Deficitul de vitamina B12: cum se diagnostichează corect și cum se tratează?

Vitamina B12 aparține complexului de opt vitamine B, fiind ultima descoperită dintre acestea, în 1948. Ea este numită și cobalamină, din cauza prezenței unui atom de cobalt în structura sa chimică. Vitamina B12 nu poate fi produsă de către organism, ci poate fi obținută doar din alimente și suplimente nutritive. Un adult are nevoie de un aport zilnic de 2,4 micrograme de vitamina B12. Problema este că foarte mulți oameni nu primesc suficientă vitamina B12 pentru a satisface nevoile organismului. Aici intervin două motive: fie nu consumă alimente bogate în vitamina B12 (vegetarieni, vegani), fie nu o pot asimila din cauza disfuncțiilor digestive, indiferent de cât de mult ar consuma. Astfel s-a ajuns ca deficitul de vitamina B12 să devină o adevărată problemă de sănătate publică.

„Deficitul de vitamina B12 este mult mai frecvent decât indică statisticile și poate avea consecințe devastatoare. Acesta se asociază cu orice, de la îmbătrânire precoce, confuzie cerebrală, declin cognitiv, boli neurologice, accident vascular cerebral și boli cardiace până la tulburări de dezvoltare sau de învățare la copii, infertilitate masculină și feminină, boli autoimune. Când nu aveți suficientă vitamina B12, aceasta poate afecta practic orice sistem și țesut din corp”, avertizează dr. Chris Kresser, renumit specialist american în medicină funcțională. În ciuda acestor fapte, medicii solicită rareori testarea vitaminei B12. În cele ce urmează explicăm de ce este importantă depistarea deficitului de B12 și cum poate fi rezolvată această carență.

Deficitul de B12 necesită un diagnostic minuțios, cu markeri sensibili

Una dintre cele mai mari probleme legate de diagnosticarea deficitului de B12 se referă la faptul că numeroși medici nu solicită testarea vitaminei B12, iar majoritatea celor care o fac utilizează un test serologic convențional, care, potrivit dr. Kresser, nu este elocvent în privința funcționalității vitaminei B12 în organism. „Testul seric măsoară cantitatea totală de B12 în sânge, dar nu exclude deficiența funcțională a vitaminei”, precizează medicul.

Există markeri mai sensibili pentru deficitul de B12, cum ar fi acidul metilmalonic (MMA), care poate fi măsurat atât în sânge, cât și în urină. În plus, preponderent în Europa și mai puțin în SUA este disponibil un alt marker numit holotranscobalamina II sau holoTC. „Acesta este, de fapt, cel mai sensibil marker pentru deficitul de B12. Este capabil să detecteze deficitul de B12 în stadiu incipient”, susține dr. Kresser.

Un alt marker fiabil al deficitului de B12 este homocisteina. Nivelul homocisteinei poate fi ridicat în cazul deficitelor de folați sau de B6. Homocisteina este mai sensibilă decât dozarea serică de B12, dar reflectă de asemenea doar deficitul, nu și funcționalitatea în organism. Sunt necesare teste suplimentare pentru a determina dacă homocisteina crescută este legată de B12, de folați sau de B6.

Testul seric pentru B12 este util, nu trebuie ignorat, doar că nu poate depista deficitul în stadiile incipiente (1-4). Homocisteina și acidul metilmalonic pot detecta deficiențele în stadiul 2. HoloTC este singurul marker care poate detecta pacienții în stadiul 1 de deficit.

Nu doar vegetarienii și veganii sunt predispuși la deficit al vitaminei B12

Deficitul vitaminei B12 este subdiagnosticat și din cauza controverselor legate de prevalența sa. „Există o noțiune incorectă în lumea medicală că deficitul de B12 este rar și afectează doar vegetarienii și veganii. Iar mitul și mai mare circulă chiar în rândul vegetarienilor și veganilor, care cred că deficitul de B12 nu este întâlnit printre ei. Problema este că aceste idei false se bazează pe utilizarea ca marker numai a testului seric pentru dozarea vitaminei B12”, atrage atenția dr. Chris Kresser.

Utilizând doar dozarea în sânge a vitaminei B12, testele au arătat că 7% dintre vegetarieni și 52% dintre vegani prezintă deficit de B12. Dar în studii recente, folosind markeri sensibili capabili să depisteze deficitul de B12 din primul stadiu, identifică lipsa vitaminei B12 în cazul a 83% dintre vegani și 68% dintre vegetarieni.

