Pe vremea copilăriei bunicilor și părinților noștri, untura de pește era singura sursă de vitamina D și se administra cu sfințenie pentru a le asigura copiilor o dezvoltare viguroasă. Cu timpul, vitamina D a devenit una dintre cele mai studiate vitamine. Au fost descoperite mai multe forme ale vitaminei D, dar cele mai relevante din punct de vedere al sănătății sunt vitamina D2 (ergocalciferol) și vitamina D3 (colecalciferol).
Vitamina D, scurtă carte de vizită
Vitamina D face parte din categoria vitaminelor liposolubile, alături de vitaminele A, E și K. Însă D este singura vitamină sintetizată de organism, la nivelul pielii, sub acțiunea razelor ultraviolete, în special primăvara și vara. Din acest motiv este supranumită „Vitamina Soarelui”. Toamna și iarna, când lumina solară este redusă, iar indicele razelor ultraviolete este scăzut chiar și în zilele însorite, suntem cu toții expuși riscului de a duce lipsă de vitamina D. De aceea, se recomandă compensarea cu ajutorul alimentației și suplimentelor nutritive. Cele mai valoroase surse alimentare de vitamina D3 sunt: somonul, tonul, macroul, ficatul de vită sau de pui, brânzeturile, ouăle, precum și ciupercile ca surse de vitamina D2.
Lipsa vitaminei D, o problemă de sănătate publică
Lipsa vitaminei D este o problemă foarte frecventă cu care se confruntă majoritatea populației. Un raport publicat în New England Journal of Medicine arată că 80% din populația europeană și jumătate din cea mondială prezintă deficit de vitamina D. Alte studii estimează că un miliard de persoane la nivel global nu beneficiază de suficientă vitamina D. Cu toate acestea, rata deficitului de vitamina D este chiar mai mare în realitate, deoarece noile recomandări, susținute de Institutul de Medicină din SUA și de alte foruri internaționale, prevăd un nivel optim al vitaminei D (25-OH D) în sânge de 50 nanograme per mililitru (ng/ml), dublu față de nivelul considerat normal în prezent și luat în calcul pentru majoritatea studiilor (20-25 ng/ml).
Vitamina D, roluri esențiale în organism
De ce este deosebit de îngrijorătoare carența vitaminei D în rândul populației? Pentru că vitamina D joacă un rol important în multe aspecte ale sănătății noastre: de la reducerea riscului de fracturi sau al anumitor tipuri de cancer, până la profilaxia și tratamentul infecțiilor virale sau bacteriene, bolilor autoimune, cardiovasculare sau psihiatrice. Cel mai cunoscut este rolul vitaminei D în formarea și menținerea unui sistem osos sănătos din copilărie până la bătrânețe, datorită faptului că facilitează absorbția calciului și fosforului din alimente. Această vitamină intervine activ în prevenirea rahitismului la copii și a osteoporozei la adulți. Dar trebuie știut că ea joacă un rol extrem de important și în funcționarea sistemului imunitar și poate fi un factor determinant atât în apărarea față de infecții acute (virale, bacteriene, fungice), cât și în dezvoltarea unor boli autoimune cronice. Despre cum influențează vitamina D imunitatea organismului vom explica în continuare.
Vitamina D, cheia activării sistemului imunitar
Vitamina D este transportată prin circulația sanguină la nivelul tuturor țesuturilor și organelor, ajungând în oase, mușchi, intestine, colon, creier. În plus, toate celulele sistemului imunitar au receptori pentru vitamina D. La nivelul sistemului imunitar, vitamina D activează celulele T responsabile cu apărarea organismului de virusuri sau bacterii. Un studiu desfășurat la Universitatea din Copenhaga demonstrează rolul imunomodulator al vitaminei D. Prof. Carsten Geisler, coordonatorul studiului, a explicat pe scurt: „Atunci când un anumit antigen, viral sau bacterian, intră în contact cu organismul, el este preluat de celulele macrofage și transportat la celulele T, care urmează să se dividă. Dacă acestea sunt activate corect, ele se vor transforma în două tipuri de celule imunitare: celule killer, capabile să distrugă antigenul invadator, și anticorpi, celule cu memorie care păstrează semnele trecerii agresorului astfel încât la un nou atac să știe cum să îl elimine”. Un nivel optim al vitaminei D în sânge reprezintă cheia pentru ca sistemul imunitar să fie armat și să detecteze invadatorii, distrugându-i și eliminându-i din organism.
Știați că
Dacă intrați în sezonul rece cu o deficiență de vitamina D, sistemul imunitar este lipsit de apărare împotriva gripei și altor viroze. Cei mai expuși riscului de îmbolnăvire sunt copiii și vârstnicii, dar și adulții activi care petrec mult timp în interior, au o alimentație dezechilibrată sau prezintă tulburări metabolice și de nutriție. Studii recente au demonstrat că persoane care au decedat din cauza gripei cu tulpina H1N1 prezentau deficit de vitamina D.
