Te simți obosit, chiar dacă dormi suficient? Te trezești cu mintea încețoșată? Te simți obosit după masă, ai poftă de dulce la fiecare câteva ore, iar energia ta se prăbușește brusc în mijlocul zilei? Deşi putem fi tentați să credem că alimentația e de vină, de cele mai multe ori, este semnul unui cerc vicios metabolic în care stresul, glicemia și cortizolul se influențează reciproc, menținându-ți corpul într-o stare de alertă biochimică. În Medicina Funcțională acest triunghi vicios care ne epuizează este format din efectele interconectate ale cortizolului, insulinei și oboselii ascunse pentru că dezechilibrele din aceste zone se influențează reciproc, ducând la epuizare și multe alte probleme de sănătate. Haideți să decodăm împreună aceste mecanisme şi să vedem cum putem ieși din acest cerc vicios.
- Stresul influenţează glicemia
Când creierul percepe un factor stresor, fie el real (o boală, un pericol), fie psihologic (presiune, nesiguranță, frustrare etc.), axa hipotalamo–hipofizo–adrenală (HPA) intră în acțiune. Hipotalamusul și hipofiza transmit glandelor suprarenale semnalul de a elibera cortizol, hormonul care pregătește corpul:
- să elibereze glucoză în sânge pentru energie rapidă;
- să reducă sensibilitatea la insulină, ca să păstreze zahărul pentru creier și mușchi;
- să suprime procesele “neesențiale” pe moment, cum ar fi: digestia, refacerea, imunitatea.
Pe termen scurt, acest mecanism te ajută să faci față, ȋnsă dacă organismul este expus la un stres aproape continuu, problema devine cronică, iar corpul rămâne blocat în modul de supraviețuire.
- Insulina,“paznicul” zahărului care obosește și el
De fiecare dată când mănânci, insulina are rolul de a transfera zahărul din sânge în celule, acolo unde e transformat în energie. Dar când cortizolul e mereu ridicat, semnalul este bruiat. Corpul crede că e în pericol și vrea energie rapidă, adică zahăr. Așa apar poftele de dulce, gustările la ore târzii și, treptat, rezistența la insulină. Gândeşte-te că e ca și cum ai avea o echipă de livrare care muncește fără oprire: iniţial livrează eficient, dar cu timpul nu mai face faţă comenzilor prea multe, iar pachetele rămân blocate, şi nu mai ajung la destinaţie.
Ce urmează? Pancreasul produce și mai multă insulină, iar combinația dintre cele două, cortizol şi insulină crescută, devine un dezastru metabolic:
- glucoza în exces se depozitează sub formă de grăsime abdominală;
- se amplifică inflamația;
- energia devine instabilă: poţi de, exemplu, deborda de energie dimineața, ca după prȃnz să nu mai ai pic de energie.
Corpul intră într-un ciclu continuu: stres → cortizol → creșterea glicemiei → insulină → hipoglicemie reactivă → stres → cortizol… şi tot aşa. Iar rezultatul constă ȋn epuizare, iritabilitate, poftă de dulce, ceață mentală și senzația că energia se risipeşte la mijlocul zilei.
- Oboseala ascunsă, de la alertă la epuizare
Când cortizolul și insulina se dereglează, oboseala devine o epuizare profundă, pe care nu o rezolvi doar cu o cafea. Din acest motivte poţi confrunta cu:
- treziri frecvente în timpul nopții,
- dificultăți de concentrare,
- scăderea motivației,
- stări de anxietate sau tristețe fără motiv clar.
Aceasta este oboseala ascunsă, cȃnd nivelurile de cortizol pot fi scăzute sau aparent normale, adică nu depui eforturi fizice sau intelectuale ca să fii obosit, dar receptorii și țesuturile sunt deja “obișnuiţe” cu stresul constant. Este ca și cum ai apăsa pedala de accelerație fără combustibil: motorul se turează, dar maşina nu se mișcă. La nivel celular, stresul cronic reduce producția de ATP (energia mitocondrială) și duce la disfuncție energetică. Organismul “trage frâna de mână” pentru a se proteja.
Astfel, încearcă să te avertizeze că are nevoie de echilibru, de aceea emite aceste semnale de alarmă. Medicina Funcțională ne învață că nu trebuie să tratăm doar simptomele, ci relațiile dintre ele şi, desigur, cauzele lor. Cortizolul, insulina și oboseala nu acționează separat, ci formează un mecanism complex şi subtil. Reechilibrând aceşti factori vei avea surpriza să constaţi că energia ta nu a dispărut, ca prin mister, ci este doar blocată prin mecanismul descris. Ȋn mod clar cele descrise nu presupun un deficit de voinţă, ci un mecanism de apărare biologic: corpul îți spune că are nevoie de echilibru.
Ce se poate face practic, ca să ieşi din acest cerc vicios?
- Reechilibrează glicemia prin alimentaţie
- e bine să ai trei mese principale, fără gustări dulci între ele
- lasă cel puțin 4 ore între mese pentru a permite insulinei să revină la normal
- un mic dejun bogat în proteine (ouă, pește, avocado),care stabilizează cortizolul și insulina
- alege carbohidrați complecși și fibre fermentabile (leguminoase, ovăz, legume colorate), pentru că reduc vârfurile de glicemie și, implicit, secreția de cortizol
- evită mesele târzii, deoarece cortizolul trebuie să scadă seara, nu să fie stimulat digestiv
- Respiră şi mișcă-te constant
Include în rutina zilnică 2–3 momente de respirație lentă și 10 minute de mișcare ușoară după masă (o scurtă plimbare sau treburi gospodărești). Mișcarea scade glicemia și calmează sistemul nervos simpatic.
- Somn constant
Lipsa somnului de calitate crește cortizolul și scade sensibilitatea la insulină chiar și după o singură noapte. De aceea, a ne culca la ore fixe, fără ecrane cu o oră ȋnainte de somn, este cea mai simplă terapie de reglare hormonală.
- Suport țintit
Iată cȃteva suplimente specifice care susţin funcţia suprarenală şi metabolismul glucozei:
- adaptogene precum ginseng siberian (Eleutherococcus senticosus), Cordyceps sinensis, reishi (Ganoderma lucidum)
- vitamine din complexul B (mai ales B5, B6 şi B12) şi vitamina C
- magneziu pentru a susține funcția suprarenală și metabolismul glucozei
- coenzima Q10, pentru metabolismul energetic
- omega-3 (ulei de pește), antiinflamator sistemic şi reduce rezistenţa la insulină.
Prin abordarea interacțiunii dintre cortizol, insulină și efectele lor secundare asupra energiei celulare, Medicina Funcțională își propune să întrerupă ciclul epuizării și să restabilească vitalitatea și echilibrul general. Este o perspectivă complexă asupra epuizării organismului, atât de frecventă în ziua de astăzi, care poate fi recalibrată, pas cu pas.
Cine este dr. Bogdan Tofan?
Dr. Bogdan Tofan este specialist în Medicină de Familie, cu atestate în Apifitoaromaterapie şi Ozonoterapie. Este pasionat de Medicina Funcţională, Medicina Stilului de Viaţă, Endobiogenie, terapia cu CBD şi Medicina Psihosomatică, îmbinând cunoștințele tradiționale cu noile tehnologii medicale. Activitatea sa include colaborări cu centre de medicină integrativă și participarea activă în programe de formare continuă.
Disclaimer
Informațiile prezentate în acest articol sunt destinate exclusiv scopurilor educative și informative. Acestea nu constituie un diagnostic medical, un tratament sau o recomandare terapeutică personalizată. Consultați întotdeauna un medic sau un specialist calificat înainte de a începe orice formă de tratament, dietă, supliment sau modificare a stilului de viață. Fiecare persoană este diferită, iar abordările care funcționează pentru un individ pot să nu fie potrivite pentru altul. Evaluarea și supravegherea profesională sunt esențiale.
