Grăsimea din ficat nu iartă: adevărul despre ficatul gras

Există boli care ne modifică dispoziția, boli care dor, însă există și boli silențioase, care, în tăcerea lor, sunt ignorate. Acest fenomen se întâmplă și cu ficatul gras, care nu doare, nu se vede și nu se simte până când este prea târziu.

Ficatul gras ascunde boli metabolice severe care nu doar că îl afectează pe el însuși: inima începe să sufere la fiecare bătaie, mușchii își pierd vitalitatea, iar rinichii încep să cedeze.

Poate ai auzit de „ficatul gras” ca de o banalitate. În timpul perioadei mele de rezidențiat în medicină internă, sute de pacienți erau diagnosticați cu ficat gras atunci când se efectua o ecografie abdominală. Partea îngrijorătoare era că medicul doar menționa că ficatul pacientului prezintă grăsime și atât. Doar în puține cazuri se recomanda: „Ar fi bine să mai slăbiți”. Pacientul pleca din cabinet convins că nu are o problemă gravă, că totul este perfect, că acea grăsime ar putea să dispară de la sine. Acești pacienți plecau acasă, de fapt, cu o boală metabolică severă care, pe parcursul anilor, va ataca multiple organe.

De aceea, astăzi îmi propun să le reamintesc atât pacienților, cât și medicilor cât de important este acest subiect, pentru ca această boală să nu rămână netratată.

În primul rând, atunci când vorbim despre „ficatul gras”, trebuie să discutăm despre cele două forme care se găsesc în literatura medicală: MASLD (boala ficatului gras asociată cu disfuncția metabolică) și MASH (forma sa inflamatorie, progresivă) și care sunt expresia unei crize metabolice care ne afectează în lanț.

În acest articol, vei descoperi:

• De ce MASLD și MASH nu sunt doar boli ale ficatului, ci ale întregului corp.
• Cum se leagă ele de bolile cardiovasculare, sarcopenie și boala cronică de rinichi.
• Și, cel mai important,ce poți face pentru a-ți proteja ficatul și întregul organism din timp.

Rămâi cu mine până la final – pentru că adevărul despre ficatul tău ar putea să-ți salveze inima, vitalitatea și longevitatea.

Ce este, de fapt, ficatul gras? Diferența dintre un diagnostic „banal” și o boală metabolică periculoasă

Pentru mulți medici ficatul gras sună ca un detaliu în plus scris la descrierea acestui organ, o constatare „normală”, care va provoca doar tipica frază a medicului în timpul examinării: „mai puțină prăjeală”. Nu doare, nu se simte, în principiu, nu îți schimbă viața. Și tocmai de aceea este ignorată.

Dar adevărul nu este nici banal, nici inofensiv. Adevărul este începutul unui proces profund de dezechilibru metabolic. Este semnalul că ceva nu este în regulă în corpul nostru. Este prima frunză veștejită înaintea ofilirea plantei.

Din punctul de vedere medical, boala prezintă debutul atunci când celule hepatice încep să stocheze trigliceridele în exces. În loc să le proceseze, ficatul nostru devine un loc de stocare. Cu timpul, aceste grăsimi vor afecta funcția lui cu apariția inflamației și stresul oxidativ, iar ulterior, inclusiv moartea celulară.

Foarte mult timp s-a crezut că grăsimile erau de vină, din acest motiv fraza „mai puțină prăjeală” este atât de folosită. Acum știm că principalul vinovat nu este grăsimea din exterior pe care o aducem prin alimentație, ci cea din interior. Adică, excesul de zahăr rafinat și carbohidrați simpli care sunt transformați printr-un mecanism biochimic numit lipogeneza de novo. Acest mecanism transformă glucoza în trigliceride care sunt apoi stocate în ficat.

