Disbioza intestinală și catatonia

Catatonia (gr. kata = profund, total; tonos = tensiune, tonus) este un sindrom caracterizat prin manifestări motorii, afective și cognitive. Un timp, ea a fost considerată o boală psihică de sine stătătoare și apoi a fost inclusă în cadrul schizofreniei.

În ultimii ani, în Psihiatrie a avut loc o schimbare majoră de paradigmă, atenția deplasându-se de la neuroni și neurotransmițători către sistemul imunitar și microbiota intestinală. Catatonia – un sindrom marcat de stupor (reactivitate extem de redusă), mutism și rigiditate – începe să fie corelată clinic cu disbioza intestinală, un fenomen care alterează bariera intestinală și hematoencefalică și generează dezechilibre ale sistemului imunitar.

Scurt istoric

Prima descriere minuțioasă a catatoniei îi aparține psihiatrului german Karl Ludwig Kahlbaum (1828–1899), care a prezentat detaliat această afecțiune în lucrarea sa de la sfârșitul secolului al XIX-lea, Die Katatonie. [1] Această lucrare fundamentală oferă o descriere atentă a misteriosului sindrom ce afectează „mișcarea, vorbirea și emoțiile”, aspecte pe care Kahlbaum le ilustrează magistral prin intermediul a 26 de studii de caz. Acești pacienți prezintă perioade prelungite de imobilitate – întrerupte ocazional de episoade de agitație – și mutism care alternează cu verbigerație (repetarea stereotipă a unor cuvinte); ei mențin o privire fixă, distantă, refuză hrana și lichidele și manifestă adesea o rezistență pasivă la mișcare, putând totuși, uneori, să mențină o poziție impusă de examinator. De asemenea, Kahlbaum a observat că această stare avea un caracter ciclic și era asociată cu tulburări ale dispoziției.

Psihiatrul german Emil Kraepelin (1856-1926) considera catatonia ca subtip de demență precoce (precursorul istoric al schizofreniei). In 1911, psihiatrul elvețian Eugen Bleuler a înlocuit noțiunea de demență precoce cu cea de schizofrenie.

De aceea, în DSM-III-R, catatonia a fost considerată exclusiv ca un subtip de schizofrenie. Începând cu DSM-IV, catatonia a fost recunoscută în asociere cu o gamă tot mai mare de afecțiuni psihiatrice primare și medicale generale.

De asemenea, catatonia se află pe lista de reacții adverse ale unor medicamente de uz psihiatric: haloperidol, risperidona, midazolam, etc. [2]

Dincolo de coincidențe

Kahlbaum a subliniat un aspect retrospectiv crucial: deși pacienții săi erau adulți în momentul monitorizării (20-30 ani), el a notat că majoritatea acestora au manifestat primele simptome ușoare sau prodromale încă din copilărie sau adolescență. De ce este important acest aspect? Pentru că și alte patologii se declanșează în această perioadă, iar asemănarea nu este superficială și întâmplătoare, ci are legătură cu mecanismele fiziopatologice.

În 192 studii, proporția persoanelor cu debut al tulburărilor mentale înainte de vârstele de 14, 18, 25 ani, a fost de  34,6%, 48,4%, respectiv 62,5%, iar vârful a fost la 14,5 ani. Al doilea vârf, mai mic, apare  la 30,5 ani. [3] Este posibil să fie și un efect al stresului psihologic, deoarece între 14 și 15 ani se dă examenul pentru admiterea la liceu, iar pe la 30 de ani, la femei, apare prima sau a doua sarcină.

Între schizofrenie și catatonie există legături profunde. Cercetările recente au identificat câteva simptome cheie care servesc drept „punți” biologice și comportamentale între cele două profile:

Agitația psihomotorie severă este cel mai frecvent nod-punte (bridge node). În schizofrenie, dezorganizarea cognitivă și halucinațiile pot genera o stare de agitație puternică. Din punct de vedere neurocibernetic, această agitație este puntea directă care prăbușește sistemul în catatonia hiperkinetică (activând stereotipiile și impulsivitatea motorie).

Retragerea socială și aplatizarea afectivă (simptomele negative). Când un pacient cu schizofrenie dezvoltă o retragere extremă din cauza simptomelor negative, activitatea corticală generală scade. Acest declin este nodul-punte către catatonia hipokinetică (mutism, negativism și imobilizare).

