Anemia feriprivă și excesul de fier. Abordare funcțională pe termen lung

Fierul este un element esențial pentru producerea de sânge și aproape 70% din fierul din organismul nostru se găsește într-o componentă a eritrocitelor, numită hemoglobină, și în fibrele musculare, într-o proteină numită mioglobină.

Hemoglobina este esențială pentru transportul oxigenului în sânge, de la plămâni la țesuturi, iar mioglobina din fibrele musculare acceptă, stochează, transportă și eliberează oxigenul.

FIERUL este esențial în formarea catalazei, un antioxidant-cheie care protejează celulele de radicalii liberi și în multe reacții enzimatice implicate în digestia alimentelor, absorbția nutrienților, nivelurile hormonale, sănătatea creierului, inimii, pielii etc.

Despre anemia feriprivă, despre excesul de fier și problemele pe care le ridică aceasta s-a discutat în webinarul cu tema „Anemia feriprivă şi excesul de fier. Metode integrative, naturale şi funcţionale de rezolvare pe termen lung“, realizat împreună cu Raluca Schachter, nutriționist clinic și coach în Metabolic Typing®. Webinarul face parte din seria de webinare de medicină funcțională Better Medicine Zenyth.

Simptomele anemiei feriprive

• Oboseală
• Slăbiciune
• Piele palidă
• Bătăi rapide sau neregulate ale inimii
• Dificultăți de respirație
• Dureri în piept
• Amețeală
• Probleme cognitive
• Mâini și picioare reci
• Dureri de cap

De ce apare anemia?

Principalii factori care contribuie la apariția anemiei:

• Dieta vegetariană sau vegană
• Sângerare menstruală abundentă, sarcina, alăptarea
• Ulcere sau tulburări gastrointestinale
• Infecții cronice
• Consum de antiacide (reduc acidul gastric și conțin calciu care poate împiedica absorbția fierului)
• Donarea frecventă de sânge
• Exerciții fizice excesive
• Insuficiență renală, tratament de dializă
• Toxicitatea cu metale grele
• Sugarii născuți prematur și copiii în criză de creștere

Cum depistăm deficitul de fier?

Atunci când apar simptomele de mai sus este bine să ne adresăm medicului care va recomanda un set de analize. Mai jos sunt listate valorile funcționale pentru analizele de sânge:

Dacă valorile acestor analize ies modificate, în cele mai multe cazuri se va recomanda suplimentarea cu fier. Dar este oare această abordare una eficientă? Vom vedea în continuare care sunt cele mai importante motive pentru care suplimentarea cu fier NU este recomandată:

1. Poate să contribuie la o activitate pro-oxidantă, mai ales când acesta nu este legat de proteine.
2. Va oferi carburant pentru patogenii care cauzează infecții.
3. Determină creșterea fierului nelegat de transferină.
4. Lipsa de acid gastric.
5. Foarte multe forme de fier din suplimente nu se absorb bine în organism.

Realități neplăcute despre fierul nelegat de transferină:

1. O formă intracelulară de fier care joacă un rol important în toxicitatea fierului, inflamație și procesele bolii.
2. Foarte dăunătoare datorită capacității sale de a genera specii reactive la oxigen, de a crea leziuni celulare.
3. Nu este măsurabil direct pe testele de laborator de rutină.
4. Se acumulează în celule atunci când proteinele transferinei ajung la saturație.
5. Responsabil pentru deteriorarea intracelulară și tisulară observată într-o varietate de afecțiuni, precum cancerul, bolile neurodegenerative, afecțiunile autoimune, hemocromatoza, afectarea organelor, beta-talasemia etc.
6. Crește atunci când se suplimentează cu fier feros atât la pacienții anemici, cât și la cei sănătoși.

Când se recomandă totuși să suplimentăm cu fier?

Sunt câteva situații în care suplimentarea cu fier este soluția, iar acestea sunt:

1. În caz de anemie severă.
2. După includerea în alimentație a surselor bogate în fier, precum ficat, carne roșie.
3. Doar după suplimentarea cu lactoferină înainte sau simultan.
4. După evaluarea sistemului gastrointestinal.
5. Concomitant cu rezolvarea echilibrului biochimic.
6. După detoxifierea de metale grele.

Cum asigurăm o suplimentare corectă cu fier?

Studii recente au arătat că prebioticele stimulează reducerea Fe (III) la Fe (II) și expresia proteinelor de transport a mineralelor în celulele epiteliale care pot îmbunătăți absorbția fierului în rândul pacienților anemici.