Totuși, nu trebuie uitat că și stresul cronic, sedentarismul, somnul întrerupt sau flora intestinală dezechilibrată joacă un rol important. Ficatul devine astfel o victimă tăcută a stilului nostru de viață modern, unde dieta americană standard (SAD) este forma de alimentație predominantă în casele românilor pe măsura ce trec anii.

Și dacă în trecut acest diagnostic era rar întâlnit, astăzi se estimează că 1 din 3 adulți are ficatul afectat într-o formă sau alta, iar în rândul celor cu rezistență la insulină, sindrom metabolic sau obezitate, proporția este și mai mare.

Ficatul gras nu este doar o simplă acumulare de grăsime, iar negarea sau banalizarea acestei afecțiuni este poate cel mai mare pericol pentru pacienți diagnosticați cărora nu le-au fost explicate pe îndelete consecințele acestei grăsimi.

MASLD: o nouă definiție pentru o problemă veche

Foarte mult timp ficatul gras ca și diagnostic era „NAFLD” – boala ficatului gras non-alcoolic. Și cum numele indică, erau diagnosticați pacienți care prezentau ficat gras deși consumul lor de alcool era scăzut. Dar această etichetă spunea prea puțin despre adevărata problemă.

În 2023, comunitatea științifică internațională a schimbat denumirea în MASLD – boala ficatului gras asociată cu disfuncția metabolică. Și nu, nu au schimbat denumirea doar că așa au vrut ei, ci era vorba de o schimbare de paradigmă. Această nouă definiție recunoaște ceea ce deja era evident, ficatul gras nu este o boală izolată, ci o manifestare a unui metabolism dezechilibrat.

Pentru a vorbi de MASLD, trebuie să existe:

• Prezența steatozei hepatice (grăsime în celulele ficatului), confirmată prin imagistică sau histologie.
• Cel puțin unul dintre criteriile disfuncției metabolice: rezistență la insulină, obezitate viscerală, dislipidemie, hipertensiune arterială sau glicemie crescută.

Această redefinire mută atenția de pe excluderea alcoolului pe identificarea posibilității unei inflamații metabolice.

MASLD face parte din aceluiași lanț care leagă obezitatea abdominală, diabetul de tip 2, bolile cardiovasculare și sindromul metabolic. Este un cartonaș roșu, un avertisment că organismul trăiește de prea mult timp într-o stare de surplus energetic, inflamație și stres oxidativ. Aceste semne sunt exact ceea ce căutăm în medicina funcțională, pentru că ele ne ghidează către identificarea și rezolvarea cauzei de bază.

Altă credință comună, dar totuși falsă, este că MASLD apare la persoane suprapoderale sau obeze. MASLD apare și la persoane cu greutate normală, iar în aceste cazuri distribuția grăsimii (în special în jurul organelor interne), dieta dezechilibrată și lipsa mișcării joacă un rol major. Așadar, a avea un indice de masă corporală „normal” nu înseamnă neapărat a fi protejat.

Îmi doresc ca după ce citești acest articol, să rămai cu faptul că această problemă cu „ficatul gras” în urma unei ecografii, ascunde umbra unei bolii metabolice care afectează întregul organism. 

Când liniștea se transformă în zgomot: ce este MASH și de ce e periculos

MASLD poate rămâne ani de zile într-o zonă de aparentă stabilitate, în care ficatul acumulează grăsime fără leziuni vizibile majore. Însă această perioadă de stabilitate, la un moment dat, începe să se clatine. Nu printr-o explozie bruscă, ci printr-o schimbare lentă și subtilă, asemenea unui râu care, în timp, erodează pietrele

Această transformare poartă numele de MASH – steatohepatită asociată cu disfuncția metabolică. Este momentul în care „ficatul gras” începe să fie însoțit de:

• Inflamație persistentă – apoptoza hepatocitelor atrage răspunsul imun asupra ficatului.
• Balonizarea hepatocitelor – din cauza stocării trigliceridelor în hepatocite, o expresie microscopică a stresului și a epuizării celulare.
• Fibroză incipientă sau avansată – țesutul sănătos e înlocuit cu fibre rigide, care îi fură funcționalitatea de sinteză și detoxifiere.

