Medicină funcțională, Microbiom

Obezitatea sau rezistența la insulină? Care apare prima?

Autor:
32 de comentarii
Timp citire aprox: 6 minute
Vezi toate articolele despre:
diabetinflamațiemicrobiomobezitaterezistență la insulină

În ultima jumătate de secol epidemia globală de obezitate s-a dezvoltat foarte mult.

Obezitatea stă la baza multor boli cronice din secolul XXI și reprezintă o povară socio-economică substanțială la nivel global, inclusiv contribuind la o mare parte din costurile totale ale asistenței medicale. Obezitatea afectează persoane de orice vârstă, clasă, etnie sau grup socio-economic, cu o rată a obezității în România de 31,4% (în rândul adulților cu vârsta cuprinsă între 20 și 79 de ani).

Creșterea în greutate și obezitatea mediază majoritatea sechelelor sale medicale directe prin agravarea sensibilității la insulină și, ca atare, dezvoltarea rezistenței la insulină.

Pe lângă afecțiunile maligne precum carcinomul endometrial, rezistența la insulină stă la baza disfuncției cardiometabolice care se asociază cu obezitatea. Aceasta include diabetul zaharat de tip 2, sindromul ovarelor polichistice (SOPC) și hipertensiunea arterială. Mai mult, o astfel de rezistență la insulină legată de obezitate este agravată de dezvoltarea altor afecțiuni, cum ar fi apneea obstructivă în somn și hipogonadismul secundar asociat obezității masculine.

Rezistența la insulină, cunoscută și ca afectarea sensibilității la insulină se întâmplă atunci când celulele din mușchi, grăsime și ficat nu răspund așa cum ar trebui la insulină, un hormon pe care pancreasul îl secretă și care este esențial pentru viață și pentru reglarea nivelului de glucoză (zahăr) din sânge. Este important ca nivelul zahărului din sânge să rămână mereu cât mai stabill, de preferat în jur de 70- 80mg/dl.

Producția crescută de insulină poate duce la hiperinsulinemie (cantitate crescută de insulină care circulă în sânge) și inflamație metabolică, acestea două fiind interconectate și responsabile de:

  • supraponderabilitate, obezitate, grăsime viscerală în exces.
  • pre-diabet și chiar diabet de tip 2.
  • colesterol ridicat.
  • risc crescut de osteoporoză.
  • boli cardiovasculare.
  • simptome asociate disfuncțiilor hormonale, cum ar fi hirsutism, căderea părului, acnee hormonală, fibrom uterin, infertilitate și cicluri anovulatorii, hiperplazie endometrială și sângerări abundente.
  • pierderi de memorie, scăderea puterii de concentrare, oboseală și chiar demență.

Din cauza fluctuațiilor hormonale de-a lungul ciclului menstrual și în timpul sarcinii, dar și din cauza faptului că la nivel de compoziție corporală femeile sunt diferite de bărbați, acestea sunt mai predispose la dezvoltarea rezistenței la insulină.

Ce este obezitatea?

Obezitatea este o boală complexă, cronică, cu mai multe cauze care duc la excesul de grăsime corporală și, uneori, la o sănătate precară. Grăsimea corporală în sine nu este o boală, desigur, dar atunci când corpul tău are prea multă grăsime în exces, poate schimba modul în care funcționează. Aceste modificări sunt progresive, se pot agrava în timp și pot duce la efecte adverse asupra sănătății.

Este obezitatea definită de greutatea ta?

Obezitatea este definită în mod obișnuit ca având o masă corporală prea mare și se bazează pe valoarea indicelui de masă corporală (IMC). IMC măsoară greutatea corporală medie față de înălțimea medie a corpului (greutate/înălțime²).

Un IMC de 30 sau mai mare este punctul de referință obișnuit pentru obezitate la adulți. Un IMC de 40 sau mai mare este considerat obezitate severă (denumită anterior „morbidă”).

