ADN-ul emoțiilor: Ce gene îți afectează starea de bine?

Recent am fost la Congresul de Medicină Integrativă și Personalizată unde am avut ocazia să descopăr și alte informații despre care nu se vorbește prea des în medicina convențională. Cel mai probabil m-ați tot auzit vorbind despre medicina funcțională și depresia, anxietatea, dar și despre legătura acestora cu microbiomul intestinal, expunerea la toxine, traume neprocesate, stil de viață nesănătos și așa mai departe. Azi vom vorbi despre un subiect cu totul special, interacțiune între gene și medicamentele anti-depresive, dar și despre variante naturale de tratament în funcție de profilul genetic.

De ce tratamentele antidepresive nu funcționează la toată lumea?

Medicamentele antidepresive actuale sunt adesea ineficiente, deoarece mulți pacienți nu ating o remisiune completă a simptomelor utilizându-le. În prezent, nu se poate prezice care antidepresiv va funcționa cel mai bine pentru un anumit pacient, ceea ce duce la încercări multiple de tratament și efecte adverse neplăcute.

Deoarece cauzele tulburării depresive majore implică interacțiuni între gene și mediu, epigenomul este considerat util pentru a prezice răspunsul la tratament și pentru monitorizarea acestuia. Mecanismele epigenetice ale antidepresivelor nu sunt pe deplin înțelese, însă diferențele în profilurile epigenetice pot influența eficiența tratamentului.

Ce sunt SNP-urile și cum influențează sănătatea mintală?

Azi vom vorbi despre 4 SNPs cheie (single nucleotide polymorphism) și legătura lor cu depresia și anxietatea. SNP este prescurtarea de la „single nucleotide polymorphism”, adică polimorfism de nucleotid unic. Pe scurt, este o mică variație în codul nostru genetic – o „literă” diferită într-o secvență de ADN.

Gândiți-vă la ADN ca la o carte scrisă cu un alfabet format din doar 4 litere: A, T, C și G. Un SNP (citit snip) este o greșeală de „o literă” – de exemplu, în loc de A poate fi G într-o anumită poziție. Aceste variații sunt foarte frecvente și, în general, nu sunt periculoase. Fiecare om are milioane de SNP-uri, iar multe dintre ele nu au niciun efect vizibil.

Unele SNP-uri influențează modul în care funcționează genele noastre, iar unele dintre aceste gene sunt implicate în echilibrul neurotransmițătorilor, cum ar fi serotonina, dopamina sau noradrenalina – toate având un rol esențial în reglarea emoțiilor.

Cunoașterea SNP-urilor poate ajuta în viitor la:

• Identificarea riscului personal pentru anumite tulburări mintale.
• Personalizarea tratamentelor – alegerea medicamentelor sau terapiilor care funcționează cel mai bine pentru fiecare individ.
• Prevenție și intervenție timpurie, mai ales pentru persoanele cu vulnerabilități genetice.

HTR1A – Gena serotoninei și răspunsul la stres

Una dintre genele cele mai importante în sănătatea mintală este HTR1A, responsabilă pentru reglarea serotoninei, un neurotransmițător esențial pentru starea de bine, somn, emoții și motivație.

O variantă a acestei gene – cunoscută ca alela G – a fost asociată cu modificări semnificative în modul în care organismul răspunde la stres. Persoanele care au această variantă prezintă un răspuns atenuat, aplatizat al cortizolului în situații de stres acut, adică nu se eliberează suficient cortizol atunci când corpul are nevoie de el.

Acest lucru face dificilă activarea mecanismului natural de “luptă sau fugi”, ceea ce poate duce la stări de apatie, anxietate sau lipsă de reacție în momente critice.

HTR1A este asociată cu:

• Un risc crescut de depresie majoră și tulburare de anxietate generalizată de aproape 2,8 ori.
• Tulburare bipolară.
• Forme mai severe de depresie
• Răspuns slab la tratamentele cu antidepresive recaptante ale serotoninei
• Risc crescut de comportamente suicidare

Ce te poate ajuta dacă ai această variantă genetică?

• 5-HTP – un precursor direct al serotoninei.
• Zinc (în special forma bisglicinat).
• Vitamina D.
• SAMe (S-adenozilmetionină).
• Terapia cu lumină puternică (10.000 lux), mai ales dimineața.

