Cum să oprești ciclul autoimunității: 8 pași pentru un nou început! #3

Dacă te-ai confruntat vreodată cu probleme ce țin de autoimunitate, îți pot spune de pe acum că procesul de “reîntoarcere” din drum a activității bolii nu se va face peste noapte. Este nevoie de dedicare din partea ta și îndrumare de către un expert pentru a atinge rezultatele dorite. Este foarte probabil ca procesul să dureze, să aibă suișuri și coborâșuri, dar cu siguranță va fi foarte plin de satisfacții. Dacă îți dorești să începi acest proces, descoperă următorii pași.

Elimină triggerii: Ce să elimini din dietă?

După cum am scris și în partea a doua a acestui articol, există anumiți factori care pot declanșa și/sau pot întreține boala. Cel mai bun mod de a descoperi acești factori (alimentari) este să faceți o dietă de eliminare. O dietă de eliminare presupune eliminarea tuturor acestor factori precum: glutenul, lactatele, alcoolul, porumbul, vita, ciocolata, cafeaua, sucurile, ouăle, alunele, porcul, carnea procesată, crustaceele, produsele din soia, zahărul. Cel mai probabil, acum te vei întreba, oare tu ce mai poți mânca.

În dieta de eliminare (sau testare cum îi mai zic eu) sunt permise fructele si legumele, cerealele fără gluten, leguminoasele, peștele, carnea de vânat, uleiurile extra-virgine, nucile, carnea de pasăre, semințe. În acest tip de dietă, recomandarea este ca toată carnea consumată să fie organică. Dieta de eliminare ajută la depistarea alimentelor care pot provoca inflamație, reacții imune sau simptome digestive. Prin eliminarea și apoi reintroducerea controlată a anumitor alimente, persoana poate observa clar ce alimente îi agravează starea.

Faza de eliminare durează de obicei 3-6 săptămâni, iar după aceasta urmează faza de reintroducere. În faza de reintroducere se adaugă un aliment nou odată la 24-72h și se urmăresc toate simptomele apărute – reactivarea simptomelor inițiale, dureri de cap, balonare, greață, disconfort digestiv, erupții cutanate, oboseală bruscă, dureri articulare etc. Glutenul nu ar trebui introdus mai repede de 6 săptămâni pentru a ne asigura că IgG4 are timp să se înjumătățească.

Micronutrienți, esențiali în căutarea echilibrului

Un pas inițial important în calea vindecării autoimunității este identificarea deficitelor nutriționale. Deficitele nutriționale joacă un rol major atât în declanșarea, cât și în menținerea proceselor autoimune.

Gândește-te la sistemul imunitar ca la un „soldat” care are nevoie de combustibil, echipament și antrenament corect – iar aceștia vin, în mare parte, din micronutrienți esențiali. Un prim mod prin care deficitele contribuie la autoimunitate este afectarea barierei intestinale. Nutrienți precum zincul, glutamina și vitamina A sunt esențiali pentru sănătatea mucoasei intestinale.

Deficitele nutriționale pot afecta în mod direct și capacitatea sistemului imunitar de a se autoregla. De exemplu, vitamina D este recunoscută ca un important imunomodulator, iar nivelurile scăzute ale acesteia sunt corelate cu afecțiuni autoimune precum lupus, scleroza multiplă și tiroidita Hashimoto. De asemenea, mineralele precum zincul, seleniul și fierul sunt esențiale pentru buna funcționare a celulelor imune. Deficitele nutriționale pot duce și la creșterea stresului oxidativ – un dezechilibru între radicalii liberi și antioxidanții din organism.

În contextul bolilor autoimune, acest lucru poate agrava distrugerea celulară și reacțiile autoimune. Nutrienți precum glutationul, seleniul, vitamina C și coenzima Q10 contribuie la neutralizarea stresului oxidativ și susțin protecția celulelor.

Echilibrul hormonal este important!

Progesteronul are un efect imunoreglator, calmând reacțiile autoimune. Atunci când nivelul acestui hormon este prea scăzut în raport cu estrogenul (așa-numita dominanță estrogenică), sistemul imunitar poate deveni dezechilibrat. Dezechilibrele între acești doi hormoni pot fi declanșate de stres cronic, alimentație dezechilibrată, xenoestrogeni, lipsa somnului sau expunerea la toxine.

Un alt hormon-cheie implicat este cortizolul, hormonul stresului. Cortizolul are un rol antiinflamator natural, dar când stresul este cronic, glandele suprarenale se epuizează și produc fie prea mult, fie prea puțin cortizol. Ambele situații afectează sistemul imun.

