Neuroteologia și Psihiatria Integrativă: Modelul suflet-creier-corp

Mult timp, știința oficială a fost dominată de materialism. Însă, începând din 1960, s-au făcut eforturi în direcția descoperirii compatibilității între Știință și Teologie.

Conform definiției date de celebrul neurolog Andrew Newberg, Neuroteologia este domeniul care leagă Neurologia de Religie și Teologie. Este o disciplină științifică în plină dezvoltare și oferă o bază solidă pentru Psihiatria Integrativă, care are o perspectivă holistică asupra psihicului uman și a patologiei sale.

Impasul în care s-a găsit mult timp Psihiatria a provenit din faptul că nu accepta ideea existenței sufletului, ci folosea un model format doar din două componente: creierul și corpul. De aceea, nu putea delimita clar bolile psihice (sufletești) de cele neurologice sau neuroimunologice.

Chiar și în prezent există situații când copiii cu PANS (Pediatric Acute-onset Neuropsychiatric Syndrome) sunt considerați bolnavi psihic. În realitate, PANS nu este o boală psihică, ci un sindrom neuroimunologic, produs de o neuroinflamație în zona centrală a creierului. Evident, apar și simptome psihice (anxietate, furie, depresie), din cauza legăturii strânse între creier și suflet. Adică există manifestări sufletești, însă cauzele nu sunt sufletești.

Folosind o metodă specială de imagistică, medicul neurolog Harry Chugani a pus în evidență neuroinflamația la copiii cu PANS, arătând că aceștia nu sunt bolnavi psihic. Situația acestor copii diagnosticați greșit și a familiilor lor poate fi înțeleasă mai bine urmărind documentarul intitulat My Kid is Not Crazy: a search for hope in the face of misdiagnosis, pe canalul de YouTube 4 The Kids Films.

În cadrul învățăturii ortodoxe, egoismul, invidia, dușmănia, viclenia, mândria sunt considerate boli sufletești. Aici trebuie să facem distincție între manifestările psihice negative generate de suflet (prin liberă alegere) și cele generate de creier (prin neuroinflamație, de exemplu). De aceea este important modelul suflet-creier-corp, un model cu trei componente, aflate în interacțiune.

Ideea existenței sufletului este compatibilă cu cercetările moderne din domeniul Fizicii Cuantice și al Neurobiologiei Cuantice.

Despre invidie, Sfântul Vasile cel Mare ne spune: “Invidia este o întristare pentru bunăstarea aproapelui. Din această pricină pe invidios niciodată nu îl părăseşte nici supărarea, nici mâhnirea. A rodit mult ţarina vecinului? Este plină casa vecinului de tot ce-i trebuie pentru viaţă? Nu-l părăseşte veselia? Ei bine, toate acestea întreţin boala şi măresc durerea invidiosului. Aşa că se aseamănă cu un om gol, lovit din toate părţile. Este cineva voinic, sănătos? Starea lui îl răneşte pe invidios! Este altul mai frumos la chip? Altă rană pentru invidios! Cutare depăşeşte pe mulţi prin talentele sale? Este cineva cinstit şi admirat pentru înţelepciunea şi darul vorbirii? Este un altul bogat, îi place nespus să dăruiască şi să împărtăşească din averea sa pe cei săraci? Este lăudat mult de cei cărora le face bine? Ei bine, toate acestea sunt lovituri şi răni care-l lovesc drept în inimă. Şi grozăvia bolii stă în aceea că nu poate să şi-o mărturisească; dimpotrivă, stă cu capul aplecat, cu ochii în pământ, este buimac, plângăreţ, mistuit de răutate. Dacă-l întreabă cineva de ce suferă, îi e ruşine să-şi mărturisească tot chinul sufletului şi să spună: «Sunt un invidios şi un amărât; mă roade fericirea prietenului meu; bunăstarea fratelui meu mă face să plâng de durere; nu pot suferi să văd faptele bune ale altora; orice bunăstare a altui om mă face nenorocit!» Aşa ar grăi dacă ar vrea să spună adevărul. Dar nu vrea să mărturisească nimic din toate chinurile lui; ţine boala în adâncul sufletului şi boala îi roade încetul cu încetul măruntaiele şi-l topeşte”.

Invidia este o boală psihică însă, treptat, se somatizează, fenomen descris sugestiv prin cuvintele: “Ține boala în adâncul sufletului şi boala îi roade încetul cu încetul măruntaiele şi-l topeşte”.

