Detoxifierea, un trend sau o nevoie reală pentru sănătate? #01

Azi vreau să abordăm un subiect pe cât de la modă, pe atât de puțin înțeles în adevăratul sens al cuvântului. Trăim într-o lume modernă, rapidă și fără să ne dăm seama putem cădea în capcana “soluțiilor rapide și miraculoase”. Una dintre aceste soluții sunt si pastilele de detox. Foarte puțini oameni înțeleg, însă, cu adevărat ce este și ce înseamnă cuvântul “detox”.

Detoxifierea este un proces care se întâmplă în mod natural în corp. Acest proces este făcut în cea mai mare parte în ficat, dar și la nivelul rinichilor, colonului, pielii (glande sudoripare), plămâni și sistem limfatic. Detoxifierea se întâmplă în mod normal în corpul nostru, dar atunci când ficatul devine “suprasolicitat” poate avea nevoie de susținere, dar într-un mod inteligent. Ficatul are destulă treabă cu substanțele (toxinele) endogene precum hormonii, compușii rezultați în urma digestiei, substanțe rezultate în urma stresului oxidativ, substanțe inflamatorii. Toate acestea trebuie procesate și detoxifiate de ficat.

Acum probabil te întrebi, “ce înseamnă mai exact detoxifiere”? Detoxifierea este mecanismul prin care corpul procesează substanțele toxice, un proces ajută la transformarea substanțelor toxice din forme liposolubile (care se dizolvă în grăsimi) în forme hidrosolubile (care se dizolvă în apă). În acest fel, corpul le poate excreta mai ușor prin urină și bilă.

Tipuri de toxine și sursele lor

Știu că tu te gândești la toxine ca la substanțe “rele” din mediu, însă ele pot fi atât exogene cât și endogene. Pe cele endogene ți le-am enumerat mai sus, chiar și hormonii trec printr-un proces de detofiere pentru a nu rămâne mereu activi, ei sunt inactivați și detoxifiați în ficat. Acum haide să vedem care sunt toxinele exogene. Toxinele din mediul extern includ: alcoolul, fumul de țigară, alimentația dezechilibrată (zahăr, grăsimi trans, aditivi alimentari), poluanți de mediu (fum, pesticide, ierbicide, gaze de eșapament), detergenți casnici, cosmetice, apă tratată (clor, fluor), mucegai, polen, metale grele (aluminiu, plumb, mercur etc.) și diverse medicamente. Capacitatea de detoxifiere a organismului este influențată de factori precum: alimentația, vârsta, sexul, obiceiurile de viață (consumul de cafea, alcool, fumatul) și variațiile genetice.

Cele 3 faze ale detoxifierii

Detoxifierea are loc în 3 faze (2 mai cunoscute și una mai puțin cunoscută): faza I, faza II (conjugarea), faza III (antiporter activity). Haide să descoperim cum se desfășoară ele și ce înseamnă acest lucru pentru tine.
În faza I, toxinele sunt pregătite pentru conjugare printr-un proces realizat prin reacții de oxidare, reducere sau hidroliză. Un efect secundar important al acestor procese este formarea de radicali liberi, ceea ce face ca toxinele să devină mai reactive, mai toxice și potențial dăunătoare. O activitate crescută a enzimelor din faza I poate fi benefică (prin accelerarea metabolismului toxinelor), dar și dăunătoare: poate modifica eficacitatea sau toxicitatea unor medicamente și crește nivelul radicalilor liberi. Din acest motiv, activitatea crescută a fazei I datorată variațiilor genetice este considerată negativă.