Deși IMC are limitările sale, este un indicator ușor de măsurat și poate semnaliza riscurile pentru sănătate legate de obezitate.

O altă modalitate de a evalua obezitatea este măsurarea circumferinței taliei. Dacă ai mai multă grăsime corporală în jurul taliei, ești statistic mai expus riscului de boli legate de obezitate. Riscul devine semnificativ atunci când dimensiunea taliei este mai mare de 80 cm la femei sau de 94 cm la bărbați.

Cele trei tipuri de obezitate

Medicina clasifică obezitatea în mai multe clase în funcție de gravitate. Clasificarea se face pe baza valorii IMC. Dacă IMC-ul tău este între 25,0 și 29,9 kg/m², te plasează în categoria supraponderală.

Există 3 clase generale de obezitate care se folosesc pentru a evalua ce tratamente pot funcționa cel mai bine pentru fiecare persoană. Aceste clase sunt:

  • Clasa I de obezitate: IMC 30 până la <35 kg/m².
  • Clasa II de obezitate: IMC 35 până la <40 kg/m².
  • Clasa III de obezitate: IMC 40+ kg/m².

Care este legătura dintre obezitate și rezistența la insulină?

În urma studiilor s-au descoperit mai mulți factori și mai multe căi care pot duce la rezistență la insulină sau pot întreține această stare.

În continuare voi detalia factorii cei mai importanți și cei mai citați în studii.

Definiția clinică a rezistenței la insulină este incapacitatea unei cantități cunoscute de insulină (fie endogenă sau exogenă) de a crește absorbția și utilizarea glucozei la un individ în același grad ca și la o populație normală. Insulina se leagă de receptorul membranei plasmatice și își mediază efectele celulare printr-o serie de interacțiuni proteină-proteină.

Există 2 căi celulare postreceptoare principale implicate:

  1. calea fosfatidilinozitol 3-kinazei (PI3-K).
  2. calea protein kinazei activate de mitogen (MAP-K).

Fiecare dintre aceste căi conferă diferite funcții celulare ale insulinei. Calea PI3-K reglează metabolismul intermediar celular, în timp ce calea MAP-K controlează procesele de creștere și mitoză.

Este important de reținut că obezitate legată de rezistența la insulină pare să afecteze predominant și proporțional calea PI3-K, calea MAP-K rămânând relativ neafectată. Prin urmare, o definiție mai descriptivă a rezistenței la insulină este poate „rezistența metabolică la insulină”.

Având în vedere legătura strânsă dintre obezitate și dezvoltarea rezistenței la insulină disfuncțională PI3-K, este important să se exploreze modul în care obezitatea își mediază efectele asupra căii insulinei. Se pare că sunt implicate căi multiple și complexe, cu efecte de interconectare și multidirecționale.

Inflamație cronică apare atunci când niveluri crescute de citokine proinflamatorii sau un număr crescut de globule albe din sânge sau țesut sunt descrise de inflamație. Suprastimularea procesului inflamator duce frecvent la diferite anomalii, cum ar fi disfuncția organelor și leziunile tisulare.

Asocierea strânsă dintre greutatea corporală și rezistența la insulină este probabil mediată, cel puțin parțial, prin căi inflamatorii. Creșterea în greutate și obezitatea provoacă modificări în eliberarea de adipokine și citokine cheie din țesutul adipos care, la rândul lor, se manifestă atât în efecte paracrine (asupra celulei vecine), cât și endocrine (asupra celulei secretorii însăși), acestea din urmă prin eliberarea în plasmă.

Aceste modificări includ eliberarea crescută de leptine și inhibitorul activator al plasminogenului-1 și eliberarea redusă de adiponectină (hormon cu rol în reglarea sensibilitații la insulină). Aceste modificări cheie au ca rezultat un răspuns inflamator generalizat de grad scăzut, mediat prin infiltrarea macrofagelor și a altor celule imune în organele metabolice, cum ar fi țesutul adipos alb (WAT), mușchiul scheletic, ficatul și pancreasul.

