Osteoporoza reprezintă o temă de interes pentru sănătatea publică în ţările dezvoltate şi are un impact major asupra calităţii vieţii. Osteoporoza se caracterizează prin deteriorarea micro-arhitecturală a țesutului osos – a matricei osoase – prin scăderea densităţii osoase, ceea ce duce la creşterea fragilităţii osoase şi a riscului de fracturi. Ostoporoza reprezintă în principal o dereglare a metabolismului proteic al osului şi este favorizată şi de unele carenţe nutriţionale.
Carenţele de vitamine – în principal B6, D3, C şi K1 – pot cauza dereglări în formarea matricei organice a osului şi pot duce la scăderea capacității de legare a calciului.
Riscul de fractură osteoporotică, mai mare la femei
Pe parcursul vieţii, femeile pierd aproximativ 30% – 50% din masa osoasă. Riscul de a suferi o fractură osteoporotică este de 40% la femei şi de 15% la bărbaţi (A). Femeile aflate în perioada de post-menopauză reprezintă pacientul clasic din cauza nivelului scăzut de estrogen. Simptomele încep să se manifeste abia după ce pierderea de masă osoasă depăşeşte 20% – 30% (B). Cifrele publicate încă din anii ‘90 arată impactul social şi economic al acestei afecţiuni (C,D).
- În Statele Unite se înregistrează anual peste 1 milion de fracturi osteoporotice, din care 54% sunt fracturi ale vertebrelor, 23% fracturi de cap femural şi 17% fracturi ale oaselor antebraţului.
- Osteoporoza afectează cel puţin 20% din persoanele trecute de 70 de ani. Raportul între femei şi bărbaţi este de 2:1.
- Doar 3,5% dintre femeile cu vârsta cuprinsă între 50-54 de ani aflate în post-menopauză sunt diagnosticate cu osteoporoză. Incidenţa reală a osteoporozei la această grupă de vârstă este însă de cca. 30%. Doar 1% dintre bărbaţi suferă de osteoporoză la această vârstă.
- După vârsta de 70 de ani, peste 25% dintre femei prezintă evidenţe ale unor fracturi vertebrale, iar incidenţa creşte în continuare cu vârsta, ajungând la 50% dintre femeile cu vârsta peste 80 de ani. La femeile cu vârsta peste 70 de ani se înregistrează 90% dintre fracturile de cap femural.
Și bărbații suferă de osteoporoză!
Cifrele arată că femeile prezintă un risc mai mare de a dezvolta această boală, dar şi bărbaţii pot fi afectaţi, pe masură ce înaintează în vârstă: aproximativ 3-6% dintre bărbaţii cu vârsta peste 50 de ani suferă de osteoporoză şi 28-47% prezintă o pierdere de masă osoasă numită osteopenie.
Pierderea de masă osoasă şi osteoporoza sunt considerate ca făcând parte din procesul de îmbătrânire. Demersurile terapeutice actuale nu pot reface masa osoasă odată ce matricea osoasă a fost distrusă, procesul fiind în bună măsură ireversibil (E). În aceste condiţii este deosebit de important ca matricea osoasă şi masa osoasă sa fie menţinute prin măsuri profilactice care includ nutriţia adecvată şi exercițiul fizic.
Osteoporoza: Abordări nutriționale
Majoritatea abordărilor nutriţionale se bazează pe calciu, deoarece acesta este principalul element constituent al ţesutului osos. Din păcate, calciul singur este ineficient în prevenirea deteriorării matricei osoase şi ajută mult prea puţin în reducerea pierderilor de masă osoasă. În contextul degenerării osoase produse de înaintarea în vârstă şi de modificarea profilului hormonal, vitaminele D3, C, B6 şi K aduc beneficii interesante din punct de vedere biochimic şi fiziologic, arătând că aceşti micronutrienţi sunt indispensabili în profilaxia osteoporozei pe termen lung.
Vitamina D3 și menținerea integrității masei osoase
Vitamina D3 a fost mult studiată în ultimii ani şi s-a demonstrat că un nivel corespunzător de vitamină D3 este decisiv pentru menţinerea integrităţii scheletului şi a masei osoase. Homeostaza calciului depinde de prezenţa vitaminei D3. Odată cu înaintarea în vârstă, metabolismul vitaminei D3 se desfăşoară mai greu şi nivelul de vitamină D3 disponibil în sânge scade. Studiile care prezintă efectele suplimentării de vitamină D3 pun în evidenţă efectele pozitive asupra metabolismului calciului, cu reducerea ratei de pierdere a masei osoase şi cu reducerea incidenţei fracturilor osteoporotice.
Vitamina C îmbunătățește calitatea osului
Există evidenţe clare şi convingătoare că un nivel optim de vitamină C duce la îmbunătăţirea parametrilor biochimici şi mecanici ai osului şi la reducerea apariţiei de ţesut osos anormal. Vitamina C este esenţială pentru conversia vitaminei D3 în forma metabolitului activ, cholecalcitriol. Suplimentarea vitaminei C la persoanele cu un status normal sau chiar sub-normal al vitaminei D3 duce la o îmbunătăţire a calitaţii osului.
