Cum se diagnostichează endometrioza? #02

În prezent, există o mare problemă cand vine vorba de depistarea, cât și de tratarea endometriozei. Pentru diagnostic există următoarele opțiuni:

• Laparoscopia, o metodă invazivă și neplăcută pentru paciente.
• Ecografie transvaginală și RMN, aceste metode nu sunt invazive, doar că e nevoie de un medic specialist foarte bun pentru a depista endometrioza.

Există studii care au concluzionat că diverși anticorpi anti-endometriali pot fi instrumente utile de diagnostic. Anti-SLP2, anti-TMOD3, anti-TPM3 și anti-PDIK1L sunt utili pentru diagnosticarea precoce în endometrioză.

După cum observați, există o problemă clară în depistarea (unele femei trăiesc cu endometrioza 8 sau mai mulți ani până când se pune diagnosticul) și tratarea endometriozei. În plus, tratamentele invazive, riscul de recidivă și cocktail-urile hormonale împreună cu efectele adverse asociate creează o mare necesitate în tot ceea ce privește tratamentul integrativ al bolii.

Endometrioza și trauma medicală

Recent, am început o formare pentru integrarea exercițiilor somatice în practica clinică, iar unul dintre profesorii mei explica ce se întâmplă în corp atunci când experimentăm o traumă. El definea trauma în următorul mod – ceea ce se întâmplă în corp ca răspuns la un pericol; acest pericol poate fi de orice natură, dar în general tindem să asociem trauma cu un eveniment major, precum război, foamete, abuz fizic etc. Dă-mi voie să demistific acest cuvânt numit traumă și să îți spun că tot traumă poate fi și un eveniment „minor“, precum: atunci când ți-ai pierdut jucăria preferată, atunci când ai căzut și părinții nu ți-au venit în ajutor, dar și lipsa întâmplării unui eveniment, precum: lipsa grijii părinților tăi, absența emoțională etc. În mod normal, animalele, atunci când simt un pericol și/sau sunt atacate, luptă, iar după acest eveniment se scutură și au trecut cu bine peste pericol. Cel mai probabil, animalele folosesc acest scuturat pentru a-și scoate sistemul nervos din starea de pericol numită „luptă sau fugi” și a-l aduce înapoi în starea de calm și siguranță. Ceea ce se întâmplă la noi, oamenii, este că în prezența traumei tindem să redăm „play“ la acel pericol perceput de corpul nostru din nou și din nou. Durerea este un răspuns normal pe care corpul ni-l dă ca răspuns la un pericol fizic. Durerea poate fi și un răspuns la o tensiune cronică din corp cauzată de modul în care răspundem la stres și pericol. Când percepem că suntem amenințați fizic, emoțional, mental sau spiritual, corpul nostru reacționează în mod automat pentru a ne proteja de o posibilă vătămare. Ceea ce se întâmplă de obicei atunci când simțim o durere, fie că e ea de spate, abdominală, de umăr, este că tindem să opunem rezistență senzației, să facem orice ca să nu o mai simțim. Cu cât fugim mai mult de durere, cu atât ne va durea mai mult și, în plus, e posibil ca o durere acută să se transforme în una cronică, de lungă durată. Vreau și să menționez că există 3 tipuri de durere: fizică, emoțională și post-traumatică (care tinde să se manifeste în timp sub tot felul de dureri cronice fizice care nu au răspuns medical). E foarte important să știm că fiecare dintre aceste dureri sunt adevărate, valide chiar dacă nu se găsește sursa lor. În general, medicii sunt obișnuiți să spună că această durere nu există dacă nu i se găsește cauza fizică, palpabilă. Dat fiind faptul că o femeie pierde în medie 8 ani din viață în încercarea de a obține un diagnostic pentru endometrioză, în tot acest timp, simptomele lor sunt neluate în seamă. În plus, aceste femei sunt catalogate precum ipohondrice, isterice și sunt trimise mai departe către un psiholog sau psihiatru. Tot acest cerc vicios, în care femeilor le sunt negate simțirile și trăirile, li se pune diferite etichete, creează un fenomen numit traumă medicală. Fără uneltele necesare, trauma continuă să trăiască în corp și să dea diferite simptome „fantomă“, până când este văzută și ajutăm corpul să se reîntoarcă la starea de siguranță.

Endometrioza și bolile autoimune

Există din ce în ce mai multe studii despre legătura dintre bolile autoimune și endometrioză, dar încă nu s-a stabilit o legătură clară.

Probabil dacă te afli în una dintre cele două situații, te întrebi: „Oare am putea depista endometrioza dacă deja ne cunoaștem cu o boală autoimună? Sau oare dacă avem endometrioză putem depista dacă este asociată cu o boală autoimună?“.

Încep să apară studii de înaltă calitate despre endometrioză și asocierea cu lupus sistemic eritematos, sindromul Sjogren, artrita reumatoidă, scleroza multiplă și bolile intestinale inflamatorii.

Vă puteți da seama de importanța unui screening pentru o depistare rapidă și eficientă a femeilor care au aceste boli autoimune sau viceversa, care deja au diagnosticul de endometrioză și vor să vadă dacă este asociat cu una din aceste boli.

Principala problemă cu bolile autoimune este că acestea secretă un continuu flux de citokine care provoacă o inflamație cronică în corp, un mediu ideal pentru ca țesutul endometrial să poată adera, prolifera și să creeze vase noi de sânge, lucru care se întâmplă în endometrioză.

Endometrioza și rolul microbiomului intestinal

Microbiomul are un potențial ascuns foarte mare pentru endometrioză. Ultimele studii în domeniu aduc mai multă claritate înspre posibilitatea de a folosi microbiomul atât ca metodă de screening non-invazivă pentru a detecta endometrioza, cât și ca metodă terapeutică.

Bacteroides și Firmicutes sunt două specii bacteriene din microbiomul nostru care fac parte din familia Phyla. La o persoană sănătoasă, procentul total al acestor două specii este de aproximativ 95% din totalul bacteriilor Phyla, însă la o persoană bolnavă sau cu o boală inflamatorie în organism, acest procent scade în favoarea altor bacterii patogene din aceeași familie.

Acest lucru se întâmplă și la persoanele care prezintă endometrioză. Speciile bacteriene Actinobacteria, Firmicutes, Proteobacteria și Verrucomicrobia sunt preponderente în această boală, iar Lactobacillaceae, care este una dintre bacteriile benefice corpului nostru, este drastic scăzută în endometrioză. Alte studii chiar au arătat că persoanele care suferă de endometrioză au o populație mare din bacteriile patogene E. coli, Streptococcus și Shigella. 

Acum, ar fi cazul să ne punem o întrebare importantă. Ce a apărut prima dată: disbioza intestinală sau endometrioza? Te încurajez să lași un comentariu la finalul acestui articol pentru că sunt chiar curioasă de răspuns. Îți voi spune și opinia mea, din experiența mea practică de până acum, eu aș zice că deja există o disbioză intestinală care creează un mediu inflamator propice pentru ca celulele endometriale provenite din menstruația retrogradă să se poată implanta, crește și să formeze vase de sânge.

Te invit să citești prima parte a acestui articol, de unde poți afla cum te simți când ai endometrioză.