Acest proces se asociază cu o trecere de la un profil predominant antiinflamator la unul proinflamator. Eliberarea macrofagelor de citokine proinflamatorii (inclusiv interleukina-1β) are ca rezultat efecte autocrine și paracrine care sporesc rezistența la insulină. Acest răspuns inflamator cronic de grad scăzut facilitează, de asemenea, motilitatea și invazia celulelor tumorale.

Disfuncție mitocondrială. Obezitatea poate copleși capacitatea depozitelor eutopice de WAT. În acest scenariu, depunerea de lipide are loc ectopic în țesuturile neadipoase, cum ar fi mușchii scheletici și ficat.

În ultimii ani, o mulțime de dovezi susțin un rol important al disfuncției mitocondriale în dezvoltarea rezistenței la insulină legată de obezitate, stimulată prin depunerea de grăsime ectopică. Producția indusă de lipide de specii reactive de oxigen (SRO) în mușchiul scheletic promovează disfuncția mitocondrială și dezvoltarea rezistenței la insulină. În plus, poate apărea o buclă de feedback dăunătoare prin care producția de SRO din mitocondriile afectate are ca rezultat o disfuncție mitocondrială suplimentară și agravarea acestei rezistențe. Legat de disfuncția mitocondrială și producția de SRO, stresul reticulului endoplasmatic (RE) indus de obezitate și inflamația din ficat pot duce, de asemenea, la rezistență la insulină hepatică și gluconeogeneză.

Disbioza microbiotei intestinale. În ultimii ani a existat o transformare în înțelegerea noastră a microbiotei intestinale și a rolului acesteia în sănătate și în boli cronice.

Microbiota intestinală are efecte multiple și complexe asupra apetitului și metabolismului și poate influența greutatea corporală. Pe de altă parte, dezechilibrele în compoziția microbiotei intestinale cauzate de o dietă nesănătoasă sau de utilizarea prelungită a antibioticelor pot promova inflamația, afectând negativ procesele de metabolism al glucozei.

Remodelarea matricei extracelulare adipoase (MEC). Ca răspuns la indicațiile nutriționale, adipocitele și precursorii lor trebuie să-și schimbe forma, dimensiunea și funcția.

Creșterea în greutate, cu expansiunea asociată a depozitelor de WAT, are ca rezultat un răspuns hipoxic localizat: WAT extins depășește în mod esențial propria sa aprovizionare vasculară și devine hipoxic, ducând la accelerarea fibrozei și a inflamației în cadrul WAT în expansiune. În acest scenariu, depunerea excesivă de MEC în WAT limitează răspunsul angiogenic (procesul de generare/formare a vaselor de sânge). Având în vedere reglarea sensibilității la insulină de către receptorii MEC, cum ar fi CD44 și integrinele, acumularea de MEC în WAT are ca rezultat agravarea rezistenței la insulină.

În plus, față de mecanismele evidențiate mai sus, mulți alți factori influențează sensibilitatea la insulină, dintre care unii pot fi influențați într-un fel indirect de creșterea în greutate și obezitate.

Printre acești factori se numără anomaliile genetice care afectează receptorul de insulină sau proteinele căii celulare ale insulinei și malnutriția fetală. Studiile au demonstrat că mai multe gene și polimorfismele lor pot promova rezistența la insulină.

Vitamina D poate influența, de asemenea, rezistența la insulină și a primit o mare atenție în ultimii ani. Posibilele mecanisme indirecte includ expunerea redusă la lumina solară a pielii sau blocarea a unei cantități mari de vitamină D în WAT, cu consecința de a avea niveluri reduse în plasmă.

Concluzie

Rezistența la insulină legată de obezitate pare limitată la calea insulinei postreceptoare PI3-K care reglează efectele metabolice celulare ale insulinei. Obezitatea contribuie la dezvoltarea rezistenței la insulină prin mecanisme numeroase și complexe, care implică modificări ale adipokinelor, citokinelor, răspunsului inflamator, disfuncției mitocondriale, producției de SRO, stresului RE, disbiozei intestinale și remodelării MEC-urilor adipoase.

