Ce este o boală autoimună?
Celulele sistemului imunitar numite limfocite T (celule T) folosesc receptori speciali pe suprafața lor pentru a identifica microbii străini, cum ar fi bacteriile și virusurile. De obicei, celulele T care reacţionează la ţesuturile corpului sunt distruse de timus, un organ al sistemului imunitar situat în spatele sternului. Celulele T „autoatacabile” care scapă de distrugere pot fi activate de un declanșator. Declanșatorii exacți nu sunt cunoscuți, dar cercetătorii au câțiva suspecți, printre care virusurile, infecțiile, stilul de viață. Celulele T „alterate” instruiesc apoi limfocitele B (celule B) să producă anticorpi împotriva unui anumit țesut, organ sau sistem, iar astfel de anticorpi sunt numiți „autoanticorpi”.
Acesta este momentul de apariție a bolilor autoimune.
În mod normal, sistemul imunitar protejează împotriva germenilor, precum bacteriile și virusurile; când îi simte pe acești invadatori străini, trimite o armată de celule de luptă să-i atace.
Un sistem imunitar echilibrat poate face diferența dintre celulele străine și propriile celule, însă într-o boală autoimună, sistemul imunitar greșește și consideră diferite părți ale corpului ca fiind străine și în această situație eliberează proteine numite autoanticorpi care atacă celulele sănătoase.
Unele boli autoimune vizează doar un singur organ – diabetul de tip 1 afectează pancreasul. Alte boli, cum ar fi lupusul eritematos sistemic, afectează întregul organism.
Există aproximativ 80 de tulburări autoimune diferite, cu severitate, de la uşoară la invalidantă, în funcţie de ce sistem al corpului este atacat şi în ce măsură.
Simptomele inițiale, cum ar fi oboseala și durerile articulare, le imită pe cele ale altor afecțiuni medicale, ceea ce face ca diagnosticul să fie dificil. Aceste afecțiuni pot fi temporare sau, mai frecvent, pe viață. Acestea sunt uneori denumite „dizabilități invizibile”, deoarece oamenii pot să nu pară bolnavi în exterior, în ciuda faptului că se confruntă cu probleme semnificative.
De ce sistemul imunitar atacă organismul?
Experții și medicii nu știu exact ce cauzează defectarea sistemului imunitar. Cu toate acestea, unii oameni sunt mai susceptibili de a face o boală autoimună decât alții.
Potrivit studiilor, femeile sunt mai predispuse să dezvolve boli autoimune decât bărbații. Adesea, boala debutează în perioada fertilă a femeii (cu vârste cuprinse între 15 și 44 de ani) și se crede că hormonii sexuali pot fi cel puțin parțial responsabili.
De asemenea, unele boli autoimune sunt mai frecvente la anumite grupuri etnice. De exemplu, lupusul afectează mai mult afro-americanii și hispanicii decât caucazienii.
Iar anumite boli autoimune, cum ar fi scleroza multiplă și lupusul, se moștenesc în familie. Nu toți membrii familiei vor avea neapărat aceeași boală, dar moștenesc o susceptibilitate la o afecțiune autoimună.
Deoarece incidența bolilor autoimune este în creștere, cercetătorii bănuiesc că ar putea fi implicați și factori de mediu, precum infecțiile și expunerea la substanțe chimice sau solvenți, „dieta occidentală”, lipsa activității fizice, somnul defectuos, nivelul crescut de stres.
Tipuri de boli autoimune
Bolile autoimune pot afecta un singur organ sau mai multe organe. Fiecare boală este caracterizată de anticorpi unici care detectează și țintesc proteine specifice pe celule numite antigeni. Unele dintre aceste antigene rezidă pe un singur organ (care provoacă o boală autoimună specifică unui organ), în timp ce altele există pe mai multe organe (cauzând o boală autoimună sistemică sau generalizată).
Boli autoimune specifice organelor – unele dintre cele mai frecvente boli autoimune specifice organelor includ: boala tiroidiană autoimună, diabetul zaharat de tip 1, psoriazisul, scleroza multiplă, sindromul Guillain Barre.