În interviul intitulat „Când regăseşte sensurile vieţii, omul se poate vindeca“, domnul prof. univ. dr. Adrian Restian, membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale, membru fondator al Societăţii Naţionale de Neuroştiinţe, al Societăţii Academice de Medicina Familiei şi al Centrului de Studii pentru Ştiinţe de Graniţă, afirmă următoarele:

“Pe lângă structura materială, care poate fi văzută şi măsurată, omul mai are şi o structură imaterială, care, deşi nu poate fi văzută şi măsurată, este totuşi inteligibilă. Fiecare om simte că pe lângă corpul pe care îl vede în oglindă mai are şi un suflet, chiar dacă el nu se vede, se simte. După cum arată Sfântul Grigorie de Nyssa, sufletul este de natură creată, vie şi inteligibilă, care transmite trupului material puterea vitală, adică acea capacitate de a trăi şi de a supravieţui în diferitele condiţii ale vieţii. După cum arată Sfântul Ioan Damaschin, sufletul este substanţa vie invizibilă ochilor noştri, nemuritoare, liberă şi voliţională, activă şi schimbătoare. După cum arată Sfântul Isihie Sinaitul, sufletul este simplu şi bun, pentru că aşa a fost creat de Dumnezeu. Dar şi sufletul se poate îmbolnăvi, iar bolile lui pot influenţa sănătatea trupului.”

Bolile psihosomatice

Când tulburarea sufletească se transmite corpului și îl îmbolnăvește, vorbim despre boli psihosomatice (psyche = suflet, soma = corp).

Gândurile negative și emoțiile negative modifică biochimia creierului și, în timp, chiar rețelele neuronale, fapt care poate fi constatat prin tehnica Brain Map. Apoi, prin legătura dintre creier și restul organismului, sunt afectate diverse organe. Este suficient să ne referim la axa microbiotă-intestin-creier, care este o cale bidirecțională de influență. Stările neuropsihice negative perturbă echilibrul microbiotei intestinale, iar disbioza intestinală astfel produsă devine cauză a numeroase boli.

Mai mult, stările sufletești negative modifică rapid emisia de biofotoni (particule de lumină de mică intensitate, emise de organism), fapt care duce la schimbări biofizice și biochimice care se pot propaga la distanță în organism.

În articolul intitulat „Rugăciunea și neuroplasticitatea cerebrală sau cum ne schimbă rugăciunea creierul“, pr. prof. univ. dr. Ioan C. Teșu afirmă că “efectul unui singur cuvânt negativ este observabil cu ajutorul unui aparat de RMNf (Rezonanță Magnetică Nucleară funcțională, n.n.) în mai puțin de o secundă, și anume, o creștere a activității în amigdală (centrul fricii, n.n.) și eliberarea a zeci de hormoni și neurotransmițători producători de stres, care întrerup imediat funcționarea normală a creierului, în special în cazul funcțiilor legate de logică, rațiune, procesare a limbajului și comunicare, de reglarea emoțiilor și a sentimentelor, a memoriei, a apetitului și a somnului”.

În interviul menționat, prof. dr. Adrian Restian prezintă anumiți factori de risc sufletești care generează stări patologice somatice: “Spre deosebire de oamenii de ştiinţă care evidenţiază doar unii factori de risc, legaţi mai mult de aspectul material al fenomenelor, Sfinţii Părinţi merg mult mai departe cu analiza factorilor sufleteşti. Printre păcatele descrise de Sfântul Ioan Damaschin găsim şi păcate care ar putea îmbolnăvi trupul, pe care medicina nu prea le ia în considerare, aşa cum ar fi îngâmfarea, lăudăroşenia, pizma, cârtirea, cearta, viclenia, prefăcătoria şi altele. De aceea, dacă am vrea să prevenim cu adevărat creşterea bolilor cronice ar trebui să ne ocupăm şi de aceste păcate pe care le-ar putea avea omul şi care îl duc mai curând sau mai târziu la îmbolnăvire”.

Însă nu doar păcatele favorizează îmbolnăvirea, ci și stresul, iar pe această temă s-au publicat foarte multe lucrări științifice.