Cu toate acestea, nu a fost dezvoltată nicio terapie medicamentoasă eficientă care vizează acești factori fiziologici, cu atât mai puțin ghiduri care să cuprindă recomandări cu privire la stilul de viață, mișcare, consumul de alimente antiinflamatorii.

Din această perspectivă, rezistența la insulină este situată la o intersecție care funcționează ca un mijloc cheie care leagă creșterea în greutate și obezitatea cu sechelele sale metabolice și cognitive.

Resurse:

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/11209-weight-control-and-obesity

https://publications.aston.ac.uk/id/eprint/42233/1/ijms-22-00546-v2.pdf

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7553667/

Publicitate

Publicitate

Părerea ta contează pentru noi!

32 de comentarii. Leave new

  • Ghiban Liea
    20 aprilie 2024 7:41

    Ani la rândul nu am știut despre rolul vit d3…am aflat despre dozarea ei și am constatat că am o mare carență fără să știu că după asta urmează multe probleme legate de carenta de Vit D3. .pt că nu m- a alarmat nimeni și abia după ce am citit pe internet o mulțime de analize medicale făcute de doctori care acum îi vedem peste tot. .am ajuns sa înțeleg ce se întâmplă și până la a afla că am și rezistență la insulină nu a a mai fost prea mult …de fapt vreo 2 ani luat D3 aiurea fara să știu cât și cum să o iau …cu ce să o asociez
    și abia după doi ani am înțeles că luasem degeaba totul până atunci .
    Mulțumită și articolelor și reclamelor la produsele dv am aflat multe lucruri .
    Am reușit să cresc D3 luând cum recomandați administrarea lui …iau și Berberina …
    Tot ce postati mă interesează și mă motivează să iau hotărâri bune acum .
    Mulțumim pentru tot ce faceți !

    Răspunde
  • Berger susana
    28 martie 2024 21:39

    Un meficament indicat in rezistenta la insulina.va rog.Multumesc

    Răspunde
    • Redacția Zenyth
      29 martie 2024 11:58

      Vă recomandăm să citiți articolele următoare: Berberina, abordarea naturală pentru controlul glicemiei și colesterolului și Rezistența la insulină. O abordare integrativă și funcțională. Aici veți găsi informații despre nutrienții recomandați. Multă sănătate!

      Răspunde
  • Consumul mare de glucide ar trebui sa ducă la creșterea nivelului de insulina…însă acum odată cu produsele care conțin multe grăsimi hidrogenate apar și aceste anomalii despre care vorbiți la nivel metabolic!!! Cu atât mai rău, se înmulțesc “clienții” la farmacie și spital

    Răspunde
    • Redacția Zenyth
      28 martie 2024 14:41

      Într-adevăr, alimentația zilelor noastre reprezintă o mare problemă pentru sănătatea întregului organism.
      Multă sănătate!

      Răspunde
  • Va mulțumesc pentru informațiile prețioase! Este foarte bine și binevenită sa ne informam pentru a ne putea preveni situațiile neplăcute și nedorite !

    Răspunde
  • Dina Rodica
    27 martie 2024 17:58

    Pana la citirea acestui material/documentar ma vedeam cam asa: nici prea grasa, dar nici slaba…; ulterior citirii m-am inclus in clasa I de obezitate cu un IMC de 26 (suna atat de ciudat „obez”). Daca adaug un colesterol total de 233.91 mg/dl (HDL 51.6 si LDL 179), o glucoza serica de 91.98 mg/dl, o insulina de 9.37 mU/L, un HOMA-IR de 2.1, ma pot diagnostica si cu o rezistenta la insulina?
    Valori ale TSH de 0.016 si FT4 de 20.82 ar putea fi conexate cu cele de mai sus?
    Mi-ar prinde bine niste sugestii, recomandari… ma laud cu o alimentatie cat de cat sanatoasa in ultima vreme, ceva sport, dar si un viciu (sunt fumatoare). Multumesc, un material interesant si util!