Și persoanele care au o dietă diversificată și consumă produse de origine animală pot avea un risc de deficit al vitaminei B12. De ce? Fiindcă foarte multe persoane nu asimilează acest nutrient în intestin din cauza dezechilibrelor intestinale. Atunci când intestinul subțire este suprapopulat cu bacterii, afecțiune numită SIBO, absorbția vitaminei B12 este mult diminuată. De asemenea, hipoclorhidria sau producția scăzută de acid gastric, una dintre cele mai frecvente tulburări digestive, este o cauză foarte comună a deficitului vitaminei B12. Așadar, în cazul în care ai SIBO sau hipoaciditate gastrică, sistemul tău digestiv este inapt să absoarbă această vitamină și oricâte alimente de origine animală ai consuma, tot îți va lipsi B12.

Un alt aspect important se referă la polimorfismele genetice care afectează utilizarea vitaminei B12. „Există unele polimorfisme care intervin în metabolismul B12. MTRR și MTR sunt cele două gene care se leagă de metabolismul B12”, explică dr. Kresser. Potrivit specialistului, persoanele care au aceste polimorfisme au nevoie de un aport suplimentar de B12.

Deficitul de B12, o boală silențioasă și ireversibilă

O altă problemă crucială legată de deficitul vitaminei B12 este faptul că iese la iveală abia în stadiile avansate, când declanșează deja boli incurabile, precum Alzheimer, scleroză multiplă, depresie, infertilitate, cancer. În stadiile 1-3, carența este asimptomatică și nu poate fi observată altfel decât prin efectuarea testelor cu markeri sensibili, menționați anterior. Însă din stadiul 4, deficitul de B12 poate cauza anemie macrocitară. Unele dintre cele mai grave efecte ale deficitului de B12 sunt leziunile neurologice, care din păcate devin ireversibile.

Printre simptomele deficitului de vitamina B12 se numără: amorțeală, furnicături, inflamarea limbii, icter, constipație, confuzie, pierderi de memorie, slăbiciune și oboseală inexplicabilă, anxietate și chiar halucinații. Acestea apar însă în cazul deficitelor severe, care încep să se manifeste după ani întregi de la instalarea unei carențe ușoare.

Important este să se intervină în momentul în care deficitul este ușor. Prin urmare, dacă suspectezi că ai un deficit de vitamina B12, adresează-te medicului pentru efectuarea unor teste, preferabil testul holoTC. În măsura în care se constată un nivel scăzut al vitaminei B12, este necesară identificarea cauzei care a dus la apariția deficitului. Odată descoperită problema, tot ce trebuie să faci este rezolvarea acesteia, respectiv tratarea dezechilibrelor intestinale, includerea în dietă a alimentelor bogate în vitamina B12 și administrarea unor suplimente care favorizează absorbția de B12.

Surse naturale de vitamina B12

Pentru a compensa deficitul vitaminei B12, regimul alimentar este cea mai importantă măsură. „A mânca alimente bogate în B12 este cea mai bună cale”, recomandă dr. Chris Kresser. Cele mai bogate surse de B12 sunt: ficatul și alte organe, scoicile, stridiile și crustaceele. „Dacă veți consuma o porție de ficat și o porție de scoici pe săptămână, este foarte posibil să vă satisfaceți nevoia de vitamina B12 pentru întreaga săptămână. Carnea de crab, caracatiță, homar și chiar icrele de pește sunt de asemenea surse bune de B12. În plus, pacienții cu deficit major al vitaminei B12, persoanele în vârstă, precum și cei care au o dietă vegetariană sau vegană își pot asigura necesarul de B12 prin administrarea unor suplimente nutritive pe bază de vitamina B12.

Surse:

• chriskresser.com/why-b12-deficiency-is-significantly-underdiagnosed/
• webmd.com/diet/vitamin-b12-deficiency-symptoms-causes
• sante.lefigaro.fr/mieux-etre/nutrition-nutriments/vitamine-b12/absorption-metabolisme
• en.wikipedia.org/wiki/Vitamin_B12
• ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4042564/
• livestrong.com/article/414082-fermented-food-b12/