Protocoale pentru optimizarea hormonilor tiroidieni

Tiroidita Hashimoto este o tulburare autoimună comună, care se întâlnește de 7 până la 10 ori mai des la femei decât la bărbați, și care se dezvoltă din cauza susceptibilității genetice, a modelelor de inactivare a cromozomului X modulate de factorii de mediu. De asemenea, compoziția microbiomului duce la un dezechilibru în mecanismele de auto-toleranță

Mecanismele și impactul clinic al tiroiditei Hashimoto

Infiltrarea tiroidiană consecutivă de către limfocite, potențată de răspunsul autoimun mediat de anticorpi prin anticorpii împotriva peroxidazei tiroidiene (ATPO), duce la o distrugere a tirocitelor. Prezența anticorpilor ATPO este asociată cu o creștere de 2 până la 4 ori a riscului de avorturi spontane recurente și de naștere prematură la femeile însărcinate.

Prezentarea clinică a tiroiditei Hashimoto include:

(A) tireotoxicoza, când hormonii tiroidieni stocați sunt eliberați în circulație din foliculii tiroidieni distruși.

(B) eutiroidism, când țesutul tiroidian conservat compensează tirocitele distruse.

(C) hipotiroidism, când producția de hormoni tiroidieni de către glanda tiroidă afectată este insuficientă.

Opțiuni de tratament disponibile și riscuri asociate

Managementul hashitoxicozei se bazează de obicei pe controlul simptomelor cu beta-blocante, eutiroidismul necesită măsurători periodice ale hormonilor de stimulare a tiroidei pentru a evalua evoluția către hipotiroidism, iar hipotiroidismul este tratat cu terapie de substituție a hormonilor tiroidieni.

Doza de levotiroxină (LT4) utilizată pentru tratament se bazează pe gradul de păstrare a funcționalității tiroidei și a masei corporale slabe și variază, de obicei, între 1,4 și 1,8 mcg/kg/zi. Nu există dovezi suficiente pentru a recomanda pro sau contra terapiei cu triiodotironină (T3), în afară de sarcină când este indicată doar levotiroxina, deoarece T3 nu traversează suficient bariera hematoencefalică fetală.

Tiroidita Hashimoto este asociată cu un risc de 1,6 ori mai mare de cancer tiroidian papilar și cu un risc de 60 de ori mai mare de limfom tiroidian decât prezintă ​​ populația generală.

Având în vedere cele prezentate mai sus, este important să știi că, pe lângă terapia de substituție a hormonilor tiroidieni, există și protocoale care te pot ajuta să-ți optimizezi hormonii tiroidieni.

Protocoalele Dr. farm. Izabella Wentz pentru funcționarea optimă a tiroidei

În continuare voi prezenta strategiile promovate de către Dr. farm. Izabella Wentz. Folosirea acestor protocoale nu însemnă întreruperea medicației tiroidiene. În unele cazuri suntem nevoiți să folosim medicația tiroidiană pentru a optimiza valorile hormonale pe termen scurt. Receptorii de hormon tiroidian sunt prezenți în toate celulele corpului nostru și au rol important în controlul funcțiilor fiziologice, iar pentru îmbunătățirea vieții este necesar ca valorile lor să fie normale.

Formula Dr. farm. Izabella Wentz prezintă 5 strategii pentru optimizarea hormonilor tiroidieni:

1. Hormonii de substituție.
2. Suplimentele cu extracte glandulare.
3. Medicația imunomodulatoare .
4. Terapia cu laser rece (de intensitate scăzută).
5. Protocoale complementare de aromaterapie.

1. Hormonii de substituție

Administrarea hormonilor tiroidieni de substituție este un pas important pentru a te simți mai bine, atunci când ai Hashimoto. Administrate așa cum trebuie, medicamentele sunt metoda cea mai rapidă și eficace de atenuare a simptomelor, de limitare a atacului imunitar împotriva glandei tiroide, de diminuare a volumului gușei, de scădere a probabilității de cancer tiroidian și de asigurare a energiei și clarității mentale pe parcursul zilei.

Știm că Hashimoto este o boală progresivă și, în multe cazuri, tiroida a suferit deja deteriorări și atunci medicația este necesară, însă nu este singura modalitate de ameliorare. Este important să știi și despre celelalte opțiuni și să le combini pentru a obține rezultate cât mai bune și de lungă durată.

Detalii complete despre terapia de substituție găsești aici.