    Răspunde
    • Redacția Zenyth
      28 martie 2024 14:40

      Vă mulțumim pentru apreciere și ne bucurăm că informațiile prezentate de noi vă sunt de ajutor!
      Este nevoie de precauție în autodiagnosticarea oricărei afecțiuni, de aceea recomandăm ca valorile analizelor să fie puse în context de un medic specialist în medicină funcțională.
      Desigur, este foarte important să vă informați, vă poate ajuta să înțelegeți foarte multe mecanisme și chiar să vă puneți un diagnostic corect. Însă, doar medicul vă poate face cea mai bună recomandare, personalizată pentru nevoile dumneavoastră specifice.
      Vă dorim multă sănătate!

      Răspunde
  • Bordea Marilena
    27 martie 2024 12:02

    F interesant, explicit si educativ, din pacate prea putin promovata cunoasterea printr-o educatie mai eficienta. Multumesc

    Răspunde
  • Ionel Maria
    27 martie 2024 11:17

    F.important articolul și eu am rezistență la insulină,metabolismul blocat!

    Răspunde
  • Hriscu Nina
    27 martie 2024 10:49

    Mulțumesc mult💐Da toate le am la pachet ,rezistenta la insulina mai nou. Insulina îmi iese la analize de sânge 11 ,glucoza 120,proteina reactiva peste 500 și ATPO 600 de la 1000.Diagnostic in prezent hipo tiroida autoimuna Iau Euthyrox de 12 ani. Sunt la menopauza.Trigliceride 190,colesterol 248, la o înălțime de 152 cm,75 kg,tensiune 14 cu 9,.Vit D era acum 4 ani 31.iau de la zenith ..Spirulina cu inositol,D3+K2+magneziu,omega3.Am mai luat și probiotice.In urma acestei cure prelungite am că rezultat următoarele..Autoimunitatea a scăzut,trigliceridele și colesterolul.Mentionez că nu am colicist și nu beau,nu mănânc carbohidrați,sunt rezervată in alimentație.Din cauza unui ulcer gastric nu pot manca multe fructe și legume crude.Problema mea de vreo câteva luni este oboseala ,moleșeală.tsh valori normale,ft4 asemeni.Cand am inceput acum 12 ani substituția cu hormon sintetic toate valorile ce țin de metabolism erau perfecte cu toate că eu mâncăm dulce,fumam,beiam cafea nu aveam nici un semn fizic sau valori în sânge de sindrom metabolic.Unica valoare de carenta era vit D și magneziu.Ati putea va rog sa aflu o părere a acestor cauze? Sau daca as mai putea completa cu un medicament,o cura sau chiar alte analize? Nu știu cum stau cu suprarenalele dar traesc echilibrat.Urinez fara terminare și am remanenta de urina un vezica.Scuze va rog,dar poate se poate da un sfat va rog!🤗💐 Mulțumesc mult ,va urmăresc și urmez sa iau suplimentele Dvs.

    Răspunde
    • Redacția Zenyth
      28 martie 2024 14:33

      Vă mulțumim pentru apreciere!
      Având în vedere toate valorile și afecțiunile menționate, cel mai bun sfat pe care vi-l putem oferi este acela de a lua legătura cu un medic specialist în medicina funcțională. Acesta vă poate indica analizele și investigațiile pe care trebuie să le faceți, iar mai apoi un plan de tratament personalizat. Din păcate, noi nu suntem medici și nu putem să vă recomandăm un tratament.
      Vă dorim multă sănătate!

      Răspunde
  • Foarte interesant, util pentru cei care sunt în situația problematică dar și pentru cei sănătoși, ca să prevină. Am sa diseminez acest articol cunoscuților mei. Ar fi necesar completarea articolului cu soluții prin suplimente Zenyth, dacă este posibil.

