Medicina funcțională ne spune că există mulți factori declanșatori ai bolilor, în special în ceea ce privește afecțiunile autoimune. În timp ce materialul genetic joacă un rol important, anumiți factori de mediu pot agrava bolile deja instalate sau chiar pot acționa ca declanșatori primari. Printre acești factori se numără și infecțiile, virusurile și paraziții.
Dar cum ajung infecțiile să fie factori declanșatori ai Hashimoto?
Infecțiile se pot ascunde oriunde în corpul nostru. Acestea se pot ascunde în sinusuri, cavitatea bucală, intestin și chiar și în glanda tiroidă. Șocant, nu ?!?
Acestea pot contribui la dezvoltarea autoimunității sau la intensificarea simptomelor bolilor autoimune.
Dar prin ce căi și mijloace ajung infecțiile să declanșeze sau să întrețină autoimunitatea?
Dr. farm. Izabella Wentz, unul dintre cei mai vocali și implicați specialiști în tiroidita autoimună Hashimoto prezintă 3 moduri diferite prin care infecțiile pot declanșa sau întreține tiroidita autoimună, în funcție de locul în care se găsește o anumită infecție (de obicei există mai multe infecții, nu una singură și de aceea este bine să analizăm toate cele 3 căi de atac ale acestora):
- Atunci când infecția trăiește în afara glandei tiroide, aceasta poate declanșa autoimunitateatiroidiană printr-un mecanism cunoscut sub numele de mimetism molecular. Acesta este momentul în care infecția prezintă proteine similare cu glanda tiroidă și atunci când sistemul imunitar începe să atace infecția, atacă și glanda tiroidă. Numeroși agenți patogeni infecțioși au secvențe proteice asemănătoare glandei tiroide.
Conform teoriei Dr. farm. Izabella Wentz este necesară prezența a 3 factori pentru ca bolile autoimune să se manifeste:
- Predispoziția genetică.
- Factori declanșatori (precum sensibilități alimentare, infecții).
- Permeabilitate intestinală.
Deci, este important să reții că infecțiile devin factori declanșatori atunci când și celelalți 2 factori sunt prezenți.
- Dacă infecția se găsește în interiorul glandei tiroide, aceasta poate declanșa autoimunitatea printr-un mecanism cunoscut sub numele de efectul de observator. Acesta este momentul în care sistemul imunitar încearcă să atace glanda tiroidă, deoarece acolo identifică infecția. Este ca și cum ai distruge adăpostul unui inamic în speranța de a distruge inamicul odată cu adăpostul lui. Multe dintre virușurile despre care voi povesti în continuare se încadrează în acest mecanism de declanșare. Anticorpii pentru aceste virusuri au fost găsiți în tiroidă.
- Dacă infecția se găsește în intestin, gingii sau sinusuri, aceasta va declanșa permeabilitatea intestinală. Așa cum am menționat mai sus, permeabilitatea intestinală este una dintre cele 3 piese importante pentru declanșarea autoimunității.
În această categorie se găsesc infecțiile din cavitatea bucală, inclusiv cele dentare, infecțiile intestinale și chiar toxiinfecțiile alimentare.
La majoritatea pacienților sunt prezente mai multe infecții simultan și de aceea este important să căutăm ‘peste tot’.
Care sunt infecțiile cel mai frecvent corelate cu Hashimoto?
De obicei, infecțiile cronice sunt cele mai puțin ‘căutate’ atunci când se analizează factorii declanșatori pentru Hashimoto.
Sunt câteva infecții care se găsesc la majoritatea pacienților, iar printre acestea se numără: infecțiile din cavitatea bucală, dezechilibre la nivelul florei bacteriene intestinale, paraziți și infecții virale.
În continuare voi prezenta cele mai frecvente infecții care au fost corelate cu tiroidita autoimună Hashimoto.
- Infecții la nivelul cavității bucale sau infecții dentare
Toată lumea a auzit că ‘’toate bolile încep în intestin’’, însă puțini conștientizează faptul că gura face parte din intestine și este chiar poarta de intrare.