Rolul protector al vitaminei C asupra ţesutului conjunctiv – în special asupra colagenului tip I – este deja cunoscut şi acceptat. Vitamina C acţionează asupra proteinelor funcţionale şi stimulează sinteza colagenului, conferind rezistenţă oaselor şi un mai bun suport pentru mineralizare. Organismul uman nu produce vitamina C, aceasta trebuind să fie asigurată din alimentaţie sau din suplimente. Deficienţele subclinice de vitamina C sunt relativ frecvente. Este necesară suplimentarea vitaminei C pentru persoanele în vârstă cu scopul de a ajunge la un nivel optim necesar pentru desfăşurarea proceselor metabolice legate de homeostaza calciului şi formarea structurii oaselor.
Vitamina B6, rol în menținerea matricei osoase
Sinteza colagenului şi structura osoasă prezintă modificări morfo-patologice semnificative în cazul unei deficienţe de vitamina B6. Între funcţiile mai puţin cunoscute ale vitaminei B6 este şi rolul ei în menţinerea matricei osoase, în special prin menţinerea integrităţii structurale a colagenului tip I. Vitamina B6 este indispensabilă pentru formarea structurilor fibrelor de colagen. Numai o matrice osoasă corect formată poate servi ca bază pentru depunerea cristalelor minerale şi conferă rezistenţă şi elasticitate osului. Cercetări recente au observat legătura între vitamina B6 şi vitamina K în implicarea lor în metabolismul osos.
Vitamina B6 este un co-factor esenţial în peste 100 de reacţii enzimatice. Simptomele de deficienţă clinică sunt rare şi din acest motiv importanţa acestei vitamine este subevaluată. Alimentaţia uzuală nu acoperă însă mai mult de 70% din necesarul de vitamină B6. Persoanele în vârstă sunt cele mai expuse riscului de a dezvolta o deficienţă, tot aceste persoane fiind şi cele mai expuse riscului de osteoporoză.
Atenție la nivelul de vitamina K în osteoporoză!
La sfârşitul anilor ‘90 au fost identificate proteine osoase care necesită prezenţa vitaminei K cu rol de co-factor esențial pentru sistemul lor enzimatic funcţional. La pacienţii diagnosticaţi cu osteoporoză şi la cei cu fracturi au fost găsite niveluri serice scăzute de vitamina K. Un nivel scăzut de vitamină K are ca urmare reducerea activităţilor de remodeare osoasă şi pierderea de masă – densitate osoasă. Efectul este reversibil: suplimentarea vitaminei K duce la normalizarea proceselor de remodelare osoasă, crește mineralizarea şi scade riscul producerii de fracturi.
Proteinele implicate în procesele de modelare osoasă sunt mult mai sensibile la carenţa de vitamină K decât factorul de coagulare. În grupele de risc – cum sunt persoanele în vârstă – nivelul de vitamină K este aparent suficient pentru a asigura o coagulare normală a sângelui. Acest nivel este însă insuficient pentru desfăşurarea optimă a proceselor de remodelare – mineralizare osoasă. Suplimentarea vitaminei K reprezintă o soluţie valoroasă pentru profilaxia osteoporozei şi pentru reducerea complicaţiilor acesteia.
Osul este mai mult decât o acumulare de cristale de hidroxi-apatită. Celulele osoase au nevoie de mai mulţi nutrienţi pentru a echilibra resorbţia şi formarea de ţesut osos nou. Osteoporoza este caracterizată de un dezechilibru în cadrul acestor procese. Carenţele nutriţionale trebuie avute în vedere ca un posibil factor favorizant. Rolul nutriţiei în etiologia osteoporozei este de obicei redus la calciu și vitamina D3. Sinteza colagenului şi procesul de remodelare osoasă depind însă de vitamina C și de vitamina B6, iar un nivel sub-optim de vitamina K afectează procesul de remodelare – mineralizare osoasă.
Pentru susţinerea metabolismului osos se recomandă suplimentarea cu:
- Vitamina D3 5 mcg
- Vitamina B6 2 mg
- Vitamina C 60 mg
- Vitamina K 200 mcg
- Calciu 200 mg
Bibliografie:
- A – Norman, A.W., R. Bouillon, M.Thomasset (ed): Vitamin D, a pluripotent steroid hormone: structural studies, molecular endocrinology and clinical applications. Walter de Gruyter, Belin, New York 1994.
- B – Azria, M.: The value of biomarkers in detecting alterations in bone metabolism. Calcif. Tissue Int., 45, 7-11 (1989).
- C – Ray, N.F., J.K. Chan, M. Thamer, L.J. Meltom: Medical expenditures for the treatment of osteoporotic fractures in the US in 1995: report from the National Osteoporosis Foundation. J. Bone Miner. Res.,12, 24-35 (1997).
- D – Segen, J.C.(ed): The Dictionary of Modern Medicine. Editiones Roche Basel 1992.
- E – O’Brian, K.O.:Combined calcium and vitamin D supplementation reduces bone loss and fracture incidence in older men and women. Nutr.Rev., 56, 148 + 150 (1998).
