Dieta fără gluten se află pe primul loc în topul obiceiurilor alimentare din întreaga lume. În SUA, peste 100 de milioane de oameni consumă anual produse fără gluten. Chiar se justifică această dietă în cazul a milioane de oameni? Este glutenul dușmanul nr. 1 al sănătății? Dieta fără gluten aduce beneficii tuturor persoanelor sau doar celor care suferă de boală celiacă? Cum distingem boala celiacă de sensibilitatea la gluten non-celiacă?
În timp ce comunitatea științifică a acceptat pe scară largă boala celiacă precum o afecțiune cauzată de gluten (proteina din grâu și din alte cereale înrudite – secară, orz, ovăz), sensibilitatea la gluten non-celiacă a rămas un subiect de dezbateri aprinse. Cu toate acestea, mulți oameni fără boală celiacă mărturisesc că se simt mai bine după ce urmează o dietă fără gluten. În plus, studii recente par să pună capăt controverselor, aducând dovezi că sensibilitatea la gluten non-celiacă este o problemă reală, ce afectează un procent însemnat din populație.
Analizăm în continuare diferența dintre boala celiacă și sensibilitatea la gluten non-celiacă și consecințele glutenului asupra sănătății.
Boala celiacă vs. sensibilitatea la gluten non-celiacă
Boala celiacă și sensibilitatea la gluten non-celiacă se diferențiază printr-o serie de aspecte majore.
Boala celiacă este o afecțiune autoimună, caracterizată prin enteropatie mediată imun ca urmare a consumului de gluten și alte proteine înrudite. Este singura boală autoimună căreia medicina i-a i-a descoperit atât triggerul (glutenul), factorul epigenetic, dar și antigenul specific HLA (human leukocyte antigen). Din păcate, nu este suficient, fiindcă boala este extrem de complexă, multifactorială. Consumul de gluten produce inflamarea mucoasei intestinale, distrugerea vilozităților și apariția permeabilității intestinale („leaky gut”). Simptomele pot fi digestive (diaree, balonări, dureri abdominale) și extradigestive (greutate scăzută, malnutriție, deficit de fier, demineralizare osoasă, carii dentare, dermatită, dureri articulare, tulburări neuro-psihice, căderea părului). Pentru diagnosticul bolii celiace se utilizează un test sangvin pentru depistarea unui anticorp numit transglutaminază (TG2), considerat cel mai sensibil marker al celiachiei, și biopsia intestinală.
Sensibilitatea la gluten non-celiacă este un termen folosit în cazul persoanelor care prezintă simptome ca răspuns la ingestia de grâu sau alte produse cu gluten, dar lipsesc markerii specifici bolii celiace. Simptomele pot varia de la disconfort gastrointestinal la oboseală, probleme neurologice, tulburări de concentrare, dureri articulare. Persoanele afectate resimt de obicei îmbunătățirea stării de sănătate după eliminarea glutenului. Din păcate, foarte mulți nu știu că pot avea această problemă și continuă să sufere din cauza consumului de gluten. Poate fi întâlnită la persoane cu sau fără manifestări gastrointestinale, subiecți simptomatici și asimptomatici.
Știați că?
Statisticile arată că boala celiacă afectează 1% din populație la nivel global, în timp ce sensibilitatea la gluten non-celiacă este prezentă la 1 din 20 de oameni. Din cauza intoleranței la gluten, specifică ambelor situații, poate fi lezat orice țesut al organismului, inclusiv creierul, pielea, sistemul endocrin, stomacul, ficatul, vasele de sânge, mușchii și chiar nucleul celulelor. Boala celiacă și sensibilitatea la gluten non-celiacă se asociază cu o varietate uimitoare de boli: de la schizofrenie la epilepsie, de la diabet la osteoporoză, de la dermatită și psoriazis la tiroidita Hashimoto.
Sensibilitatea la gluten, dovedită științific
Dr. Criss Kresser, renumit specialist în medicină funcțională și integrativă din SUA, afirmă că sensibilitatea la gluten non-celiacă nu este deloc o problemă banală și nici închipuită, așa cum afirmă unele voci medicale.
„Sensibilitatea la gluten non-celiacă poate fi chiar mai serioasă decât boala celiacă, din moment ce foarte mulți oameni care au un rezultat negativ la testele pentru celiachie continuă să mănânce grâu și se supun unui risc major de a dezvolta autoimunitate”, avertizează dr. Kresser.
