Autismul din perspectiva Medicinei Funcţionale

Pentru că am primit un comentariu la articolul meu despre abordarea funcţională în sindromul Down, în care un părinte al unui copil cu autism mă ruga să scriu şi despre această afecţiune, am acceptat „provocarea” şi m-am pus pe cercetare, sintetizând mecanismele esențiale și, mai ales, ce se poate face ȋn mod practic.

După cât se cunoaşte la acest moment, nu vorbim despre autism ca despre o singură disfuncţie, ci despre un spectru complex de manifestări care implică sistemul digestiv, metabolismul, creierul şi imunitatea. Din perspectivă funcțională, se consideră că organismul este dezechilibrat pe mai multe niveluri, spre deosebire de medicina alopată care abordează autismul ca pe o problemă neurologică izolată.

Autismul este o tulburare de dezvoltare caracterizată prin dificultăți de comunicare și interacțiune socială, comportamente repetitive, sensibilitate senzorială crescută, cu variații mari de la un individ la altul o persoană la altă persoană. Foarte important de menţionat: două persoane cu autism pot avea mecanisme biologice complet diferite!

Mulți copii cu autism au digestie incompletă (maldigestie), deficit de enzime digestive şi permeabilitate intestinală crescută (binecunoscutul “leaky gut”). Consecinţa majoră a acestor dezechilibre este faptul că proteinele din alimentație (în special glutenul și lactatele) nu sunt complet digerate, şi se transformă în peptide cu efect opioid. Acestea ajung în sânge, şi deci şi în creier, producând „ceață mentală”, dependență de anumite alimente şi comportamente repetitive.

Un mecanism central este dezechilibrul dintre glutamat (stimulator) şi GABA (calmant). Rezultatele acestui dezechilibru sunt o hiperactivitate neuronală, anxietate, sensibilitate la stimuli şi, uneori, abilități cognitive neobișnuite (de exemplu memorie foarte bună). Este ca şi cum creierul ar fi constant pe modul „accelerat”.

În autism apare frecvent inflamație cronică, însoţită de o activare imună excesivă. Inflamația afectează direct neuronii, comportamentul şi capacitatea de învățare. Factorii declanșatori principali sunt consideraţi alimentația, toxinele din mediu şi dezechilibrul microbiotic.

Organismul are sisteme naturale de detoxifiere (precum ficatul, anumite enzime etc.). În autism apar frecvent probleme în procesele de metilare, deficit de enzime detoxifiante şi un nivel scăzut de glutation, considerat unul dintre cei mai puternici antioxidanţi. Drept consecință, se acumulează toxinele, crește inflamația, iar simptomele se agravează. Asistăm astfel la instalarea şi perpetuarea unui cerc vicios: toxine → inflamație → detoxifiere ineficientă → mai multe toxine.

Mulți copii cu autism prezintă variații genetice care afectează detoxifierea, neurotransmițătorii şi metabolismul vitaminelor (de exemplu MTHFR, COMT, MAO etc.). Acestea reduc capacitatea corpului de a face față stresului metabolic.

Se cunoaşte faptul că intestinul influențează direct creierul prin neurotransmițători, hormoni şi sistemul imunitar. În autism problemele frecvente generate de acest mecanism sunt disbioza intestinală (dezechilibrul bacterian), digestia slabă a grăsimilor şi absorbția redusă a vitaminelor. Toate acestea determină afectarea comportamentului şi încetinirea dezvoltării.

Alimentația este unul dintre cei mai importanți triggeri – în general, pentru majoritatea disfuncţiilor, dar şi în special în cazul autismului. Cele mai frecvente alimente problematice în acest caz sunt:

• glutenul.
• lactatele (cazeina).
• aditivii alimentari.
• glutamatul (MSG și derivați).
• alimentele procesate.

Acestea cresc inflamația, afectează direct creierul şi, ca şi cum nu ar fi de ajuns, suprasolicită digestia.

Abordarea autismului din perspectivă funcțională

Unul dintre cele mai importante principii în Medicina Funcţională este personalizarea. Nu există un protocol universal, după cum nu există 2 indivizi identici; totul trebuie atent cântărit prin prisma factorilor genetici, alimentari, de mediu, de răspuns la anumite intervenţii etc. Iar abordarea trebuie ajustată continuu. Putem spune că este una dintre situaţiile în care comunicarea şi relaţia medic-pacient trebuie să fie cât mai strânse.

1. Dieta, elementul esențial

Pe lângă eliminarea alimentelor problematice (expuse mai sus), pentru optimizarea digestiei se pot indica, de la caz la caz, enzime digestive şi suport pentru pancreas și bilă; se instituie şi se menţin mese simple și ușor digerabile (ideal este ca alimentele să fie bio). În acelaşi timp se observă schimbările de comportament, somnul şi digestia.

2. Reducerea inflamației – se obţine prin dieta descrisă mai sus, evitarea excitotoxinelor şi suport nutrițional antiinflamator (de exemplu aport de acizi graşi omega 3).
3. Detoxifierea – monitorizată atent, cu indicaţii personalizate, prin care se urmăreşte susținerea ficatului, creșterea glutationului şi corectarea deficitelor nutriționale.
4. Corectarea dezechilibrelor neurochimice – mai exact scăderea glutamatului şi creșterea GABA, care se obţine indirect prin corectarea dietei, reducerea inflamației şi susținerea intestinului.

Dacă ar fi să înţelegem un singur lucru despre autism acesta ar fi: NU este o afecţiune a creierului, cât mai ales una sistemică (creierul face parte dintr-un întreg, iar orice afecţiune a unei părţi ar trebui să vizeze întregul, nu doar partea respectivă). Autismul nu are o singură cauză și nici o soluție simplă. Susţinerea întregului organism prin abordarea schiţată mai sus aduce cu sine rezultate, între care o conectare mai bună cu ceilalţi şi o mai bună calitate a vieţii, care sunt inestimabile.

Sănătate şi nădejde de mai bine!