2. Suplimentele cu extracte glandulare

La momentul actual există un număr copleșitor de suplimente și vitamine pe piață, însă nu toate suplimentele sunt formulate la fel și nu conțin ingrediente de calitate și de aceea este foarte important să verifici lista de ingrediente și țara de origine a acelor ingrediente.

În ceea ce privește hipotiroidismul, pe lângă terapia hormonală de substituție care se eliberează la recomandarea unui medic, există și suplimente glandulare pentru care nu este nevoie de prescripție medicală.

Aceste suplimente conțin țesuturi prelevate din organele producătoare de hormoni la animale (vaci, oi și porci), cum ar fi: glanda pituitară, tiroida, timusul, ovarele, testiculele, glandele suprarenale sau pancreasul.

În esență, aceste țesuturi animale sunt uscate și măcinate pentru a fi utilizate în suplimente și medicamente.

Majoritatea medicilor nu recomandă aceste suplimente deoarece nu sunt bine reglementate și uneori conțin aditivi care pot face mai mult rău decât bine.

Un alt lucru bine de știut este faptul că unii producători pot adăuga hormoni tiroidieni activi deși nu ar trebui și, de asemenea, dozarea nu este bine reglementată și nici standardizată. Și de aici rezultă riscul de tireotoxicoză, deoarece pentru unii pacienți doza poate fi prea mare.

În plus, aceste suplimente pot conține și ingrediente active, precum iod și alge care pot afecta funcția tiroidiană. În timp ce iodul este necesar pentru producerea hormonilor tiroidieni, prea mult iod poate chiar agrava hipotiroidismul, mai ales atunci când este prezentă și tiroidita Hashimoto.

Poate fi tentant să încerci un supliment glandular, deoarece te gândești că provine din surse naturale, însă cel mai bine este să te consulți cu medical curant înainte de a lua decizii cu privire la medicația tiroidiană.

3. Medicația imunomodulatoare cu naltrexonă în doză redusă (LDN)

Cu zeci de ani în urmă, cercetătorii au început să exploreze beneficiile dozelor mici de medicament naltrexonă (LDN) ca tratament potențial pentru afecțiunile autoimune și durerea cronică. Astăzi, LDN a devenit unul dintre puținele medicamente eliberate pe bază de rețetă care pot ajuta la reducerea reacțiilor autoimune – sau chiar poate ajuta pacienții să obțină remisie.

Naltrexona este un medicament care, în doze mari, este utilizat ca parte a programelor de tratament pentru alcoolism și dependența de opioide. Dar, în anii 1980, pionierul LDN, Dr. Bernard Bihari, a descoperit că doze mai mici de naltrexonă au ajutat pacienții cu SIDA. Tratamentul cu LDN utilizează de obicei o doză de la 1,5 la 4,5 mg de naltrexonă pe zi, o doză mult mai mică decât cea de 50 mg prescrisă de obicei ca parte a tratamentului pentru dependență.

Teoria Dr. Bihari a fost că tratamentul cu doze mici de naltrexonă (LDN) a oferit beneficii de modulare a sistemului imunitar. Apoi a studiat utilizarea medicamentului și a concluzionat că LDN poate avea efecte benefice pentru cei cu tulburări autoimune și anumite tipuri de cancer, precum și pentru alte afecțiuni medicale.

De atunci, interesul pentru utilizarea LDN off-label în practica clinică a crescut, datorită dovezilor că dozele foarte mici de naltrexonă au, de asemenea, capacitatea de a bloca unii dintre receptorii care provoacă inflamație și de a reduce autoanticorpii caracteristici bolii autoimune. Din acest motiv, LDN poate fi benefică celor cu tulburări autoimune inflamatorii, cum ar fi boala Crohn, scleroza multiplă și tiroidita Hashimoto.

Atenție! Nu există suficiente studii clinice standardizate, la scară largă, care să arate beneficiile utilizării LDN pentru indicații specifice, inclusiv boala Hashimoto.