Nevoile spirituale în contextul bolii

În articolul intitulat „Legătura dintre spiritualitate și medicină“, doamna psiholog Lavinia Stoian ne spune că „în contextul unor boli grave, nevoile spirituale cresc. Este vorba despre frica de moarte, teama de pedeapsa divină, dorința de a găsi sensul îmbolnăvirii și încercarea de a se conecta mai profund cu divinitatea. De exemplu, în spitalele universitare din Boston (din păcate, la noi nu există astfel de înregistrări statistice), 51% dintre bolnavii de cancer au avut nevoie de ajutor pentru a-și depăși fricile, 42% pentru a găsi speranța, iar 40% pentru a afla un înțeles al bolii. Doar 7% dintre bolnavi s-au declarat ca fiind nereligioși și fără nevoi spirituale. Într-un alt studiu efectuat pe 727 pacienți de rase, etnii și religii diferite care au apelat la serviciile de cardiologie, medicină generală și neurologie ale Centrului medical universitar Duke, 79% dintre ei au fost înregistrați ca având cel puțin o nevoie spirituală”.

Conlucrarea medicului cu Dumnezeu

Medicii sunt împreună-lucrători cu Dumnezeu la restabilirea echilibrului și la refacerea structurilor organice, în conformitate cu proiectul divin.

Chirurgia restaurează structurile după planul gândit de Creator și îndepărtează tumorile și hematoamele care nu se află în acest plan. Endobiogenia identifică dezechilibrele neuroendocrine, adică abaterile față de valorile stabilite în proiect. Medicina Ortomoleculară folosește substanțele aflate în mod obișnuit în organism (minerale, vitamine, compuși de origine vegetală), adică cele rânduite de Dumnezeu. Fitoterapia și Apiterapia utilizează plantele medicinale și produsele apicole rânduite de Dumnezeu pentru sănătatea noastră:

“Domnul a zidit din pământ leacurile, și omul înțelept nu le va defăima. Și El a dat oamenilor știința, ca să se mărească întru leacurile Sale cele minunate” (Înțelepciunea lui Iisus Sirah 38, 4-6).

Toate ramurile Medicinei identifică dezechilibrele și le corectează, astfel încât omul să ajungă din nou la sănătatea rânduită de Dumnezeu.

Marele nostru neurochirurg, acad. prof. dr. Leon Dănăilă afirmă următoarele: ”Credinţa mea este că Dumnezeu, prin mine, ajută bolnavii pe care ajung să-i operez. Dumnezeu mi-a dat mâini, mi-a dat suflet, mi-a dat judecată şi eu trebuie să le utilizez pentru binele oamenilor. (…) Să ajuţi un bolnav, să vezi că a reînviat după ce l-ai operat, înseamnă una dintre cele mai frumoase satisfacţii posibile. Să redai viaţa cuiva cred că este cel mai important lucru de pe lumea asta”.

Rugăciunea și vindecările minunate

Pr. prof. univ. dr Ioan C. Teșu ne spune că rugăciunea “întărește un circuit specific, ce implică lobul prefrontal și orbito-frontal, cingulatul anterior, ganglionii bazali și talamusul, care se deteriorează odată cu vârsta și guvernează o multitudine de activități legate de conștiință, claritatea minții, percepția realității, eroarea de detecție, empatia și compasiunea, echilibrul emoțional și temperarea furiei și a fricii. Rugăciunea stăruitoare, chiar și după numai două săptămâni de practică a ei și timp de minimum 12 minute zilnic, intensifică activitatea în ganglionul bazal, situat în centrul creierului, care influențează benefic controlul mișcărilor voluntare, postura, memoria, flexibilitatea cognitivă, controlul comportamentului, amânând îmbătrânirea biologică, tulburările de mișcare, bolile Parkinson, Alzheimer, Tourette și Huntington. În puține cuvinte, rugăciunea este un izvor de sănătate trupească și sufletească, amânând îmbătrânirea și adăugând ani vieții celui care se odihnește în lucrarea ei binefăcătoare”.

Despre vindecările care nu pot fi explicate de știința materialistă, prof. dr. Adrian Restian spune următoarele: “Vindecările spectaculoase, pe care le putem observa uneori în practica medicală, sunt produse tocmai de schimbările radicale privind stilul de viaţă spirituală. Nu numai prin schimbarea unui regim alimentar cu alt regim alimentar, ci prin schimbarea modului în care bolnavul vede lumea, prin regăsirea adevăratelor sensuri ale vieţii şi prin regăsirea Atotputernicului Dumnezeu, Care este doctorul sufletelor şi al trupurilor, se poate vindeca cu adevărat omul bolnav”.

Concluzii

Relaţia dintre Știinţă şi Teologie a evoluat de la antagonismul de acum 100 de ani la o frumoasă conlucrare. Existenţa sufletului nu mai este o idee interzisă, cum era în comunism, ci este o componentă a modelelor ştiinţifice. Iar medicii au redevenit împreună-lucrători cu Dumnezeu la restabilirea echilibrului în conformitate cu proiectul divin.