Nu vom intra acum în detalii despre mutațiile genetice care influențează procesul de detoxifiere, dar vreau să știți că ele există. Voi aborda acest subiect complex intr-un alt articol, dacă este de interes pentru voi. Enzimele citocrom P450 (CYP450) formează o superfamilie enzimatică care are nevoie de hem și NADPH ca factori de coenzimare. Ele metabolizează mii de substanțe endogene și exogene și sunt localizate în membranele mitocondriilor și ale reticulului endoplasmatic, în special la nivelul ficatului, dar și în alte organe. Rolul lor este de a facilita reacțiile de oxidare prin transferul unui atom de oxigen. Inductorii cresc activitatea CYP și accelerează metabolizarea substraturilor respective, de exemplu: fumul de țigară, alimentele prăjite sau arse, cafeaua, alcoolul, legumele crucifere (varză, broccoli) și sunătoarea. Inhibitorii scad activitatea CYP, reducând metabolizarea substraturilor și crescând riscul de efecte secundare sau toxicitate.

În faza II, toxinele activate anterior sunt neutralizate printr-un proces numit conjugare. Practic, moleculele toxice devin „legate” de alte substanțe care le fac solubile în apă si astfel mai ușor de eliminat. Principalele reacții de conjugare sunt:

• Glucuronidarea – atașarea de acid glucuronic; esențială pentru eliminarea hormonilor, medicamentelor și toxinelor din mediu.
• Sulfatarea – atașarea de sulfați; importantă pentru detoxifierea hormonilor steroizi, neurotransmițătorilor și anumitor medicamente.
• Conjugarea cu glutation – una dintre cele mai puternice și eficiente căi, neutralizează radicalii liberi și metalele grele.
• Metilarea – proces crucial pentru detoxifierea neurotransmițătorilor, histaminei și anumitor compuși chimici.
• Conjugarea cu aminoacizi – folosește glicina, taurina sau glutamina pentru a lega toxinele.

Această fază depinde de aportul de nutrienți și cofactori (ex: vitaminele B, magneziu, aminoacizi, antioxidanți). Dacă acești nutrienți lipsesc, toxinele rămân „activate” din faza I, devenind mai periculoase.

În faza III, toxinele deja neutralizate și transformate sunt transportate în afara celulelor și eliminate din corp. Acest pas este realizat de proteine speciale, numite transportori, care mută compușii hidrosolubili către:

• bilă, pentru a fi eliminați prin scaun,
• urina, prin rinichi,
• sau chiar prin transpirație.

Faza III este adesea trecută cu vederea, dar este esențială: dacă toxinele nu sunt eliminate eficient, ele pot fi recirculate în organism (fenomen numit recirculare enterohepatică), ceea ce duce la suprasolicitarea ficatului și la reapariția simptomelor, fenomen ce îl văd des în cazul dominanței estrogenice.

Semnele unei detoxifieri deficitare

Până acum cred că ați înțeles că detoxifierea nu e ceva ce “se poate trata cu o pastilă minune”, dar se poate susține în mod inteligent. Dacă una dintre faze nu funcționează optim, hai să zicem faza II, iar tu susții și apeși pedala la maxim pe faza I de detoxifiere, ghici ce se poate întâmpla? Cred că deja ai înțeles acest lucru din articolul meu, iar acum îți voi explica care sunt simptomele pe care ți le transmite corpul atunci când una dintre faze nu funcționează optim.

O detoxifiere deficitară poate afecta numeroase sisteme ale organismului și poate duce la apariția unor simptome variate, precum:

• Gastro-intestinale: halenă (respirație urât mirositoare), gust amar, balonare, steatoree, constipație, diaree, intoleranță la alimente grase, steatoză hepatică, disfuncții ale vezicii biliare.
• Imunitare: alergii alimentare, probleme ale pielii (erupții, mâncărimi), infecții recurente.
• Endocrine: infertilitate, sindrom premenstrual, creștere în greutate, depresie, anxietate, schimbări bruște de dispoziție.
• Nervoase: dureri de cap, demență, memorie și concentrare slabe.
• Altele: sensibilitate la substanțe chimice și mirosuri, oboseală cronică, anemie și îmbătrânire prematură.

În partea a doua a acestui articol vom explora modurile în care putem susține inteligent corpul și toate fazele detoxifierii astfel încât corpul si acest proces să funcționeze la cote maxime. Lasă-mi un mesaj în comentarii dacă îți dorești să citești și continuarea.