Bolile sistemice autoimune pot aduce multe probleme diferite, deoarece efectele lor sunt resimțite în întregul organism. Exemplele includ: lupusul eritematos sistemic, artrita reumatoidă, boala inflamatorie intestinală, sindromul Sjögren, sindromul antifosfolipidic.
O altă clasificare a bolilor autoimune se poate face în funcție de organul care este „atacat”:
Boli ale articulațiilor și mușchilor: artrita psoriazică, artrita reumatoidă, sindromul Sjögren, lupusul eritematos sistemic.
Boli ale tractului digestiv: boala Crohn, boala celiacă, colita ulcerativă.
Boli ale sistemului endocrin: boala Graves, tiroidita Hashimoto, boala Addison.
Boli ale pielii: dermatomiozită, psoriazis.
Boli ale sistemului nervos: polineuropatia demielinizantă inflamatorie cronică, sindromul Guillain Barre, scleroza multiplă.
Alte boli: miastenia gravis, vasculita autoimună, diabet de tip 1, anemie pernicioasă.
Ce cauzează bolile autoimune?
Cauza exactă a bolilor autoimune este necunoscută. Cu toate acestea, există factori de risc care pot crește șansele de apariție a unei boli autoimune. Factorii de risc includ:
Unele medicamente – este important să ne informăm despre efectele secundare ale medicamentelor pentru tensiunea arterială, statine și antibiotice, deoarece aceastea au fost asociate cu declanșarea unor boli autoimune.
Bagajul genetic – unele boli sunt genetice, se moștenesc de către membrii aceleiași familii. Acest lucru înseamnă că toți membrii unei familii moștenesc o susceptibilitate la o afecțiune autoimună, însă nu toți vor dezvolta boala.
Fumatul – pare să tripleze riscul de a dezvolta artrită reumatoidă și a fost, de asemenea, asociat cu alte afecțiuni autoimune, cum ar fi boala Graves și scleroza multiplă.
Prezența unei boli autoimune – crește riscul de a dezvolta încă una sau mai multe boli autoimune. În general, aproximativ 25% dintre persoanele care au o boală autoimună vor dezvolta alta.
Expunerea la toxine – aici ne referim atât la toxinele din mediul exterior, cât și la cele din produsele de curățenie, din produsele de igienă și cosmetice.
Sexul – 78% dintre persoanele care au o boală autoimună sunt femei. În plus, factorii hormonali pot juca un rol în apariția multora dintre aceste afecțiuni.
Obezitatea – este considerată o stare proinflamatoare care poate explica rolul său ca factor de risc.
Alimentația/stilul de viață neportivit – dieta occidentală (bogată în grăsimi, zahăr, proteine și sare) poate promova dezvoltarea bolilor autoimune.
Infecțiile – se crede că autoimunitatea poate apărea atunci când o componentă a unui virus sau a unei bacterii seamănă cu proteinele din organism și infecția respectivă „intensifică” răspunsul imunitar. Unele microorganisme specifice legate de bolile autoimune includ virusul Epstein-Barr, citomegalovirusul și bacteriile streptococ de grup A.
Bacteriile intestinale – din ce în ce mai mult, cercetările indică o legătură între echilibrul bacteriilor care trăiesc în tractul digestiv al unei persoane (flora intestinală) și o serie de afecțiuni de sănătate, inclusiv boli autoimune.
Concluzii
Viața persoanelor cu boli autoimune poate fi foarte dificilă având în vedere că acestea sunt încă înțelese greșit de către medici si de către publicul larg. Simptomele sunt uneori atât de neclare sau atât de asemănătoare cu aleW altor boli încât pot îngreuna procesul de stabilire a unui diagnostic.
Nu ezitați să discutați cu medicul despre simptomele cu care vă confruntați, nu ezitați să întrebați orice este important pentru starea dumneavoastră de sănătate, nu ezitați să cereți sfatul medicului de familie, specialistului.
Cu cât depistăm boala mai repede cu atât ne va fi mai ușor să o ținem sub control.
SURSE:
http://www.webmd.com/a-to-z-guides/autoimmune-diseases
http://www.medicalnewstoday.com/articles/list-of-autoimmune-diseases#nervous-system
http://www.verywellhealth.com/autoimmune-diseases-overview-3232654