MASH nu se instalează brusc, ci pas cu pas, printr-un mecanism vicios:

• Rezistența la insulină face ca ficatul să devină un depozit de grăsimi.
• Grăsimea acumulată produce substanțe toxice pentru celulele hepatice.
• Sistemul imunitar reacționează constant, alimentând inflamația și distrugând o parte dintre hepatocite
• Inflamația cronică stimulează formarea de țesut cicatricial, remodelând structura ficatului.

Însă pericolul real nu este doar fibrozarea. Alte afectări ale ficatului pot fi: ciroza, cancerul hepatic și insuficiența hepatică.

În paralel, inflamația și substanțele eliberate în sânge accelerează ateroscleroza, sarcopenia și declinul funcției renale. Și totuși, în multe cazuri, pacientul se simte bine – fără dureri, fără oboseală extremă. Descoperirea vine adesea întâmplător, când procesul de fibroză este deja avansat.

MASH este, în esență, atât o schimbare a arhitecturii interioare a ficatului, cât și un început de boală metabolică severă, cu afectare multiplă a organelor – în special inima, rinichii și mușchii. Este un proces care ar putea fi inversat dacă este depistat la timp, dar pentru care, din păcate, încă se folosește expresia „mai puțină prăjeală” ca unică recomandare medicală în multe cabinete.

Impactul sistemic: ce organe suferă alături de ficat

Ficatul nu este doar un organ izolat, este baza noastră centrală de detoxifiere și nodul central al metabolismului. Atunci când își pierde echilibrul, întreg organismul se dereglează. Primele manifestări apar în inimă, mușchi și rinichi.

Puțini pacienți mor din cauza MASLD sau MASH, adică din complicațiile hepatice propriu-zise; majoritatea mor din cauza bolilor cardiovasculare. Explicația nu este o coincidență, ci rezultatul unui proces în care ficatul gras trimite în circulație un cocktail de substanțe inflamatorii, lipoproteine aterogene și radicali liberi, care afectează direct vasele de sânge.

Inflamația hepatică perturbă metabolismul lipidic, crescând riscul de ateroscleroză subclinică. Rezistența la insulină favorizează disfuncția endotelială. Încărcătura constantă de lipide și molecule proinflamatorii contribuie la formarea plăcilor de aterom.

În final, ficatul gras devine un factor de risc cardiovascular independent, uneori mai puternic decât trigliceridele sau colesterolul total. O inimă care bate într-un mediu toxic obosește mai repede, iar consecința poate fi infarctul sau insuficiența cardiacă, chiar la persoane tinere.

Mușchiul este cel mai mare consumator de glucoză din corp și un pilon esențial al longevității noastre. În prezența MASLD sau MASH, el devine o altă victimă: apare sarcopenia, iar forța scade vizibil. Inflamația cronică reduce sinteza proteică musculară, rezistența la insulină afectează captarea și utilizarea glucozei, iar mitocondriile devin mai puțin eficiente, reducând producția de energie.

Această degradare musculară scade rata metabolică de repaus, crește rezistența la insulină și întreține oboseala cronică.

Rinichii filtrează sângele fără oprire, dar în prezența disfuncției hepatice și metabolice, sarcina lor devine toxică. În MASLD și MASH, riscul de boală cronică de rinichi este semnificativ crescut. Inflamația sistemică și dislipidemia afectează microcirculația renală, hiperglicemia și rezistența la insulină accelerează sclerozarea glomerulilor, iar microalbuminuria și declinul progresiv al ratei de filtrare glomerulară devin vizibile abia în stadiile avansate (boală cronică renală stadiul III).

Astfel, ficatul gras nu rămâne doar un marker de risc pentru inimă, ci și pentru rinichi.

