alimentație (ex. pește gras, uleiuri presate la rece, nuci, avocado) poate susține concentrarea, memoria și echilibrul emoțional. Un raport echilibrat între Omega 3 și 6 este de asemenea important.

Mișcare și terapie în ADHD

Exercițiul fizic crește nivelul de dopamină și BDNF (factor neurotrofic derivat din creier), contribuind la reglarea dispoziției și îmbunătățirea atenției. Tehnici precum Somatic Experiencing sau TRE® (Trauma Release Exercises) ajută la reglarea sistemului nervos autonom și eliberarea traumei stocate în corp.

Teste funcționale pentru ADHD

În procesul de evaluare și intervenție pentru ADHD, testele funcționale pot oferi informații esențiale pentru personalizarea intervenției. Analizele de sânge precum magneziul eritrocitar, zincul plasmatic, fierul seric, cuprul seric, vitamina D, glicemia, insulina sau homocisteina pot evidenția dezechilibre ce influențează sănătatea neurologică.

Testările genetice și epigenetice, precum LifecodeGX și Pyroluria, ajută la identificarea predispozițiilor care influențează comportamentul și reglarea stresului. Testul de acizi organici (OAT) oferă informații despre metabolismul celular și posibile dezechilibre la nivel intestinal. În plus, testul IgG pentru intoleranțe alimentare și evaluarea indexului Omega 3 pot completa tabloul, arătând cum dieta influențează funcția cognitivă.

În concluzie, ADHD este o condiție multifactorială care necesită o abordare personalizată. Dincolo de tratamentele medicamentoase clasice, nutriția, echilibrul micronutrienților, sănătatea intestinală și terapiile de reglare a sistemului nervos pot contribui semnificativ la îmbunătățirea calității vieții. O abordare integrativă susține nu doar comportamentul, ci și dezvoltarea psiho-emoțională armonioasă a copilului sau adultului cu ADHD.

Webinarul „ ADHD: de la genetică la dietă. O abordare integrativă“ face parte din seria de webinare Zenyth – Better Medicine. Dacă vrei să participi la următoarele webinare, te invităm să te înscrii la newsletterul nostru pentru a primi invitații la evenimentele Better Medicine.

Resurse:

What is the prevalence of adult ADHD? Results of a population screen of 966 adults. J Atten Disord. 2005 Nov;9(2):384-91. Doi:.The prevalence of DSM-IV attention-deficit/hyperactivity disorder: a meta-analytic review. Neurotherapeutics. 2012;9(3):490-499.

The Role of the Microbiome in the Developmental Origins of Health and Disease, Pediatrics. 2018 Apr;141(4):e20172437. doi: 10.1542/peds.2017-2437

What causes attention deficit hyperactivity disorder? Arch Dis Child . 2012 Mar;97(3):260-5. doi: 10.1136/archdischild-2011-300482.

Environmental risk factors, protective factors, and peripheral biomarkers for ADHD: an umbrella review, Lancet Psychiatry . 2020 Nov;7(11):955-970. doi: 10.1016/S2215-0366(20)30312-6.

Vitamins B9 and B12 in children with attention deficit hyperactivity disorder (ADHD), https://doi.org/10.1024/0300-9831/a000809

Magnesium status and attention deficit hyperactivity disorder (ADHD): A meta-analysis, Psychiatry Res. 2019 Apr:274:228-234. doi: 10.1016/j.psychres.2019.02.043. Epub 2019 Feb 19.

Lithium -therapeutic tool endowed with multiple beneficiary effects caused by multiple mechanisms, Acta Neurobiol Exp (Wars). 2016;76(1):1-19. doi: 10.21307/ane-2017-001.

Possible links between gut-microbiota and attention-deficit/hyperactivity disorders in children and adolescents, Eur J Nutr. 2020 Dec;59(8):3391-3403. doi: 10.1007/s00394-020-02383-1.

Early childhood allergy linked with development of attention deficit hyperactivity disorder and autism spectrum disorder, Pediatr Allergy Immunol. 2022 Jun;33(6):10.1111/pai.13819. doi: 10.1111/pai.13819