De aceea, recomandarea nutriționistului Raluca Schachter este să se folosească PREbiotice + PRObiotice + FIER.

În acest sens produsele Zenyth recomandate sunt: Colobiotic 20, Inulin FOS, PHGG.

De asemenea, sunt studii care au demonstrat că suplimentarea în zile alternative și în doze unice optimizează absorbția fierului.

Un alt aspect important de care trebuie să ținem cont este faptul că toate mineralele lucrează în sinergie și în antagonie:

Pe lângă suplimente și abordările menționate mai sus, este important să consumăm alimente bogate în fier.

Fierul hem se găsește în produsele de origine animală și este cea mai biodisponibilă formă, cu rate de absorbție 15-35%.

Fierul non-hem se găsește în produsele de origine vegetală, iar intervalul de biodisponibilitate este mult mai scăzut (1-10%). Pe lângă asta, se găsește în principal în forma ferică oxidată, insolubilă, care trebuie redusă la forma feroasă mai solubilă înainte de absorbție. Procesul de absorbție este îngreunat și de compușii precum fitați, taninuri, polifenoli care se găsesc în produsele vegetale.

Un adjuvant în reglarea deficitului de fier este LACTOFERINA – reglator natural al metabolismului fierului.

Lactoferina este o proteină constitutivă a colostrului, din familia transferinei, cu numeroase proprietăți de legare a fierului, antiinflamatoare și de modulare a sistemului imunitar.

Ajută la eliminarea agenților patogeni, poate preveni infecțiile urinare, ale căilor respiratorii, poare reduce alergiile, dermatita atopică, vaginoza bacteriană și alte afecțiuni cronice și acute.

Fierul este un mineral esențial atât pentru oameni, cât și pentru patogeni?

De fapt, patogenii umani au dezvoltat mecanisme specifice prin care „fură“ feritina (proteina care stochează și eliberează fierul) din diferite organe și țesuturi ale organismului.

Ca răspuns la infecție, imunitatea înnăscută (nespecifică) întărește și mai mult mecanismele de apărare prin care sustrage și ascunde fierul.

Patogenii inteligenți în căutare de fier sunt: Listeria, Candida albicans, nematodele, parazitul Entamoeba histolytica, feritina și bacterioferitina ajută la dezvoltarea E. Coli, Campylobacter jejuni și Helicobacter pylori.

Un nivel scăzut de fier în sânge poate fi determinat de patogenii care îl folosesc pentru supraviețuire, mai ales atunci când se observă o scădere rapidă și bruscă.

De asemenea, studiile au demonstrat că există o legătură stânsă între expunerea prelungită la mucegai sau cu colonizare a mucegaiului și simptomele de deficit de fier. Mecanismul din spate este extracția persistentă a fierului de către mucegaiuri din hemul gazdei, ceea ce duce la o disponibilitate redusă a fierului pentru sinteza de noi celule roșii din sânge.

Ce se întâmplă cu fierul atunci când există o infecție bacteriană?

Anemia apare atunci când fierul devine indisponibil pentru încorporarea în celulele roșii.

În anemia provocată de bolile cronice, nivelul de feritină este crescut ca răspuns la reacția inflamatorie și indică existența infecțiilor și a inflamției în corp. Organismul încearcă să „ascundă“ fierul și feritina pentru a le ține departe de patogeni.

Un aspect foarte important de ținut minte este că fierul devine toxic atunci când este în exces. Aspect care este foarte des ignorat. În acest mediu:

• Se dezvoltă patogenii.
• Crește stresul oxidativ și activitatea excesivă a radicalilor liberi.
• Scad abilitățile de autoapărare ale unor celule (neutrofilele și celulele T).
• Fierul devine hrană pentru patogeni, precum bacterii gram negative: Klebsiella, Aeruginosa, Listeria, tuberculoza, gonoree, Candida albicans etc.

De asemenea, studiile au arătat o legătură între toxicitatea cu metale grele și nivelul de fier din organism.

Principalele metale grele care produc dezechilibre la nivelul fierului sunt: cadmiul, plumbul și mercurul.

Mai mult de atât, există un dans al mineralelor: pe măsură ce zincul scade, cuprul crește. Pe măsură ce cuprul crește, fierul scade și atunci metalele precum plumbul îl pot înlocui, provocând o anemie rezistentă la terapia cu fier.