Din studiile mici, care s-au efectuat pentru a evidenția efectele LDN asupra bolilor autoimune, au reieșit următoarele beneficii:

1. Are proprietăți antiinflamatorii care pot anula efectele adverse ale cauzelor profunde tradiționale, cum ar fi diabetul, obezitatea, stresul fizic și psihologic și expunerea la toxine.
2. Facilitează îmbunătățirea funcției endorfinelor, care poate regla sistemul imunitar.
3. Scade concentrația de citokine care provoacă inflamația, scăzând în același timp markerii inflamatori precum TGF-a și IFN-a și minimizând activitatea interleukinei. Ca urmare a acestor modificări, funcția tiroidiană, atât în ​​celulele periferice, cât și în glanda pituitară, se poate îmbunătăți semnificativ, ceea ce îmbunătățește conversia T4 în T3 activă.
4. Inhibă celulele care provoacă procese autoimune.
5. Crește rata de remisie a tiroiditei Hashimoto, mai ales atunci când este combinată cu probiotice și suplimente adecvate de vitamina D.

În mod specific, unele dintre beneficiile pe care pacienții cu Hashimoto le pot experimenta cu tratamentul cu LDN includ următoarele:

• Scăderea inflamației asociate cu Hashimoto;
• Reducerea anticorpilor tiroidieni;
• Îmbunătățirea nivelurilor de energie;
• Îmbunătățirea calității somnului;
• Reducerea depresiei și a anxietății asociate cu afecțiunile autoimune;
• Reducerea durerilor musculare și articulare;
• Reducerea riscului pentru afecțiuni legate de Hashimoto, cum ar fi bolile de inimă, constipația, menstrele neregulate, creșterea în greutate, ceața mentală și problemele de fertilitate.

Trebuie reținut faptul că naltrexona nu va da aceleași rezultate la toți pacienții, iar la unii pacienți poate fi nevoie și de alte protocoale pentru a potența efectul naltrexonei.

De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că naltrexona în doză redusă poate să producă un declin rapid al autoimunității și atunci, la pacienții cu Hashimoto, pot fi cazuri de hipotiroidism care să necesite o reducere a medicației tiroidiene.

În cazul celor cu Hashimoto se recomandă o doză de început de 0.5 mg, cu creșteri periodice ale dozei cu câte 0.5 mg, până se ajunge la o doză-țintă de 3-4.5 mg.

În ceea ce privește efectele secundare, acestea sunt minimale, principalul efect secundar este cel al unui somn cu vise agitate și foarte intense, care, de obicei, dispare destul de repede.

Dr. farm. Wentz recomandă naltrexona în următoarele cazuri:

• Atunci când se dorește reducerea dozei de medicație tiroidiană;
• Celor care au mai multe afecțiuni autoimune;
• Celor care au multiple simptome;
• Celor care au valori mari ale anticorpilor tiroidieni;
• Celor care nu reușesc să identifice factorii declanșatori .

4. Terapia cu laser rece (terapia cu laser de nivel scăzut)

Terapia cu laser de nivel scăzut (LLLT) este descrisă ca un tip special de laser (lumină în infraroșu apropiat (600-1100 nm)) care afectează biologia celulară și căile de semnalizare. Aplicarea LLLT duce la inhibarea inflamației, ameliorarea durerii și induce regenerarea țesuturilor.

LLLT sau fotobiomodularea este un tratament non-invaziv, care nu produce căldură sau vibrație și care este folosit cu o singură lungime de undă a luminii.

Primul LLLT a fost folosit ca abordare de tratament pentru ameliorarea durerii, vindecarea rănilor și reducerea inflamației. Cu toate acestea, în ultimii ani, a devenit o abordare de tratament mai populară în diverse afecțiuni, inclusiv în stomatologie, scleroză multiplă, accident vascular cerebral, tulburări traumatice ale creierului și medicina regenerativă. LLLT ar putea acționa la diferite niveluri celulare și moleculare.

Din studiile efectuate rezultă umătoarele efecte ale terapiei cu laser rece:

• A stimulat în mod semnificativ diviziunea celulară și proliferarea celulelor, inclusiv celulele imune, celulele stromale mezenchimale, fibroblastele și keratinocitele, prin cromofori și activarea lanțului respirator mitocondrial.
• Ar putea proteja celulele de apoptoza mediată de oxidul de azot.
• Posedă efecte de foto-biomodulație, ar putea scădea răspunsurile inflamatorii și poate modula sistemul imunitar.
• A redus inflamația, durerea și edemul. LLLT ar putea induce sinteza de colagen și accelera procesul de remodelare a țesuturilor.
• A provocat o îmbunătățire semnificativă a microcirculației sanguine și a modulat hormonii T3 și T4 în țesutul tiroidian sănătos (rezultate din studiile efectuate pe animale).
• A modificat dimensiunea și volumul glandei tiroide și a îmbunătățit secreția de hormoni tiroidieni (pe șobolani masculi cu hipotiroidism indus).
• Ar putea avea un impact major asupra reducerii nivelurilor speciilor reactive de oxigen din glanda tiroidă.
• A inhibat afectarea glandei tiroide și a ajutat la recuperarea țesuturilor. S-a demonstrat, de asemenea, că LLLT a accelerat recuperarea și funcționarea tiroidei timp de 14 zile după radiația ionizantă într-un model animal pentru deteriorarea tiroidiană indusă de radiații. Activitatea enzimei super-oxid dismutază a scăzut semnificativ în timpul primei săptămâni de LLLT. Această reducere ar ajuta țesutul tiroidian să detoxifice radicalii liberi și să-și recupereze funcția prin scăderea stresului oxidativ. Mai mult, nivelurile serice ale alanin transaminazei și aspartat aminotransferazei au scăzut după LLLT.

Chiar dacă rezultatele sunt promițătoare, trebuie să știm că sunt necesare mai multe studii pentru a clarifica mecanismul exact de acțiune al LLLT asupra inhibării răspunsurilor imune. De asemenea, sunt necesare mai multe studii de urmărire pe termen lung pentru a determina o evaluare exactă a persistenței efectelor LLLT.

În ciuda efectelor benefice ale LLLT, există o varietate de probleme care ar trebui abordate. Există câțiva factori profesionali majori care influențează efectele LLLT; de exemplu, puterea și timpul de radiație al LLLT ar trebui ajustate cu atenție datorită efectelor inhibitoare și inflamatorii.

Rezultatele studiilor arată că LLLT ar putea avea următoarele rezultate asupra tiroidei:

5. Protocoale complementare de aromaterapie

Uleiurile esențiale sunt compuși extrași din plante prin distilare sau extracție mecanică, cum ar fi presarea la rece. Acești compuși conțin aromele plantelor, sau „esențe”, într-o formă ultra-concentrată.

Uleiurile extrase pot fi inhalate, aplicate local sau ingerate, în funcție de tipul de ulei și de concentrație. Unele uleiuri trebuie combinate cu un ulei purtător (cum ar fi uleiul de cocos sau de măsline) pentru a-l dilua înainte de aplicarea topică, deoarece sunt prea puternice pentru a fi aplicate în forma lor pură.

Unele uleiuri esențiale pot fi periculoase pentru copii, animalele de companie și femeile care alăptează și/sau sunt însărcinate. În plus, cei cu sensibilități chimice multiple și astm ar putea fi nevoiți să evite utilizarea uleiurilor esențiale.

În principiu, când vorbim de aromaterapie și hipotiroidism sau Hashimoto vorbim despre uleiuri care combat sau îmbunătățesc simptomele acestor boli, simptome precum: oboseală, probleme cu greutatea corporală, probleme legate de somn, libido scăzut, probleme la nivel cognitiv și digestiv.

Cele mai folosite uleiuri pentru a ameliora aceste simptome sunt:

• Uleiul de lavandă calmează mintea și sistemul nervos, ameliorează tensiunea/anxietatea. De asemenea îmbunătățește somnul.
• Uleiul de tămâie ajută la digestie, reduce anxietatea, îmbunătățește somnul și este cunoscut că ajută la scăderea inflamației.
• Uleiul de wintergreen (plante care își păstrează fruzele verzi pe timpul iernii), prin ingredientul salicilat de metil, ameliorează durerile de mușchi și articulații.
• Uleiul de lemongrass este cunoscut că reduce stresul, depresia, anxietatea și durerea.
• Uleiul de lemn de santal ajută la reducerea anxietății. Utilizarea acestui ulei într-un difuzor poate contribui la calmarea nervilor.
• Uleiul de portocală sălbatică energizează mintea și corpul, ameliorează disconfortul digestiv și purifică și stimulează sistemul imunitar.
• Uleiul de salvie (Clary Sage) oferă calm și relaxare minții și corpului, atenuează tensiunea musculară și crampele și sprijină un somn odihnitor calmând mintea agitată și plină de gânduri.

Resurse

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9841386/

https://www.palomahealth.com/learn/thyroid-glandular-supplements

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC10289114/

https://thyroidpharmacist.com/articles/low-dose-naltrexone-and-hashimotos/

https://thyroidpharmacist.com/articles/essential-oils-to-balance-thyroid-hormones/