Vitamina D era utilizată în necunoștință de cauză, cu mult înainte de descoperirea ei și înainte de apariția antibioticelor, pentru tratarea infecțiilor respiratorii. Pacienții cu tuberculoză erau trimiși în spitale unde tratamentul se baza pe expunerea la lumina soarelui, despre care se credea că ar ucide direct tuberculoza. Uleiul din ficat de cod a fost de asemenea folosit ca tratament pentru tuberculoză și alte infecții, fără ca medicii să știe că efectul protector se datora de fapt vitaminei D.
Vitamina D și bolile autoimune
Există dovezi științifice tot mai numeroase care atestă legătura dintre deficitul de vitamina D și dezvoltarea unor boli autoimune cum ar fi scleroza multiplă, poliartrita reumatoidă, diabetul zaharat, bolile inflamatorii intestinale, lupusul eritematos sistemic. „Bolile autoimune apar atunci când sistemul imunitar este confuz sau prea stresat și începe să atace propriile țesuturi în locul agenților patogeni externi. Vitamina D previne acest lucru prin stimularea celulelor T, care sunt responsabile cu diferențierea clară între agresorii externi și celulele organismului. Vitamina D activează celulele T, învățând sistemul imunitar să nu-și atace propriul organism și împiedicând dezvoltarea unei boli autoimune”, explică dr. Amy Myers, renumit specialist american în medicină funcțională, autoarea bestsellerului „The Autoimmune Solution”.
În afara rolului profilactic, s-a demonstrat de asemenea că vitamina D intervine în evoluția bolilor autoimune. Numeroase studii bazate pe determinarea nivelului seric al vitaminei D la pacienți cu lupus eritematos, poliartrită, sindrom Sjogren, scleroză multiplă au corelat deficitul de vitamina D (sub 10 ng/ml) cu incidența acestor boli. În schimb, corectarea deficitului prin suplimentare cu vitamina D a contribuit la controlul simptomelor bolii.
Doza necesară de vitamina D
În mod clar, vitamina D joacă un rol esențial în menținerea sănătății organismului și este necesar să se asigure un nivel optim pentru prevenirea bolilor infecțioase și a bolilor autoimune. Așadar, cum îți asiguri doza necesară de vitamina D?
Primul pas ar fi să mergi la medic pentru dozarea în sânge a nivelului de vitamina D circulantă (25-OH D). Dacă rezultă că nivelul vitaminei D este sub limita normală, cu siguranță ți se va recomanda să te expui mai mult la soare, să consumi mai multe alimente bogate în vitamina D și să suplimentezi dieta cu un preparat pe bază de vitamina D.
Știați că
Oamenii de știință susțin că majoritatea populației din emisfera nordică nu reușește să obțină un aport suficient de vitamina D din cauza lipsei expunerii la soare, mai ales în lunile cu „r” ale anului, care corespund sezonului rece. În România, de exemplu, soarele permite sintetizarea naturală a vitaminei D în organism doar între 15 mai și 15 septembrie. În această perioadă ne putem procura necesarul de vitamina D din unele alimente (pește, lactate, ciuperci) și din suplimente pe bază de vitamina D.
Majoritatea specialiștilor în medicină funcțională recomandă în cazul adulților administrarea unei doze zilnice de 2.000 UI vitamina D3. Dar aceasta variază în funcție de anumiți factori de risc pentru deficitul de vitamina D, cum sunt:
– expunere limitată la razele soarelui;
– vârsta înaintată;
– obezitatea (țesutul gras în exces reduce activitatea biologică a vitaminei D,
pentru că aceasta este preluată de celulele adipoase);
– pielea închisă la culoare;
– utilizarea excesivă a produselor cu factor de protecție;
– consumul insuficient de grăsimi de calitate din pește și lactate;
– stresul (creșterea nivelului de cortizol, hormonul stresului, inhibă
sinteza vitaminei D);
– unele medicamente (antiacide, corticosteroizi, anticoagulante, substituția
hormonală reduc absorbția și activitatea biologică a vitaminei D);
– digestia defectuoasă a grăsimilor (sindromul de intestin permeabil – „leaky gut”,
boala Crohn, boala celiacă, dischinezie biliară sau colecistectomie).
Dacă te afli într-una dintre aceste situații, este foarte posibil să ai nevoie de un aport suplimentar de vitamina D. Tu știi dacă ai suficientă vitamina D?
Surse:
www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJMc072359
www.hsph.harvard.edu/nutritionsource/vitamin-d-fracture-prevention/
www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3166406/
www.amymyersmd.com/2016/06/vitamin-d/
www.lepoint.fr/actualites-sciences-sante/2010-04-08/vitamine-d-un-role-cle-dans-l-immunite/1055/0/442549