Dieta fără gluten nu este un moft. Mai multe studii epidemiologice și clinice, controlat-placebo demonstrează că, în cazurile de sensibilitate la gluten non-celiacă, eliminarea glutenului din alimentație a dus la remisia simptomelor.
Cel mai recent studiu pentru a determina dacă sensibilitatea la gluten este reală s-a realizat la Columbia University Medical Center. Autorii au selectat 80 de participanți cu sensibilitate la gluten non-celiacă, 40 de pacienți cu boală celiacă și 40 de persoane sănătoase. Cercetătorii au luat probe de sânge și biopsii intestinale de la toți cei 160 de participanți. Dintre subiecții care au declarat că suferă de sensibilitate la gluten au fost excluși cei care avut rezultate pozitive la testele de boală celiacă. Din grupul celor cu sensibilitate la gluten au fost selectați 20 de pacienți care au urmat o dietă fără gluten timp de 6 luni și au comparat testele de sânge și biopsiile intestinale înainte și după eliminarea glutenului.
Rezultatul: pacienții sensibili la gluten suferă de sindromul intestinului permeabil. De ce? Gliadina, fracțiunea proteică responsabilă de toxicitatea grâului, distruge joncțiunile strânse din mucoasa intestinală, ducând la creșterea anormală a permeabilității intestinului. Ceea ce nu este altceva decât dovada faptului că intoleranța la gluten este reală în cazul pacienților sensibili, chiar dacă nu pot fi diagnosticați cu boală celiacă.
Un alt rezultat a indicat faptul că, după adoptarea dietei fără grâu și alte cereale glutenice, subiecții cu sensibilitate la gluten au prezentat îmbunătățirea semnificativă a markerilor inflamației și autoimunității.
Ce trebuie să faci dacă ești sensibil la gluten?
În mod evident, dieta fără gluten este principalul tratament pe care trebuie să îl urmeze pacienții cu boală celiacă. S-a dovedit că aceasta este alegerea potrivită și pentru persoanele cu sensibilitate la gluten non-celiacă, mai ales dacă suferă de boli asociate precum diabet, boli autoimune, dermatite, tulburări neurologice, psihice.
Pe lângă eliminarea glutenului din alimentație, o altă măsură importantă indicată persoanelor cu intoleranță la gluten se referă la protejarea microbiomului intestinal. Există studii care arată că microbiomul intestinal sănătos poate avea capacitatea de a reduce inflamația asociată cu sensibilitatea la gluten.
Dr. Criss Kresser recomandă pacienților să facă un auto-experiment: „Eliminați glutenul din dietă timp de 60 de zile și apoi efectuați o provocare cu gluten, fiind atenți la orice simptome. Acest lucru este cel mai bun mod de a determina toleranța pentru gluten”.
Dieta fără gluten înseamnă evitarea tuturor alimentelor pe bază de grâu, secară, orz sau ovăz. Termenul „fără gluten“ se poate utiliza doar când glutenul este COMPLET ABSENT. Însă acest obiectiv este destul de greu de atins într-o lume aproape invadată de gluten. El poate fi regăsit, practic, în toate alimentele industriale, inclusiv orez, fructe, legume, semințe, nuci, care pot fi contaminate accidental cu gluten. Acesta este unul din motivele pentru care trebuie spălate sub jet de apă înainte de utilizare. Citiți cu atenție etichetele alimentelor! Producătorii sunt obligați să specifice dacă produsul conține sau nu gluten.
Știați că?
Sosurile gata preparate din comerț, mezelurile și alte preparate din carne, muștarul, dressingurile, supele instant, siropurile, aromele, ciocolata, îndulcitorii pe bază de malt, berea conțin gluten. Chiar și unele medicamente și suplimente alimentare pot conține gluten.
Ai încercat vreodată o dietă fără gluten? Te confrunți cu simptome asociate sensibilității la gluten? Lasă-ne mai jos mesajul tău!
Surse:
- gastrojournal.org/article/S0016-5085(15)00029-3/abstract
- chriskresser.com/50-shades-of-gluten-intolerance/
- chriskresser.com/still-think-gluten-sensitivity-isnt-real/
- ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23648697
- gut.bmj.com/content/early/2016/07/21/gutjnl-2016-311964.full
- „Cerealele glutenice și boala celiacă. Când grâul poate să ne îmbolnăvească”, prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, Editura Medicală, 2015