Ce aș face eu dacă aș avea MASLD sau MASH?

Așa cum am prezentat, MASLD și MASH nu sunt boli ale unui singur organ. Sunt expresia unui dezechilibru sistemic, iar abordarea lor trebuie să fie la fel: protejarea inimii, menținerea forței musculare și a sănătății rinichilor, în paralel cu regenerarea ficatului. Din acest motiv am creat această secțiune, unde transmit ce aș face eu dacă aș avea aceste boli.

Scopul meu ar fi reducerea încărcăturii de grăsime hepatică, optimizarea sensibilității la insulină și reducerea inflamației. Dacă aș afla astăzi că am MASLD sau MASH, primul lucru pe care l-aș face ar fi să îmi privesc stilul de viață cu sinceritate.

Aș începe cu o dietă funcțională, eliminând zaharurile ascunse, sucurile și carbohidrații rafinați care hrănesc inflamația și depun grăsime în ficat. Aș alege în schimb legume colorate, bogate în fibre, proteine din pește sălbatic, ouă de țară și carne provenită din surse sigure, alături de grăsimi sănătoase din avocado, ulei de măsline extravirgin și nuci crude.

Aș include periodic post intermitent, oferindu-i ficatului răgaz să se regenereze, și aș ține sub control aportul caloric fără a mă înfometa. Nu uita: „mai puțină prăjeală” nu este soluția – problema începe cu transformarea glucozei în trigliceride care se acumulează în ficat.

În paralel, mi-aș planifica programul astfel încât mișcarea să fie prezentă, nu ca o pedeapsă, ci ca o formă de activare a metabolismului. Mers alert dimineața, antrenamente de forță de câteva ori pe săptămână pentru a susține masa musculară și sensibilitatea la insulină, yoga sau stretching pentru calmarea sistemului nervos.

Aș deveni atent la somn, culcându-mă la ora 22:30 și eliminând ecranele înainte de culcare, pentru a permite corpului să își îndeplinească ciclurile de detoxifiere nocturnă.

Nu în ultimul rând, aș alege câteva suplimente pentru a mă sprijini în călătoria spre sănătate:

• Berberină pentru reglarea glicemiei și reducerea lipogenezei hepatice.
• Omega-3 marin pentru efectul antiinflamator și îmbunătățirea profilului lipidic.
• LiverHelp Forte, un adjuvant pentru ficatul gras, care menține glicemia și colesterolul în limite normale.
• N-acetilcisteină (NAC) crește nivelul de glutation și protejează împotriva stresului oxidativ.
• Vitamina D3 + K2 Forte modulează inflamația și metabolismul glucidic.
• Colobiotic conține tulpina hepatoprotectoare Lactobacillus rhamnosus.
• Curcumin Meriva reduce inflamația sistemică.

Pentru că MASLD și MASH nu sunt doar „probleme de ficat”, ci semnale de alarmă ale unor dezechilibre metabolice profunde. De la simpla acumulare de grăsime până la inflamație, fibroză și ciroză, boala urmează un parcurs previzibil, dar nu inevitabil.

Cheia este diagnosticul timpuriu și intervenția proactivă: schimbările nutriționale, echilibrarea greutății, optimizarea glicemiei și reducerea inflamației pot inversa procesul în fazele incipiente. Fiecare etapă pierdută fără acțiune scade șansele de vindecare și crește riscul complicațiilor grave. Din acest motiv, prezentul este cel mai bun moment pentru a trece de la ficatul gras la ficatul sănătos.

Dacă informațiile din acest articol ți-au adus claritate sau te-au ajutat să înțelegi mai bine această afecțiune, lasă un comentariu mai jos. Și tu te confrunți în prezent cu ficatul gras? Dacă ai avut în trecut, dar acum nu mai ai această problemă, ce a funcționat pentru tine? Împărtășește-ți experiența, întrebările sau părerile poate fi primul pas către o comunitate mai informată și mai sănătoasă.