Fibromul uterin – o sentință pe viață? #1

Astăzi vreau să împărtășesc cu dumneavoastră un articol mai lung, care va fi împărțit în mai multe părți, despre o problemă feminină destul de comună și anume fibromul uterin. Aproximativ 20% dintre femeile cu vârsta peste 35 de ani sunt afectate de fibromul uterin, așa că haide să începem să vedem ce este acest fibrom până la urmă.

Ce este un fibrom uterin?

Un fibrom este o tumoră musculară netedă de o compoziție asemănătoare uterului, însă el este de obicei încapsulat de o bandă de țesut fibros. Această încapsulare cu țesut fibros îi dă denumirea de fibrom uterin, însă el, histologic vorbind, are denumirea medicală de leiomiom, adică o tumoră benignă a musculaturii netede.

Cauzele apariției fibromului uterin

Multe specialități medicale s-au întrebat pe parcursul anilor ce poate cauza apariția acestor fibroame uterine. În practica medicală holistică se zice că apariția lor este în strânsă legătură cu protejarea corpului împotriva toxinelor cauzate de o dietă săracă în nutrienți și chimicalele din mediul înconjurător care nu pot fi biotransformate (procesul prin care o substanță toxică este transformată de către ficat și microbiom într-o substanță hidrofilă care poate fi eliminată prin transpirație, urină sau scaun). Dacă ne uităm însă pe cealaltă parte a globului, medicina tradițională chinezească dă vina pe blocajele „chi” sau pe energia vitală în canalele care duc la organele feminine. Sigur puteți ajunge să vă întrebați, dar dumneavoastră, doamna doctor, cum credeți că apare fibromul uterin? În medicina funcțională, fibromul uterin este considerat a fi rezultatul unui dezechilibru hormonal și metabolic, mai degrabă decât o problemă izolată a aparatului reproducător. Principalele cauze și factori de risc identificați includ:

1. Dezechilibre hormonale

Dominanța estrogenică: Un dezechilibru între estrogen și progesteron poate favoriza proliferarea celulelor în mucoasa uterină, contribuind la formarea fibroamelor.

Xenoestrogenii: Substanțele chimice din mediu care mimează acțiunea estrogenului (precum parabeni, ftalați, bisfenol A) pot contribui la creșterea fibroamelor.

2. Inflamația cronică

Inflamația de grad scăzut în organism poate alimenta dezvoltarea fibroamelor. Aceasta poate fi rezultatul unei diete nesănătoase tip SAD (bogată în zahăr, grăsimi trans, alimente procesate), stres cronic sau expunere la toxine.

Nivelurile crescute de markeri inflamatori, precum citokinele pro-inflamatorii, pot stimula dezvoltarea țesutului fibros.

3. Dezechilibre metabolice

Rezistența la insulină: O legătură frecvent discutată este între fibromul uterin și rezistența la insulină sau sindromul metabolic. Nivelurile ridicate de insulină pot stimula producția de estrogen și pot contribui la creșterea fibroamelor.

Obezitatea: Țesutul adipos este un depozit major al hormonilor sexuali și este sursa principală de estrogen circulant la femeile aflate la menopauză.

4. Disfuncția hepatică

Ficatul este principalul organ responsabil de detoxifierea estrogenului. O funcție hepatică deficitară poate duce la acumularea excesivă de estrogen, crescând riscul dezvoltării fibroamelor.

Consumul de alcool, expunerea la toxine sau o dietă săracă în nutrienți poate afecta capacitatea ficatului de a metaboliza estrogenul în mod eficient.

5. Dezechilibre în microbiota intestinală (disbioza)

Sistemul digestiv și în special estrobolomul (bacteriile intestinale implicate în metabolismul estrogenului), joacă un rol esențial în reglarea nivelurilor de estrogen. Un dezechilibru în flora intestinală poate afecta reabsorbția estrogenului, dar și constipația (în articolul de vineri vei găsi mai multe informații despre constipație), contribuind la dominanța estrogenică.

6. Stresul cronic

Stresul cronic poate duce la o producție scăzută de progesteron, favorizând astfel dominanța estrogenică.

7. Factori genetici și epigenetici

Există o predispoziție genetică pentru dezvoltarea fibroamelor uterine, însă expresia genetică poate fi influențată de factori de mediu, alimentație și stil de viață.

Un lucru este sigur despre fibrom: el conține celule cu receptori pentru estrogen și progesteron. Atunci când acești hormoni se leagă de receptori, produc o hiperplazie celulară – proces prin care rezultă o creștere a volumului unui țesut prin multiplicarea celulelor care îl constituie.

Ce simptome indică prezența fibromului uterin?

În unele cazuri, pot exista fibroame asimptomatice, care nici măcar nu cresc în volum pe parcursul anilor. Pe de altǎ parte, existǎ femei care suferă de o multitudine de simptome precum:

• Dureri abdominale inferioare – acestea apar fiindcă fibromul are o creștere continuă, comprimând restul de organe din jurul lui;
• Menstruație abundentă – această tumoră prezintă endometru, însă vasele de sânge din interior sunt dezorganizate și fragile, provocând sângerare abundentă;
• Sângerare între perioade menstruale – inflamația poate provoca ruperea acestor vase de sânge fragile în orice moment;
• Infertilitate – fibromul duce la această problemă prin douǎ mecanisme. Primul este prin blocarea mecanică a trompelor falopiene pe unde ovulul coboară. Al doilea mecanism este dat de inflamația care generează un fibrom, făcând un mediu nepotrivit pentru implantarea și dezvoltarea acestui ovul;
• Avorturi spontane – din cauza presiunii mecanice exercitate pe fǎt și/sau inflamației.
• Anemie – prin pierderile de sânge frecvente, amețeală sau oboseală, fiind manifestări frecvente ale acestuia;
• Constipație – din cauza încetinirii tranzitului atunci când tumora presează intestinul;
• Urinare frecventă – când fibromul presează vezica.