    Răspunde
    • Redacția Zenyth
      28 martie 2024 13:56

      Vă mulțumim pentru apreciere și vă invităm să citiți și articolele din categoriile 2024 – Anul Sănătății Metabolice și Articole webinare, unde veți găsi mai multe informații, inclusiv recomandări pentru suplimente alimentare. Multă sănătate!

      Răspunde
  • Marasuica Rodica
    27 martie 2024 10:07

    Da! Am înțeles mecanismul!!!
    Dacă aceste informații ar fi mediatizate f des, sub aceasta forma, am avea mai mulți indivizi care vor lua masuri….
    Degeaba transmiti statistica obezității la nivel general și nu arăți în detaliu modificările care au loc în organism, ca în articolul de fata!
    Educația alimentara e f importanta…. Din păcate toți sunt interesați sa prospere financiar pe baza ignorantei populației… Reclame peste reclame ptr mâncarea nesanatoasa🤮
    Pana îți dai seama de păcăleală, ajungi la rezistenta la insulina cu toate efectele negative ptr organism. 😭

    Răspunde
    • Redacția Zenyth
      28 martie 2024 13:52

      Vă mulțumim și suntem bucuroși să auzim că informațiile din articolele noastre sunt interesante și educative, așa cum ne-am propus. Multă sănătate!

      Răspunde
  • Gheorghe Magda
    27 martie 2024 9:46

    Foarte interesant, mulțumesc pentru informație

    Răspunde
  • BOROI MARIA
    27 martie 2024 9:40

    Si ce solutii propuneti pentru rezistenta la insulina ?

    Articolul este f.interesant

    Răspunde
    • Redacția Zenyth
      28 martie 2024 13:50

      Vă invităm să citiți și articolele din categoriile 2024 – Anul Sănătății Metabolice și Articole webinare. Aici veți găsi informații prețioase despre acest subiect. Multă sănătate!

      Răspunde
  • Interesant si in acelasi timp ravasitor. Corpul uman este un miracol si in acelasi timp ramane un mister. Dovada existentei Divinului. Pana aflam Ce si Cum, echilibrul in toate este solutia. Multumesc pentru informatii.

    Răspunde
  • Interesant. Dar eu am prediabet și nu am fost niciodată obeza. Dimpotriva! Acum urmez dieta keto și sunt slabă. Cum se poate explica asta? Mulțumesc.

    Răspunde
    • Redacția Zenyth
      28 martie 2024 13:47

      Obezitatea este unul dintre factorii care duc la apariția rezistenței la insulină, însă nu singurul. Vă invităm să citiți și articolele din categoriile 2024 – Anul Sănătății Metabolice și Articole webinare pentru mai multe informații.

      Răspunde
  • Filioreanu Rodica
    27 martie 2024 9:22

    buna ziua , f interesant materialul cu multe notiuni teoretice as fi dorit si niste solutii

    Răspunde
    • Redacția Zenyth
      28 martie 2024 13:46

      Vă invităm să citiți și articolele din categoriile 2024 – Anul Sănătății Metabolice și Articole webinare. Acolo veți găsi și mai multe informații. Multă sănătate!

      Răspunde
  • Salagub Adina
    27 martie 2024 9:07

    Interesant.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Etichete articol:
diabetinflamațiemicrobiomobezitaterezistență la insulină
Articolul anterior
Explorând sindromul hipoglicemic. O tulburare metabolică des întâlnită, dar neglijată
Articolul următor
Obezitatea: Navigând prin tabu-uri și soluții pentru un mâine sănătos


Vino alături de noi în comunitatea
Better Medicine by Zenyth

Aici, nu vei găsi doar un grup, ci o familie bucuroasă să împărtășească cunoștințe și să te susțină pentru a aduce echilibru, armonie și sănătate în viața ta. În plus, ai acces la cele mai noi informații de sănătate, invitații la evenimente și resurse exclusive.

Vezi toate articolele din categoria:
Medicină funcționalăMicrobiom

Publicitate

Publicitate

Te-ar putea interesa și: