Seria de webinare Better Medicine by Zenyth continuă și aduce în prim plan o temă foarte actuală și care, din păcate, afectează mare parte din populație: INFLAMAȚIA CRONICĂ. Și de data această, informațiile și răspunsurile au fost oferite de către Dr. Julia Ferencz de la Institutul de Medicină Funcțională și Centrul de formare în Medicina Mediului Aplicată Clinic din Germania.
Ce este inflamația cronică?
INFLAMAȚIA CRONICĂ reprezintă un foc biologic, un foc care arde mocnit în organism și care mistuie organe, țesuturi. Inflamația cronică poate afecta toate organele și toate sistemele din organism.
Ca orice foc, dacă inflamația este lăsată să „ardă“ necontrolat va consuma atât materia organismului, cât și o energie considerabilă (ceea ce poate duce la oboseală cronică).
Pentru a identifica dacă există un proces inflamator în organism se utilizează analiza proteinei C-reactive (CRP), care este o proteină produsă în ficat și crește doar în caz de inflamație.
Această analiză se folosește pentru a identifica inflamația în cazul afecțiunilor acute sau pentru a monitoriza severitatea reacțiilor inflamatorii în afecțiunile cronice.
Un alt biomarker al inflamației este proteina C-reactivă înalt sensibilă (CRP-HS), însă aceasta este recomandată pentru a determina riscul de a dezvolta o boală coronaniană.
Factorii care pot determina un nivel crescut al CRP-HS
- Dieta bogată în carbohidrați rafinați
- Dezechilibre la nivelul intestinului
- Infecții
- Stres, chiar și cel pozitiv
Stresul oxidativ și inflamația
Un alt aspect important atunci când vorbim se inflamație îl reprezintă STRESUL OXIDATIV.
Stresul oxidativ este cauzat de un dezechilibru dintre antioxidanți și radicalii liberi din organism. Radicalii liberi sunt molecule care conțin oxigen care au unul sau mai mulți electroni nepereche. Datorită acestui număr inegal de electroni, ei se leagă cu ușurință de alte molecule.
Pe măsură ce radicalii liberi reacționează ușor cu alte molecule, în organism au loc multe reacții chimice. Aceste reacții sunt denumite „oxidare“ și pot fi benefice sau dăunătoare pentru organism.
Pot provoca leziuni celulelor și țesuturilor și pot duce la inflamație cronică. Stresul oxidativ pe termen lung poate provoca, de asemenea, afecțiuni precum diabetul, cancerul și bolile de inimă.
Factorii care favorizează stresul oxidativ
Printre factorii care contribuie la un nivel crescut de stres oxidativ se numără:
- Dieta
- Stilul de viață
- Alcoolul și țigările
- Contaminanți
- Medicamente
- Factori de mediu, precum poluarea, radiațiile ionizante, razele UV, contaminanți: pesticide, metale grele
Cu aceste noțiuni clare în minte, Dr. Julia Ferencz a prezentat în continuare subiectul principal al webinarului – INFLAMAȚIA.
Încă din secolele trecute s-a concluzionat că inflamația poate să se manifeste prin căldură, roșeață, umflare, durere, lipsa funcției.
Nu este neapărat ca inflamația să aibă la bază o infecție, dar poate să arate identic cu o infecție chiar și în lipsa acelor patogeni microbieni, virali sau parazitari.
De-a lungul timpului au fost realizate multe studii despre inflamație și efectele ei asupra organismului.
Printre aceste studii și publicații se regăsește și harta inflamațiilor realizată de românul Mihai Netea, hartă în care a descris caracteristicile diferitelor tipuri de inflamații din diferite țesuturi și boli.
De asemenea, în urmă cu mai bine de 20 de ani, publicația Time a pus pe prima pagină informația că este posibil să existe o singură legătură între boli precum cancer, bolile de inimă, Alzheimer, și anume inflamația.
Iar în jurnalul Nature Medicine se discută despre etiologia inflamațiilor cronice în diferite boli, dar cauzele sunt aceleași în cazul tuturor bolilor și anume:
- Deficiență imunitară
- Inactivitate fizică
- Obezitate
- Disbioză intestinală
- Izolarea, stresul psihologic
- Calitatea somnului
Ideea de bază este să descoperim care sunt factorii specifici fiecărui pacient și să ne focusăm pe eliminarea acestora.
Alte studii au comparat cauzele și sursele inflamațiilor pe perioade lungi de timp și se poate observa că între anii 1950 și 2000, rând pe rând, au început să scadă inflamațiile de natură infecțioasă, dar au început să crească cele de natură autoimună. Și asta reflectă realitatea mediului modern în care trăim.
Problemele dentare sau maxilare, mandibulare
Implantul dentar din titan este recunoscut pentru rezistență, durabilitate și biocompatibilitate. Datorită riscului minim de a fi respins de organism este cel mai des folosit.
Însă acest tip de implant este mult mai periculos decât unul situat în altă parte a corpului și asta din cauza proximității de creier, ceea ce face ca substanțele eliminate din implant să ajungă rapid din sânge în creier și să ducă la dezvoltarea unei intoleranțe.
Medicina funcțională recomandă să se verifice nivelul de toleranță al organismului pentru un posibil implant de titan și, de asemenea, repetarea analizei la ceva timp după realizarea implantului pentru a identifica dacă acesta a declanșat vreun proces inflamator în corp. Procesul inflamator poate fi declanșat de nivelurile crescute de cytokine TNF-α datorat particulelor de titan.
Această verificare se poate face cu ajutorul analizei RANTES.
RANTES este o celulă T-reglată și normală exprimată și secretată, produsă de limfocitele T citotoxice, precum și de neutrofile și eozinofile.
Niveluri crescute de RANTES în sânge apar în numeroase boli inflamatorii sistemice, precum reumatismul, alergiile, astmul, scleroza multiplă și unele boli tumorale.
De multe ori, chiar și după eliminarea implantului se resimt efecte negative și asta din cauza depozitelor care rămân după îndepărtarea acestuia.
Alți parametri care se pot utiliza pentru identificarea acestor inflamații sunt sensibilizarea la mercaptani și tioeteri. Dinții morți și produsele intermediare organice rezultate (mercaptanii și tioeterii) pot reprezenta, de asemenea, un focar pentru reacțiile inflamatorii imunologice.
Chiar și cu cele mai bune metode de pregătire a canalului radicular nu este posibilă îndepărtarea completă a țesutului organic și a microorganismelor din canalul radicular. Acțiunea bacteriilor anaerobe rezidente produce în mod inevitabil produși cu hidrogen sulfurat, precum mercaptanii și compuși tioeteri.
Toxicitatea acestor produse este cunoscută de mai bine de 30 de ani și totuși se folosesc în continuare.
Ce este leziunea NICO?
Un alt termen nou prezentat în cadrul acestui webinar a fost leziunea NICO (osteonecroză cavitațională care induce nevralgie).
NICO este o afecțiune caracterizată prin leziuni cavitare în regiunea maxilar-mandibulară. Poate apărea secundar unui traumatism, cum ar fi extracția dentară și tratamentul endodontic și din cauza unei infecții cronice de grad scăzut.
Această afecțiune este adesea ratată pe radiografiile convenționale și este recomandat să se folosească metode de investigație mai avansate, care să permită vizualizarea reală, tridimensională a zonelor expuse, precum scanare CT cu fascicul conic dentar (CBCT), tomografie digitală de volum.
De obicei, aceste leziuni apar după ce au fost extrași anumiți dinți, din cauza focarului de substanțe grăsoase, toxice, limfocitare care se acumulează în locul unde s-a efectuat extracția.
Uneori este bine să scoatem măselele de minte, însă partea negativă este faptul că pot să se formeze aceste leziuni NICO. Dar partea pozitivă este că se pot chiureta pentru a scăpa de această sursă permanentă de infecție și de inflamație din organism.
Tratamentul cu antibiotic nu reprezintă o soluție, singura soluție fiind îndepărtarea acelor leziuni.
În ceea ce privește diagnosticul, este necesar să fie unul corect și să identifice presupusa boală, cauza reală a bolii și influența calitativă și cantitativă a cauzei reale.
Dr. Julia Ferencz insistă foarte mult pe a nu începe tratamentul fără o pregătire riguroasă în prealabil.
De exemplu, dacă cauza o reprezintă prezența unui metal, dr. Ferencz recomandă ca întâi să se restabilească sănătatea microbiomului, apoi să se folosească suplimente și apoi să se facă chelarea perioperativ.
De ce este important să urmăm acești pași?
- Dacă facem chelare fără a repara întâi microbiomul, particulele de metal vor fi absorbite într-o cantitate mai mare, deoarece spațiile intercelulare din intestin fiind lărgite vor avea capacitatea de a absorbi mult mai mult din aceste metale, care ulterior vor intra în ficat, în creier și în alte organe.
- Chelatorii pot să elimine și metale bune din organism și chiar vitamine de care avem nevoie pentru homeostazie și de aceea este nevoie de reechilibrare.
După etapa de pregătire se poate începe terapia care, de asemenea, se face etapizat:
- Eliminarea plombelor și coroanelor metalice
- Extracție dentară
- Implant de ceramică
- Chiuretare NICO
- Chelare de metale (continuarea procesului)
- Restabilire microbiom și administrarea de suplimente în continuare (mai ales coenzima Q10 care ajută la o imunitate puternică)
De mare ajutor în acest proces este și dieta antiinflamatorie, mai ales prin consumul de broccoli și de somon de bună calitate.
Dr. Julia Ferencz: Studii de caz
Acum vom trece la partea practică și dintre cazurile prezentate, cel mai interesant a fost cel al unei femei în vârstă de 50 de ani, care din cauza situației fiicei a decis ca toată familia să treacă pe o alimentație fără gluten și lactate. Pacienta s-a prezentat pentru cădere masivă de păr după vaccinul anti-covid.
Anamneză
- În trecut a avut 6 plombe cu amalgam extrase în urmă cu 20 ani
- De peste 30 de ani avea un retainer pe partea posterioară a dinților de jos
După îndepărtarea retainerului și după chelare, părul nu a mai căzut și pacienta a început să se simtă mai bine.
Însă și mai interesantă este povestea fetiței de 10 ani care are o boală reumatică autoimună și era pe tratament cu metrotrexat de 7 ani. Pentru elucidarea cazului a fost nevoie de o anamneză lungă care a scos la iveală faptul că aceasta a fost alăptată timp de 6 ani, proces care a permis ca multe metale grele să treacă în corpul copilului.
După chelare și cu ajutorul alimentației fără gluten și fără lactate, fetița a reușit să renunțe la tratamentul cu metrotrexat și să se simtă foarte bine.
În loc de concluzii
Pe final, pentru a reține mai ușor informațiile prezentate le-am sumarizat mai jos:
- Nu se începe tratament stomatologic sau chelare de metale fără tratarea inițială a microbiomului.
- Nu se efectuează chelare fără suplimentare.
- Nu se efectuează înlocuirea plombelor metalice fără pregătire.
- Nu se efectuează chiuretare NICO sau implant metalic fără pregătire.
- Înainte de efectuarea unui implant de titan se verifică compatibilitatea pacientului.
- După implant, mai ales dacă apar simptome nespecifice, se reverifică compatibilitatea. Dacă se observă că a apărut incompatibilitate se recomandă extracția.
