Detoxifierea se realizează în două faze (a treia fiind cea de eliminare). Detoxifierea prin ficat, respectiv detoxifierea și filtrarea prin colon constituie procese complexe interconectate. Pentru evaluarea funcționării fazei I a detoxifierii se poate realiza testul clearance al cafeinei, procesată de enzimele P-450. Dacă nivelul cafeinei din salivă este foarte mare înseamnă că procesele fazei I sunt accelerate deoarece ficatul detoxifică eficient cafeina.
Dar acest lucru poate indica și un nivel ridicat de radicali liberi (produși în timpul fazei I, foarte active). Un nivel scăzut al acestui test indică o activitate scăzută a enzimelor P-450, nefuncționarea optimă a detoxifierii hepatice și posibilitatea acumulării diferitor xenobiotice.
Care sunt analizele care îţi arată că ai nevoie de detoxifiere?
Pentru evaluarea fazei II a detoxifierii este utilă măsurarea benzoatului din urină. Transformarea prea lentă a benzoatului în hipurat este un indicator al faptului că procesele fazei a II-a nu se desfăsoară optim. Benzoat si hipuratul sunt o consecință a acțiunii bacteriilor patogene, prezența lor indicând și un nivel scăzut al vitaminei B.
Fenilacetat si fenilproprionat – trebuie să fie prezente doar la nivel minim, în caz contrar fiind un semnal de disbioză.
p-hidroxibenzoat, p-hidroxifenilacetat, tricarbaliat – la persoanele cu metabolism și procese de detoxifiere normale, acestea ar trebui să apară în urină cel mult la un nivel minim.
Dihidroxifenilpropionat – este un compus al cărui nivel ridicat indică suprapopularea cu bacteriile patogene Clostridium sau Pseudomonas.
Tartarat, citramalat, b-ketoglutarat, arabinitol sunt produși de anumite ciuperci nocive din intestin. Unele dintre ele pot bloca anumite reacții metabolice.
Orotatul de potasiu în urină este un semn al detoxifierii hepatice ineficiente a amoniacului și al unui nivel scăzut de arginină, ambele fiind asociate cu proliferarea bacteriilor intestinale patogene.
De asemenea, un pH acid al urinei este un indicator general al unui mediu predilect pentru dezvoltarea bacteriilor patogene.
Testul Obermeyer (sau Indican): este un indicator al toxemiei intestinale și al suprapopulării cu bacterii patogene. Indicanul este un produs al acțiunii acestor bacterii asupra unui amino-acid, triptofanul. În mod normal acest compus este eliminat prin fecale și doar o mică parte ajunge în urină, după metabolizarea hepatică și eliminarea prin rinichi. Dacă urina are totuși un nivel ridicat de indican înseamnă că digestia proteinelor este ineficientă, caz în care bacteriile patogene acționează asupra proteinelor nedigerate prin inițierea unor procese de putrefacție în colon.
Prezența indicanului în urină poate semnala mai multe probleme:
- disbioză în intestinul subțire sau în colon
- infecții fungice intestinale
- malabsorbția proteinelor
- un nivel scăzut de enzime digestive sau de acizi gastrici.
Acidul glutaric este un produs al fazei I de detoxifiere, care se activează în urma expunerii la peste 200 de tipuri de xenobiotice (pesticide, fungicide, produse petrochimice etc.) Efortul ficatului de a detoxifia astfel de substanțe activează anumite reacții enzimatice, care rezultă în prezența acestui acid în urină.
Acizii mercapturici sunt, în mod similar, dovada activății anumitor enzime ale fazei a II-a a detoxifierii. Conjugarea unor xenobiotice cu un nivel prea scăzut de glutation (unul din cei mai importanți antioxidanți implicați în detoxifierea hepatică) generează prezența unui nivel scăzut de acid mercapturic în urină.
Evaluarea proliferării bacteriene din intestin prin respirație: se referă la măsurarea hidrogenului și a metanului din aerul expirat. Aceste substanțe sunt specifice unei activități crescute a florei patogene din intestin. S-a demonstrat că până la 75% din pacienții cu sindromul colonului iritabil (în care se știe că există dezechilibre ale florei bacteriene benefice) au niveluri crescute ale acestor substanțe în respirație.
În mod similar, măsurarea ureei din respirație poate fi un indicator al prezenței Helicobacter pylori.