Localizările posibile ale fibroamelor uterine

Un fibrom poate crește atât în jurul, cât și în interiorul uterului, iar ele sunt de patru tipuri diferite:

1. Fibroamele subseroase – se dezvoltă în peretele exterior al uterului și adesea determină mărirea acestuia.

Aceste fibroame tind să crească în timpul menstruației din cauza fluxului sangvin crescut care le furnizează mai mulți nutrienți. Ca rezultat, menstruațiile pot duce la balonare și agravarea simptomelor. Ele pot cauza frecvent dureri în timpul actului sexual și disconfort în zona lombară sau în zona inghinală, cu durere care uneori radiază în jos, înspre membrele inferioare. Acest tip de fibrom poate face ca uterul să se mărească semnificativ, ajungând, uneori, la dimensiunea unui pepene roșu sau asemănându-se cu o sarcină de șapte luni, ceea ce pune presiune pe organele din apropiere. Știu că acest lucru pare greu de crezut, dar țin minte că în anul trei de facultate am văzut un astfel de uter gigant cu fibrom subseros în laboratorul de histologie. Presiunea asupra vezicii urinare sau intestinelor poate provoca probleme precum constipație, incontinență urinară sau disurie. În plus, aceste fibroame mari pot provoca leziuni ale rinichilor prin comprimarea ureterelor – conductele care transportă urina de la rinichi către vezica urinară.

2. Fibroamele submucoase – se formează în cavitatea uterină.

Ele se pot manifesta prin crampe severe și sângerări abundente. Sunt, de asemenea, asociate cu probleme grave de sângerare, ducând frecvent la menstruații prelungite și abundente. Femeile cu acest tip de fibrom pot simți slăbiciune din cauza pierderii de sânge, devenind anemice, anxioase și speriate.

3. Fibroamele intramurale – cresc în peretele uterin propriu-zis și provoacă simptome similare cu cele ale altor tipuri.

Aceste fibroame pot crește spre exterior, cauzând simptome asemănătoare fibroamelor subseroase sau spre interior, provocând simptome similare cu cele ale fibroamelor submucoase.

4. Fibroamele pediculate – sunt prinse de uter printr-un pedicul.

Femeile cu acest tip de fibrom fie nu simt nimic, fie, dacă fibromul apasă pe o altă structură, pot avea crampe, greață și vărsături. În cazurile de durere acută, fibromul poate să se răsucească pe pediculul său, cauzând durere abdominală severă, similară cu peritonita, care necesită o intervenție chirurgicală de urgență.

Poate un fibrom uterin să devină malign?

Înțeleg de ce v-ați putea gândi la acest lucru: este adevărat că unele tumori benigne pot să se transforme în cancer pe parcursul timpului, însă fibromul de puține ori are această evoluție. Aproximativ 1% dintre ele pot să evolueze în tumori maligne. În general, aceasta se întâmplă când un fibrom crește foarte rapid în dimensiuni.

Când este histerectomia necesară?

Când eram studentă, se preda ca abordare clasică: dacă o femeie are peste 45 de ani și are deja copii, este indicat împreună cu rezecția fibromului să se realizeze și o histerectomie, adică îndepărtarea chirurgicală a uterului. Chiar unii medici recomandau și anexectomie – îndepărtarea chirurgicală a ovarelor, dacă tot aveau intervenție pe aceeași zonă.

În prezent, după ce am învățat medicina funcțională, îmi pot da seama că histerectomia ar trebui făcută doar atunci când fibromul pune în pericol viața pacientei și nu înainte. Organele genitale fac parte din sistemul nostru endocrin, iar îndepărtarea lor și substituția hormonală ne pot face mai mult rău decât bine pe termen lung. Histerectomia ar trebui considerată doar ca metodă de salvare și nu ca metodă de rutină pentru femei.

Ovarele sunt responsabile pentru producerea a cel puțin patru hormoni cheie: estrogen, progesteron, testosteron și dehidroepiandrosteron (DHEA). Cu toate acestea, este adesea trecut cu vederea faptul că testosteronul și DHEA joacă un rol vital în menținerea nivelurilor de energie și al sănătății generale, în special la femei aflate în etapele ulterioare ale vieții.

Contrar credinței populare, testosteronul nu este doar un hormon masculin; este un hormon anabolic esențial pentru ambele sexe, deoarece facilitează dezvoltarea mușchilor și oaselor și susține structura generală a corpului. La femei, testosteronul este deosebit de important pentru păstrarea libidoului, promovarea bunăstării psihologice și creșterea tonusului și forței musculare. S-a demonstrat că o deficiență a acestui hormon duce la simptome precum slăbiciune, oboseală, dezinteres pentru activitățile zilnice și relațiile sociale.

Aceasta a fost prima parte a acestui articol. Spuneți-mi în comentarii, vă rog, dacă vă doriți continuarea acestuia? În părțile viitoare mi-am propus să vorbesc despre abordarea lor din perspectiva medicinei funcționale.