IL-1β – Inflamația și sănătatea mentală

Una dintre genele implicate direct în inflamație și în sănătatea creierului este IL-1β (interleukina-1 beta). Anumite variante genetice (polimorfisme) ale acestei gene pot duce la o producție excesivă de IL-1β, crescând inflamația sistemică și, implicit, inflamația cerebrală.

Un polimorfism IL-1β este o variație genetică ce poate face ca această moleculă inflamatorie să fie produsă în cantități mai mari decât normal. Atunci când inflamația devine cronică sau exagerată, poate afecta negativ funcționarea creierului și poate contribui la apariția sau agravarea unor tulburări mintale.

Niveluri crescute de IL-1β sunt asociate cu:

• Depresie.
• Tulburare bipolară.
• Tulburări din spectrul autist.
• Epilepsie post-traumatică.
• Declin cognitiv (pierderea memoriei, dificultăți de concentrare).

Ce poți face pentru a reduce nivelul IL-1β?

• Omega-3 (EPA/DHA) – în doze mari.
• Sulforafan – compus din broccoli.
• Resveratrol – antioxidant din struguri roșii.
• Quercetin – flavonoid natural din ceapă, mere și fructe de pădure.

GPR50 – Dezechilibre între stres și somn

GPR50 este o genă care codifică un receptor cuplat la proteina G, implicat în reglarea unor procese-cheie din creier, precum echilibrul hormonilor de stres și al somnului.

Ce efecte are polimorfismul GPR50?

• Crește eliberarea hormonilor de stres (prin activarea excesivă a axei HPA).
• Reduce semnalizarea melatoninei.
• Crește riscul de depresie la femei cu 77%.
• Efectele sunt mai pronunțate la femei.
• Scade semnalizarea prin β-arrestină, afectând reglarea emoțiilor și somnului.

Ce te poate ajuta dacă ai această variantă genetică?

• Ashwagandha (Withania somnifera) – 300–500 mg/zi.
• Magnolia officinalis – extract cu efect calmant.
• Phellodendron amurense – extract pentru reglarea axei HPA.

ADORA2A – Sensibilitatea la cofeină și anxietate

Te-ai întrebat vreodată de ce, după o ceașcă de cafea, unii oameni se simt energizați și concentrați, iar alții devin agitați, au palpitații sau chiar atacuri de panică? Răspunsul poate sta într-o genă numită ADORA2A.

Această genă codifică un receptor pentru adenozină, implicat în reglarea somnului, anxietății și efectelor cofeinei asupra creierului.

Cum te poate afecta polimorfismul ADORA2A?

• Risc crescut cu 50% de atacuri de panică.
• Tendință spre agorafobie.
• Anxietate indusă de cofeină sau amfetamină.
• Risc crescut de crize epileptice și ticuri nervoase.

Ce poți face dacă ai această variantă genetică?

• DHA (acid docosahexaenoic).
• L-teanina – aminoacid din ceai verde, care crește receptorii GABA și scade glutamatul.
• N-acetilcisteina (NAC) – scade glutamatul, calmează sistemul nervos.

Chiar dacă genele ne pot da o predispoziție pentru anumite dezechilibre sau tulburări, ele nu ne definesc destinul. Genetica ne oferă o hartă, dar alegerile noastre zilnice – alimentația, somnul, gestionarea stresului, suplimentele potrivite și sprijinul terapeutic – trasează direcția în care ne îndreptăm.

Medicina personalizată ne permite să înțelegem mai bine cum funcționează corpul nostru și să luăm decizii informate, adaptate nevoilor noastre reale. Este o abordare care nu doar tratează simptomele, ci merge la rădăcina problemelor, punând accent pe prevenție, echilibru și vindecare profundă.

Dacă ți s-au părut utile informațiile din acest articol sau dacă te regăsești în unele dintre variantele genetice menționate, te invit să-mi spui în comentarii.

Ai făcut deja un test genetic și vrei să afli mai multe despre rezultatele tale? Ai observat că anumite suplimente sau plante te ajută mai mult decât altele? Sau poate ai întrebări despre ce opțiuni ai în funcție de profilul tău?

Hai să discutăm deschis, pentru că, uneori, cele mai valoroase răspunsuri vin din împărtășirea experiențelor.