În afară de schizofrenie, catatonia poate apărea într-o gamă largă de afecțiuni neuropsihice și somatice: depresie, manie, psihoză postpartum, tulburare de spectru autist, meningită, encefalită, encefalită autoimună (în special encefalita cu anticorpi anti-NMDAR), lupus eritematos sistemic, afecțiuni tiroidiene, epilepsie,  precum și în stări induse de medicamente sau asociate cu sevrajul medicamentos (clozapină, benzodiazepine).[4] [5]

Interesant este faptul că toate aceste afecțiuni sunt corelate cu disbioza intestinală, inclusiv psihoza postpartum (deoarece se administrează antibiotice, apar variații hormonale și există privare de somn).

Karl Kahlbaum face o observație foarte importantă: „În ceea ce privește tipul de constituție individuală, atât psihică, cât și somatică, privit ca factor predispozant, în propriile mele observații avute la dispoziție este menționată deosebit de des înclinația spre singurătate și spre contemplare. Individualitatea este descrisă cel mai frecvent ca fiind tăcută și blândă, caracterul ca fiind foarte bun la suflet și liniștit, iar temperamentul ca fiind sangvinic.” [1] Cercetări recente au arătat faptul că diversitatea microbiomului este asociată cu trăsăturile de personalitate. Persoanele cu o rețea socială redusă sau cu comportamente de izolare prezintă adesea o diversitate bacteriană mai scăzută (disbioză), în timp ce sociabilitatea ridicată este legată de o diversitate bacteriană crescută și de prezența anumitor bacterii benefice. [6]

Disbioza intestinală – un numitor comun al patologiilor neuropsihice

Un articol publicat în 2021, cu o meta-analiză a 59 de studii de tip caz-martor a constatat că perturbările microbiotei intestinale au fost asociate cu un tipar transdiagnostic caracterizat prin scăderea numărului anumitor bacterii antiinflamatoare producătoare de butirat și o proliferare a bacteriilor proinflamatoare în cazurile de depresie, tulburare bipolară, schizofrenie și anxietate. [7]

Cercetătorii au observat corelația dintre severitatea fazelor acute ale tulburării bipolare și compoziția florei intestinale. S-a dovedit faptul că nivelul de  Faecalibacterium prausnitzii  scade sever în timpul episoadelor de instabilitate afectivă (manie/depresie acută) și tinde să crească din nou pe măsură ce pacientul răspunde la tratament și intră în faza de euthymie (stabilizare) [8].

Suplimentarea cu probiotice este asociată cu o rată mai scăzută de re-spitalizare în rândul pacienților externați recent după o spitalizare pentru manie.[9]

Un studiu din 2016 a arătat că transferul de microbiotă fecală de la pacienți cu depresie la șobolani cu microbiotă distrusă poate induce, la animalele receptoare, caracteristici comportamentale și fiziologice specifice depresiei – inclusiv anhedonie și comportamente de tip anxios, precum și modificări ale metabolismului triptofanului. Acest lucru sugerează că microbiota intestinală ar putea juca un rol cauzal în apariția manifestărilor depresiei și ar putea constitui o țintă abordabilă în tratamentul și prevenirea acestei tulburări. [10]

De asemenea, un studiu publicat în 2020, a arătat că transferul de microbiotă fecală de la pacienți cu schizofrenie care nu urmează tratament medicamentos provoacă, la șoareci, comportamente anormale similare schizofreniei și o dereglare a metabolismului kinureninei. [11]

Practic, în toate contextele în care s-a observat catatonia, s-au identificat și perturbări ale microbiotei intestinale.

Suportul teoretic pentru explicarea legăturii dintre disbioza intestinală și catatonie este oferit de axa microbiotă-intestin-creier.

Disbioza induce neuroinflamație, stare care produce sau agravează patologia neuropsihică, inclusiv catatonia. [5] Microbiota intestinală are efect asupra concentației de neurotransmițători: dopamină, serotonină, GABA și glutamat. Bacteriile din colon nu doar că produc ele însele aceste substanțe, dar reglează și modul în care organismul gazdei le sintetizează sau le metabolizează.

Perturbarea neurotransmisiei dopaminergice reprezintă o caracteristică esențială în neurobiologia schizofreniei și catatoniei. Totuși, interacțiunea dintre neurotransmisia dopaminergică și cea glutamatergică a atras o atenție sporită asupra sistemului glutamatergic. Cercetările recente s-au concentrat asupra factorilor care influențează neurotransmisia glutamatergică. O stare imunitară proinflamatorie influențează indirect neurotransmisia glutamatergică prin efectele sale asupra metabolismului triptofan-kinurenină. [12]

Efectul benzodiazepinelor asupra microbiotei intestinale

Multe medicamente psihotrope afectează microbiota intestinală. [13] De aceea, nu este de mirare că unele antidepresive au ca efect secundar chiar depresia, iar unele anxiolitice au ca efect secundar chiar anxietatea. [14][15]

Benzodiazepinele folosite în mod obișnuit în tratamentul catatoniei produc modificări pe termn lung ale microbiotei intestinale, similare cu cele produse de antibioticele cu spectru larg. [16]

Concluzii

Disbioza intestinală reprezintă un predictor critic și un factor cauzal direct în patogeneza neuropsihică. Catatonia, ca sindrom trans-nosologic, își găsește un substrat explicativ emergent în neuroinflamația și disfuncția sinaptică mediate de axa microbiotă-intestin-creier. Țintirea terapeutică a microbiomului prin strategii psihobiotice și nutriționale reprezintă o frontieră esențială pentru Psihiatria de precizie modernă.

