Rezervele de vitamina D (numită și „vitamina soarelui“), un important stimulator al sistemului imunitar, pot scădea destul de mult din cauza lipsei de expunere la soare în sezonul rece, iar această deficiență te poate face să te simți extenuat și lipsit de vlagă. Spre deosebire de alți nutrienți care se obțin ușor din alimentație, sinteza de vitamina D mai are nevoie și de lumina soarelui. În ultimul timp, oamenii de știință au studiat mai mult modul în care vitamina D și lumina soarelui influențează capacitatea organismului de a lupta împotriva infecțiilor și a bolilor. Cercetătorii danezi au descoperit că vitamina D activează celulele T, „soldații“ din sistemul nostru imunitar, care distrug virusurile și bacteriile. Profesorul Carsten Geisler de la Departamentul Internațional de Sănătate, Imunologie și Microbiologie de la Universitatea din Copenhaga, susține că „în cazul în care celulele T nu vor găsi o cantitate suficientă de vitamina D, acestea nu vor începe să se mobilizeze“.
Când apare deficitul de vitamina D?
Deficiența de vitamina D este aproape „universală“ în Marea Britanie pe timpul iernii, avertizează dr. Robert Moy, medic pediatru britanic și consilier în cadrul Organizației Mondiale a Sănătății. Potrivit National Health Service din Marea Britanie, oricine nu se expune suficient la soare, fie din cauză că vremea nu îi permite, fie pentru că petrece foarte mult timp în interior, riscă să sufere de o deficiență a vitaminei D. De asemenea, persoanele supraponderale par a fi mai susceptibile de a avea deficit de vitamina D, deși oamenii de știință nu sunt de acord dacă excesul de greutate produce acest deficit sau dacă nivelurile scăzute ale acestei vitamine duc la creșterea în greutate.
Vitamina D nu este păstrată în organism mai mult de 1-2 luni. Ce putem face?
Vitamina D este, de fapt, un hormon produs în mod natural de către organism din grăsimea de sub piele, ca răspuns la lumina soarelui. O persoană are nevoie, în medie, de 10-15 minute de expunere directă a pielii la lumina soarelui, de câteva ori pe săptămână, din mai până în septembrie, pentru a avea o rezervă suficientă de vitamina D pentru iarnă. Dr. Elina Hypponen de la Medical Research Council’s Centre of Epidemiology for Child Health, remarcă faptul că „vitamina D nu este păstrată în organism mai mult de 1-2 luni și de aceea, nivelul acesteia deja începe să scadă în luna ianuarie. În încercarea de a ne adapta, putem începe să luăm suplimente pentru a preveni deficitul“.
Organismul are nevoie de vitamina D pentru a absorbi calciul, element esențial pentru sănătatea oaselor. Dr. John Monson, profesor de endocrinologie la The London Clinica, susține că „există legături între deficitul de vitamina D și riscul ridicat de apariție a bolilor de inimă, a cancerului și a diabetului. De asemenea, studiile arată că menținerea unui nivel optim al vitaminei D poate ajuta la prevenirea infecțiilor de sezon, cum ar fi răcelile“.
Există 5 forme de vitamina D
Există 5 forme de vitamina D, numerotate de la 1 la 5, însă cele mai active forme sunt vitamina D2 și vitamina D3. Prima dintre ele se găsește la nivelul plantelor, în timp ce vitamina D3 se sintetizează la nivelul organismului uman. Soarele este poate cea mai importantă sursă de vitamina D pentru organismul uman, însă alte surse includ peștele gras, cum ar fi macroul, somonul și heringul, dar și cerealele și iaurtul. Ouăle oferă o excelentă sursă de vitamina D, iar carnea roșie prezintă și ea o cantitate importantă din această vitamină.
Doza recomandată în UE: 10 micrograme/zi sau 400 UI/zi
Cantitatea necesară de vitamina D e determinată de cantitatea care circulă în sânge. Deficitul extrem de vitamina D, care înseamnă o cantitate de sub 25 nmol/l, poate provoca simptome precum dureri osoase și deformări, rahitism și convulsii. În timpul iernii, oamenii sunt mai susceptibili de a avea nivelul de vitamina D între 25 și 50 nmol/l, cantitate care poate fi considerată insuficientă. Dr. Michael Holick, cercetător de renume internațional specializat în studiul vitaminei D, recomandă 0,075 miligrame pe zi, echivalentul a puțin peste 50 nmol/l, în timp de o cantitate de peste 250 nmol/l poate fi considerată toxică (deși unii specialiști susțin că nu poate exista supradozaj). În Uniunea Europeană, cele mai multe țări recomandă 10 micrograme sau 400 unități internaționale de vitamina D pe zi, dintre care 10% ar trebui să provină din dietă.
[post-content id=1504]Deficitul de vitamina D este implicat în multe dintre bolile civilizației moderne
Dr. Joseph Mercola, susținător al medicinei alternative, medic osteopat, antreprenor web și membru al Political Advocacy Group Association of American Physicians and Surgeons, afirmă că peste 95% dintre persoanele în vârstă din SUA suferă de deficit de vitamina D, alături de 85% din populația generală. „Deficiența este larg răspândită chiar la copii și adolescenți și are implicații pentru sănătate pe termen lung. De fapt, deficitul de vitamina D este implicat în cele mai multe dintre bolile civilizației moderne. Acest lucru nu este surprinzător dacă luăm în calcul faptul că aceasta nu este doar o vitamină, ci un hormon steroid, cu efecte multiple asupra organismului, de întreținere, regenerare și reglare a funcțiilor organismului. Produsul metabolic final vitamina D vizează mai mult de 2000 de gene umane, într-o mare varietate de țesuturi. Și atunci când luați în considerare faptul că aveți doar 30.000 de gene în corp, iar vitamina D influențează mai mult de 2000 dintre acestea, puteți înțelege imaginea de ansamblu a impactului său real asupra sănătății“, afirmă Dr. Joseph Mercola.