Câțiva dintre declanșatori sunt: obturațiile cu amalgam, lucrările pe canal, abcese, boli ale gingiilor (parondotita), procedurile de fluorizare și multe altele. Mai multe detalii despre legătura dintre Hashimoto și sănătatea cavității bucale se găsesc aici.
- Infecții intestinale
Infecțiile intestinale pot avea mai multe cauze: creșterea excesivă a bacteriilor (candida, SIBO), infecții bacteriene (precum Yersinia, H. Pylori, boala Lyme), paraziți (Blastocystis hominis) sau chiar toxiinfecțiile alimentare.
În continuare voi vorbi pe scurt despre fiecare dintre acestea.
SIBO (suprapopularea bacteriană a intestinului subțire)
Cercetările arată că mai mult de 50% dintre pacienții cu hipotiroidism au SIBO, care poate duce la permeabilitate intestinală.
Această creștere excesivă poate fi adesea cauzată de un nivel scăzut de acid în stomac și de utilizarea medicamentelor de suprimare a acidului (inhibitori ai pompei de protoni, precum pantoprazol, omez, omeram, nexium și altele) și este foarte frecventă la pacienții cu Hashimoto.
Printre cele mai cunoscute simptome sunt: balonare abdominală excesivă și disconfort abdominal, diaree cronică sau constipație, senzație de plenitudine rapidă în timpul meselor, flatulență excesivă, malabsorbție și scădere în greutate neintenționată.
Diagnosticul se pune de obicei în baza testului de respirație care măsoară nivelurile de hidrogen și metan produse de bacteriile intestinale.
Tratament
Abordarea farmacologică: antibiotice (metronidazol, rifaximin, neomicină).
Abordarea naturistă: antimicrobiene/antibiotice din plante (ulei de oregano, berberină, extract de usturoi, cuișoare, cimbru).
Candida și alte forme de creștere excesivă a drojdiilor: Candida face parte din flora normală care locuiește armonios cu alte organisme din intestin, tractul reproducător, gură și piele. Atunci când crește în mod excesiv, aceasta suprimă funcția imunitară, transformă mediul digestiv într-unul acid și, de asemenea, afectează absorbția nutrienților care susțin imunitatea. De asemenea, candida poate provoca permeabilitate intestinală și poate duce la sensibilități alimentare, accentuarea simptomelor bolii autoimune și alte probleme.
- Infecțiile bacteriene
Cele mai comune infecții bacteriene la pacienții cu Hashimoto sunt Yersinia, H. Pylori, Borrelia burgdorferi (cea care cauzează boala Lyme) și Streptococcus pyogenes.
YERSINIA
Este o infecție care se găsește în carnea contaminată (apare frecvent în carnea de porc), păsări de curte, produse lactate și fructe de mare.
- anticorpii împotriva Yersinia se găsesc la persoanele cu Hashimoto de 14 ori mai des decât la persoanele fără Hashimoto.
- anticorpii responsabili pot reacționa încrucișat cu receptorul TSH al celulelor tiroidiene, declanșând procesul de mimetism molecular.
Pentru tratament se folosește doxiciclina, dar și protocoale pe bază de plante precum berberină sau ulei de oregnao.
BORRELIA BURGDORFERI (boala Lyme)
Este bacteria care poate declanșa boala Lyme și se transmite prin mușcătura căpușelor.
- unele proteine borreliale împart proprietăți antigenice semnificative cu mai multe proteine legate de tiroidă (de exemplu receptorul TSH, tiroglobulina, peroxidaza tiroidiană) și pot induce autoimunitatea tiroidiană, uneori asociată cu tiroidita Hashimoto și poate, de asemenea, să dea o tiroidă „distructivă” care se mai numește și „tiroidita tăcută” sau „hashitoxicoza”.
- boala Lyme este capabilă să perturbe testele funcției tiroidiene fără a provoca disfuncție tiroidiană.
Pentru tratarea bolii Lyme se administrează antibiotice (doxiciclină, amoxiciclină).