Hormonii tiroidieni și insulina au și ei un rol important. În special în tiroidita Hashimoto, autoimunitatea este direct îndreptată împotriva glandei tiroide. Însă și în alte afecțiuni autoimune, un metabolism lent (hipotiroidism) poate încetini vindecarea, agrava inflamația și afecta detoxifierea, ceea ce perpetuează boala autoimună.

Prin identificarea și corectarea dezechilibrelor, se poate reduce inflamația, se poate calma sistemul imunitar și se pot susține funcțiile de regenerare ale organismului. De exemplu, restabilirea echilibrului între estrogen și progesteron poate reduce simptomele din lupus sau Hashimoto. Am vorbit despre acest lucru în seria de articole despre fibrom uterin și dominanța estrogenică.

Sănătatea intestinală, fundația sistemului imunitar

O evaluare funcțională a sănătății intestinale vă poate spune multe despre sănătatea voastră. Refacerea integrității intestinale este un pas esențial în remisia bolilor autoimune, pentru că intestinul joacă un rol-cheie în reglarea sistemului imunitar.

Scăderea nivelului de endotoxine trebuie luată în calcul aici, acestea fiind o componentă lipopolizaharidică a peretelui celular al bacteriilor Gram-negative. Niveluri înalte de endotoxine crează o inflamație cronică, “mocnită” în organism care poate promova și poate întreține un proces autoimun.

Este timpul să renunți la lectine și solanacee!

Dacă ați făcut toți pașii corect și totuși simptomele voastre persistă, mai există câțiva factori care pot fi eliminați din dietă: lectinele si solanaceele (vânătă, roșii, cartofi, ardei). Nu este o rețetă universală, dar uneori eliminarea lor poate ajuta la scăderea inflamației și la refacerea mai rapidă a intestinului hiper-permeabil.

Metalele grele și substanțele toxice te pot sabota!

Capitolul acesta ar putea fi o întreagă carte în sine, dar pentru a simplifica lucrurile, răspunde, te rog la următoarele întrebări:

• Ai fost expus/ă la metale grele pe parcursul vieții?
• Ai avut plombe de amalgam (metalice)?
• Locuiești într-un mediu umed, cu mucegai?
• Ai lucrat sau lucrezi cu pesticide, erbicide, în benzinărie, în fabrici unde se prelucrează plasticul?

Metalele grele (în special mercurul) au fost asociate cu debutul unor boli autoimune precum lupusul, tiroidita autoimună, scleroza multiplă. Solvenții organici precum benzenul și toluenul, reprezintă un factor de risc pentru lupusul eritematos sistemic și pentru scleroza multiplă. Compușii organofosforici pot interfera cu sistemul imun și ar trebui evitați, mai ales dacă sunteți diagnosticat cu artrită reumatoidă și lupus eritematos. Despre mucegai și micotoxinele acestuia, dar și despre bisfenolul A am vorbit pe larg în articole trecute și nu ar trebui trecute cu vederea atunci când vine vorba de o boală autoimună.

Infecțiile cronice îngreunează vindecarea

Identificarea infecțiilor cronice este o parte importantă în remisiunea bolilor autoimune. Cu toate acestea, tratarea infecțiilor cronice în mod izolat este lipsită de sens pe termen lung, fără a aborda mai întâi toate celelalte probleme din organism, cum ar fi disbioza intestinală și permeabilitatea crescută, toxinele, dezechilibrele hormonale și nutriția.

Infecțiile cronice pot declanșa și menține o boală autoimune activă, iar pentru a afla dacă vă confruntați cu ele, e util să efectuați un consult stomatologic, o urocultură, un exudat faringian și nazal pentru a le exclude.

Stresul și traumele contribuie la autoimunitate

Remisiunea oricărui proces autoimun necesită abordarea tuturor factorilor care au contribuit la acesta, inclusiv stresul. Reducerea stresului poate ajuta la scăderea nivelului de citokine pro-inflamatorii precum Il-6 și TNF-alfa implicate în multe boli autoimune. Printre cele mai studiate metode se află heartmath, terapia cognitiv-comportamentala, TRE, somatic experincing, IFS, mindfulness, despre care am scris mai multe în articolul despre reziliența la stres.

În încheierea acestei serii de articole despre autoimunitate, sper că informațiile oferite v-au adus claritate și v-au încurajat să luați măsuri în direcția unui corp și unei minți mai sănătoase. Procesul de remisie poate părea provocator, dar cu pași mici și cu o abordare corectă, se poate face o diferență semnificativă. Vă mulțumesc că ați fost alături de mine în această călătorie informativă și vă încurajez să continuați să explorați și să puneți în aplicare ceea ce ați învățat. Autoimunitatea nu trebuie să fie un drum fără sfârșit – este doar un punct de plecare pentru schimbare.