Legătura dintre INFLAMAȚIE și NIVELUL FIERULUI

În faza acută, inflamația modifică anumite proteine de transport din sânge. În total există 6 proteine de fază acută de reglare a fierului și vom vorbi despre două dintre acestea. Aceste proteine fie vor crește, fie vor scădea în stări inflamatorii și o evaluare a acestora ne ajută să înțelegem și mai bine ce se întâmplă în organism.

Vom începe cu hepcidina, care este o proteină reglatoare care controlează intrarea fierului în celule. Aceasta crește în timpul anumitor stări inflamatorii și va determina legarea și activarea exportatorului celular de fier (feroportina) care, mai departe, determină inhibarea captării fierului de către celulele intestinale (o absorbție scăzută) și exportul de fier din diferite tipuri de celule și inducerea deficitului de fier.

Controlarea activității hepcidinei ar putea fi o cheie pentru corectarea anemiei și excesului de fier.

La polul opus se află ceruloplasmina care transportă mai mult de 90% din cuprul circulant și oxidează fierul feros și nociv în fier feric pentru încorporarea în transferină. Ceruloplasmina tinde să crească în timpul inflamației pentru a preveni efectele dăunătoare ale fierului, iar deficitul de ceruloplasmină cauzează acumularea de fier în ficat și în alte organe.

De aici apare întrebarea: ANEMIE sau DEFICIT de CUPRU?

Deficitul de cupru poate da stări similare cu cele asociate deficitului de fier și volum mediu eritrocitar scăzut, așa cum se întâmplă în anemia feriprivă!

Dar nu ne putem ghida după analiza de sânge deoarece utilizarea ceruloplasminei ca și marker este limitată și nu poate determina corect starea cuprului, mai ales în stare de boală.

Pentru a determina nivelul de cupru din organism, nutriționist Raluca Schachter recomandă analiza firului de păr și o interpretare corectă a rezultatelor.

În condiții de stres oxidativ, organismul poate folosi fierul în mai multe feluri:

1. Pentru a crea mai multă inflamație.
2. Poate să îl conserve.
3. Poate să îi modifice activitățile prin intermediul proteinelor de fază acută (cele 6 menționate anterior).

Cum se ajunge la anemie prin deficit de fier, anemie indusă de substanțe toxice și anemie inflamatorie?

În cazul anemiei prin deficit de nutrienți avem: aport nutrițional insuficient/ malabsorbție, care duce la deficite nutriționale (fier, folat, B12), biosinteza hemului scade, producția glubulelor roșii scade și apare anemia.

În cazul anemiei induse de metale grele și alte substanțe toxice (plumb, cadmiu, mercur, bifenili policlorurați) apar inflamația, hepcidina crescută, biosinteză scăzută a hemului, producție de globule roșii scăzută și, implicit, anemie.

În cazul anemiei induse de boli inflamatorii infecțioase/cronice (obezitate, malarie) apar inflamația, deteriorarea ADN-ului mitocondrial, leziuni oxidative ale globulelor roșii, eriptoză și anemia.

Problema unui nivel scăzut sau ridicat de fier este în primul rând de natură funcțională?

Termenul funcțional se referă la faptul că nivelul scăzut de fier se datorează:

• Alimentației necorespunzătoare
• Patogenilor
• Sistemului digestiv nefuncțional
• Toxicității cu metale grele
• Inflamației cronice

Cum rezolvăm dezechilibrele în metabolismul fierului?

Pașii recomandați de nutriționist Raluca Schachter pentru rezolvarea dezechilibrelor în metabolismul fierului:

1. Interpretarea funcțională a analizelor de sânge.
2. O alimentație potrivită metabolismului cu alimente bogate în fier.
3. Suplimentare cu lactoferină.
4. Dacă este necesar, suplimentarea cu fier împreună cu suport digestiv complet (pre și probiotice, enzime, betaina HCl etc.).
5. Rezolvarea dezechilibrului biochimic.
6. Rezolvarea problemor gastro-intestinale (patogeni, leaky gut, hipoclorhidrie, insuficiență biliară etc.).
7. Reducerea inflamației.
8. Eliminarea metalelor grele.

Atât deficitul de fier, cât și fierul în exces pot fi problematice și este important ca nivelul fierului din organism să fie corect determinat și intervenția să fie una corectă și personalizată.

Deși administrarea de suplimente cu fier poate părea soluția cea mai bună și cea mai la îndemână, de multe ori această abordare este una greșită și poate cauza mai mult rău.

Este important că recomandările să fie făcute de către un specialist și să nu folosim suplimente pe baza unor recomandări primate de către alte persoane sau găsite pe internet.