HELICOBACTER PYLORI
Este o bacterie gram-negativă în formă de spirochetă care trăiește în mucoasa stomacului și secretă urează, care neutralizează acidul gastric. Produsul secundar al ureazei și acidului gastric este toxic pentru celulele epiteliale (care căptușesc suprafața), la fel ca și celelalte substanțe chimice produse de această bacterie, ceea ce duce la deteriorarea celulelor, la perturbarea joncțiunilor strânse și la inflamație.
Această bacterie se transmite pe cale orală, de la persoană la persoană, precum și potențial între oameni și animalele lor de companie.
- se crede că afectează până la 50% dintre oameni din întreaga lume.
- Anticorpii produși ca răspuns la H. pylori pot reacționa încrucișat cu multe antigene tisulare normale, cum ar fi celulele gastrice și chiar țesutul tiroidian.
Tratamentele farmacologige se bazează, în general, pe utilizarea medicamentelor de suprimare a acidului, combinate cu două până la trei antibiotice.
Sunt utilizate mai multe medicamente din cauza rezistenței la antibiotice.
Tratamentul naturist se bazează pe gumă de mastic și lemnul dulce deglicirinizat (DGL).
- Paraziții
BLASTOCYSTIS HOMINIS este cel mai frecvent parazit intestinal la om și majoritatea indivizilor nu prezintă niciodată niciun simptom. Acest parazit este oportunist, așa că, dacă intestinul sau sistemul imunitar devine compromis, se poate multiplica și poate provoca simptome intestinale, cum ar fi constipație și diaree, dureri articulare, stimulează autoimunitatea și o serie de alte probleme de sănătate.
Studii recente au demonstrat că acest parazit poate provoca disfuncții imune și poate duce la activarea anumitor celule imunitare, ceea ce poate duce la inflamație, care în cele din urmă poate declanșa afecțiuni autoimune precum Hashimoto.
- Infecțiile virale
Există multe virusuri implicate în debutul sau exacerbarea simptomelor în boala Hashimoto, dar cele mai frecvente sunt:
- Virusul Epstein-Barr (EBV).
- Herpes Simplex 1 și 2 (HSV).
- Infecția cu hepatită C (tratamentul este, de asemenea, un declanșator).
- Citomegalovirus (CMV).
Alte virusuri care sunt posibili declanșatori includ: parvovirusul B-19, rubeola, oreionul, Coxsackie B, enterovirusul, HTLV-1, HIV și chiar gripa.
Dovezi directe ale prezenței virusurilor în tiroidita Hashimoto au fost găsite pentru virusul Epstein-Barr (EBV), Herpes Simplex (HSV), HTLV-1, enterovirusul, oreionul, rubeola, parvovirusul, Coxsackie B, Herpesul uman și Hepatita C. Dovezile emergente sugerează că CMV poate precede apariția bolii autoimune.
Merită menționat faptul că multe dintre acește virusuri fac parte din familia virusului herpes, printre care: Epstein-Barr (considerat herpes 4), Herpes Simplex (1 și 2), Varicela zoster (cauza varicelei și cunoscut sub numele de herpes 3) , Citomegalovirus (herpes 5) și Herpesvirus uman 7 (herpes 7). Există 9 virusuri herpes despre care se știe că infectează oamenii și se crede că întreaga familie este legată de dezvoltarea bolii autoimune.
Toate aceste virusuri rămân latente în organism și pot fi reactivate mulți ani mai târziu, adesea prin stres sau un alt eveniment de sănătate. Vedeți de ce stresul poate fi, de asemenea, un factor care contribuie la declanșarea infecțiilor?
Epstein-Barr (EBV)
- provoacă mononucleoză, denumită și „boala sărutului”, deoarece se crede că indivizii sunt expuși la virus prin saliva celor care sunt infectați.
- va trăi latent în organism ani de zile, iar cercetările au arătat că reactivarea EBV poate fi cauzată de imunosupresie, cum ar fi stresul sau dezechilibrele suprarenale, sau anumite citokine sau hormoni steroizi precum cortizolul/hidrocortizonul.