Bibliografie

1. Kahlbaum K, Die Katatonie oder das Spannungsirresein, Berlin, 1874.
2. Merino D, Gérard A, Lavrut T, Askenazy F, Drugrelated catatonia in youths: realworld insights from the WHO Safety Database, European Child & Adolescent Psychiatry (2024) 33:1383–1393.
3. Solmi M, Radua J, Olivola M, Croce E, Soardo L, Salazar de Pablo G, Il Shin J, Kirkbride JB, Jones P, Kim JH, Kim JY, Carvalho AF, Seeman MV, Correll CU, Fusar-Poli P. Age at onset of mental disorders worldwide: large-scale meta-analysis of 192 epidemiological studies. Mol Psychiatry. 2022 Jan;27(1):281-295. doi: 10.1038/s41380-021-01161-7. Epub 2021 Jun 2. PMID: 34079068.
4. Ariza-Salamanca DF, Corrales-Hernández MG, Pachón-Londoño MJ, Hernández-Duarte I. Molecular and cellular mechanisms leading to catatonia: an integrative approach from clinical and preclinical evidence. Front Mol Neurosci. 2022 Sep 29;15:993671. doi: 10.3389/fnmol.2022.993671. PMID: 36245923; PMCID: PMC9558725.
5. Rogers JP, Pollak TA, Blackman G, David AS. Catatonia and the immune system: a review. Lancet Psychiatry. 2019 Jul;6(7):620-630. doi: 10.1016/S2215-0366(19)30190-7. Epub 2019 Jun 10. PMID: 31196793; PMCID: PMC7185541.
6. https://www.ox.ac.uk/news/2020-01-23-gut-bacteria-linked-personality.
7. Nikolova VL, Smith MRB, Hall LJ, Cleare AJ, Stone JM, Young AH. Perturbations in Gut Microbiota Composition in Psychiatric Disorders: A Review and Meta-analysis. JAMA Psychiatry. 2021 Dec 1;78(12):1343-1354.
8. Lu Q, Lai J, Lu H, Ng C, Huang T, Zhang H, Ding K, Wang Z, Jiang J, Hu J, Lu J, Lu S, Mou T, Wang D, Du Y, Xi C, Lyu H, Chen J, Xu Y, Liu Z, Hu S. Gut Microbiota in Bipolar Depression and Its Relationship to Brain Function: An Advanced Exploration. Front Psychiatry. 2019 Oct 29;10:784.
9. Dickerson F, Adamos M, Katsafanas E,et al. Adjunctive probiotic microorganisms to prevent rehospitalization in patients with acute mania: a randomized controlled trial. Bipolar Disord. 2018; 20: 614–621.
10. Kelly, John R., et al. Transferring the blues: depression-associated gut microbiota induces neurobehavioural changes in the rat. Journal of psychiatric research82 (2016): 109-118.
11. Zhu, F., Guo, R., Wang, W. et al.Transplantation of microbiota from drug-free patients with schizophrenia causes schizophrenia-like abnormal behaviors and dysregulated kynurenine metabolism in mice. Mol Psychiatry25, 2905–2918 (2020). https://doi.org/10.1038/s41380-019-0475-4.
12. Müller N, Myint AM, Schwarz MJ. Kynurenine pathway in schizophrenia: pathophysiological and therapeutic aspects. Curr Pharm Des. 2011;17(2):130-6.
13. 1 Cussotto S, Clarke G, Dinan TG, Cryan JF. Psychotropics and the Microbiome: a Chamber of Secrets…. Psychopharmacology (Berl). 2019 May;236(5):1411-1432. doi: 10.1007/s00213-019-5185-8. Epub 2019 Feb 26. PMID: 30806744; PMCID: PMC6598948.
14. Prospect Sertralină , https://www.anm.ro/_/_PRO/PRO_11970_18.06.19.pdf.
15. Prospect Xanax, https://www.anm.ro/_/_PRO/PRO_7760_11.06.15.pdf.
16. Aasmets O, Taba N, Krigul KL, Andreson R, A hidden confounder for microbiome studies: medications used years before sample collection. MSystems, 2025.