- virusul se ascunde în tiroidă și atunci când organismul eliberează citochine pentru a se lupta cu virusul, acestea atacă și celule sănătoase din tiroidă.
Herpes Simplex (HSV1 și HSV2)
- virusurile Herpes Simplex de tip 1 și 2 au fost mai mult studiate în comparație cu ceilalți membri ai familiei de virusuri herpes, deoarece sunt foarte răspândite și provoacă herpes oral și genital.
- rămân în corp în stare latentă și factori precum stresul fizic și emoțional au fost citați ca declanșatori ai reactivării HSV, împreună cu nivelurile scăzute concomitente de hormoni tiroidieni.
Hepatita C
Există două teorii cu privire la modul în care apare autoimunitatea tiroidiană:
- virusul hepatitei C infectează direct tiroida
- simptomele tiroidiene pot fi secundare unui fenomen autoimun generalizat indus de infecția cu Hepatita C
Studiile au descoperit rate mai mari de boli tiroidiene autoimune la pacienții cu hepatită C cronică netratată, indicând faptul că virusul poate provoca cumva o reacție autoimună la nivelul tiroidei.
Rate mari de boli autoimune au fost descoperite și la pacienții tratați cu interferon pentru hepatită C, iar cercetările au descoperit că interferonul este un declanșator al bolii tiroidiene autoimune.
Citomegalovirus
- este un virus foarte răspândit, peste 50% dintre adulti sunt infectați până la 40 ani.
- cercetările au sugerat că CMV poate precede apariția bolii autoimune, în special la persoanele predispuse la autoimunitate.
- după o infecție primară, care este în general asimptomatică la persoanele imunocompetente, CMV stabilește o latență și rămâne latent în organism. Studiile au arătat că glanda tiroidă este unul dintre rezervoarele infecției umane latente cu CMV.
Antibiotice pentru boli autoimune?
Majoritate infecțiilor bacteriene de mai sus sunt tratate cu antibiotic și cel mai frecvent folosit este doxiciclina, care face parte din familia de antibiotice denumită tetracicline.
Pe lângă efectele de antibiotice cu spectru larg, tetraciclinele (în special minociclina și doxiciclina) prezintă, de asemenea, o varietate de activități nonantibiotice, inclusiv proprietăți antiinflamatorii și imunomodulatoare care s-au dovedit a fi eficace (în baza unor studii efectuate pe animale) în diferite tulburări autoimune, cum ar fi scleroza multiplă, artrita reumatoidă și astmul.
Mecanismul exact de acțiune care stă la baza activităților lor nonantibiotice nu a fost încă pe deplin înțeles. De exemplu, au fost propuse mecanisme multiple pentru activitatea nonantibiotică a minociclinei: acestea includ inhibarea citokinelor proinflamatorii, inhibarea enzimelor proinflamatorii, suprimarea proliferării și activării celulelor T.
Unii pacienți cu Hashimoto au raportat normalizarea anticorpilor peroxidazei tiroidiene după administrarea doxiciclinei.
Cu toate că rezultatele studiilor sunt promițătoare, este important să colaborezi cu un medic și să utilizezi antibioticele cu prudență, deoarece acestea pot fi incredibil de periculoase atunci când sunt utilizate incorect și pot duce la rezistența la mai multe medicamente, la eliminarea florei bacteriene benefice și la numeroase efecte secundare.
De asemenea, să nu uiți să completezi cu probiotice în timpul terapiei cu antibiotice (conform instrucțiunilor primite de la medic/farmacist sau conform prospectului), astfel încât bacteriile benefice din probiotice să nu fie ucise de antibiotice.
Personalizarea și monitorizarea tratamentului sunt importante pentru asigurarea succesului!
Surse:
https://thyroidpharmacist.com/articles/infections-and-hashimotos/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8089751/
https://thyroidpharmacist.com/articles/viruses-may-trigger-hashimotos/
