În ultimele decenii, oamenii de știință au constatat că tot mai mulți oameni se confruntă cu tulburări ale mirosului și, implicit, ale gustului, deoarece aceste două simțuri sunt strâns legate între ele. Deși pot părea banale, aceste probleme nu sunt deloc de neglijat. Simțul olfactiv are un rol important în viața noastră, în calitatea și bucuria de a trăi, mai ales că influențează în proporție de până la 90% capacitatea de a percepe gustul alimentelor. În plus, mirosul este esențial pentru a ne proteja de anumite pericole, cum ar fi un incendiu, o scurgere de gaze, consumul unui aliment alterat.
Știați că?
Pentru a percepe mirosurile, particulele volatile eliberate de anumite substanțe sunt inspirate prin intermediul nărilor, iar celulele de la nivelul mucoasei nazale trimit un semnal nervos la bulbul olfactiv, o zonă situată la baza creierului, responsabilă cu mirosul. În timpul unei răceli, din cauza inflamației mucoasei nazale, simțul olfactiv se reduce sau poate să dispară temporar. Dacă însă ai rămas fără miros brusc sau dacă acesta nu revine după 6 săptămâni de la trecerea răcelii, este bine să mergi la medic, pentru că poate fi implicată o cauză gravă, de origine neuronală.
Dispariția totală a mirosului se numește anosmie, iar diminuarea parțială – hiposmie.
Mirosul, alimentația și greutatea corporală
Dr. Kara Hoover, expert în evoluția olfactivă, avertizează că poluarea și alți factori nocivi din mediul înconjurător ruinează capacitatea oamenilor de a percepe mirosurile. În cadrul unei reuniuni a Asociației Americane pentru Progresul Științei, dr. Hoover a declarat că „persoanele cu tulburări senzitive ale mirosului sunt predispuse la obezitate din cauza preferinței pentru alimente cu gust intens, adesea bogate în grăsimi nesănătoase, sare, zahăr”, potrivit The Telegraph. Cei cu abilități olfactive slabe nu mai pot detecta gusturile și aromele subtile ale alimentelor. Pentru ei, mirosurile sunt mai puțin distincte, ceea ce îi determină să aleagă alimente cu gust pronunțat, care sunt de cele mai multe ori alimente procesate, pline de sare și grăsimi. În schimb, oamenii cu un simț al mirosului foarte fin, care pot distinge numeroase gusturi și arome, prezintă tendința de a avea o greutate corporală normală, arată unele cercetări.
Scăderea mirosului, asociată cu depresie și anxietate
Ce alte probleme mai pot experimenta cei cu o capacitate olfactivă redusă? Dr. Hoover spune că pot prezenta riscul unor probleme de sănătate mintală, cum ar fi depresia și anxietatea. Ei au o slabă calitate a vieții și pot ajunge chiar la depresie din cauza lipsei plăcerii de a distinge savoarea alimentelor, precum și din pricina tendinței spre izolare, a explicat Hoover.
Persoanele care încep să-și piardă simțul mirosului dezvoltă un nivel crescut de anxietate. Pe de o parte le este teamă fiindcă nu-și percep propriul miros corporal și se simt stânjeniți din cauza aceasta, mai mult se simt în nesiguranță fiindcă nu sunt capabili să distingă mirosul de fum sau scurgerile de gaze.
De ce ne putem pierde mirosul?
Pe lângă poluare și alimentație nesănătoasă, iată și alți factori care pot duce la pierderea temporară sau permanentă a mirosului în societatea actuală.
1. Excesul de detergenți și produse de curățenie
În familiile moderne, obsesia igienei îndeamnă la folosirea frecventă și în exces a produselor de curățenie agresive, cum ar fi clorul. Consecințele? Mai ales în spații neventilate (baie fără geam), clorul emană particule toxice care afectează celulele senzoriale de la nivelul mucoasei nazale. Foarte expuși la pierderea mirosului sunt și cei care lucrează în industria chimică, unde se folosesc acizi, solvenți, praf metalic.
2. Diabetul
Neuropatia diabetică, o complicație a „epidemiei de diabet”, care implică deteriorarea nervilor, se manifestă în special la nivelul mâinilor și picioarelor (durere, amorțeală, furnicături), dar uneori ea poate afecta și nervii responsabili cu transmiterea impulsului către bulbul olfactiv.
3. Sarcina
Modificările hormonale din al doilea și al treilea trimestru de sarcină duc la creșterea fluxului sangvin, inclusiv la nivelul micilor vase de sânge din mucoasa nazală. Astfel, mucoasa se inflamează și blochează activitatea celulelor responsabile cu mirosul. Aproape 30% dintre gravide prezintă un declin în ceea ce privește mirosul sau chiar pierderea lui.
4. Medicamentele antihipertensive
Unele dintre cele mai prescrise tratamente în momentul de față, medicamentele antihipertensive au numeroase efecte adverse, printre care și reducerea mirosului. Dacă iei astfel de pastile, întreabă medicul despre deteriorarea simțului olfactiv.
5. Decongestionantele nazale
În cazul virozelor respiratorii, diminuarea mirosului se asociază adesea cu obstrucția nazală, aceasta fiind una dintre cele mai supărătoare manifestări ale răcelilor. Din această cauză foarte multe persoane sunt tentate să utilizeze decongestionanate nazale. Numai că aceste produse utilizate în exces fac foarte mult rău. Decongestionantele nazale funcționează atât de bine încât pacienții le folosesc încontinuu și astfel intră într-un cerc vicios, avertizează dr. David Vernick, citat de New York Times. Medicul afirmă că decongestionantele dau dependență și, folosite pe termen lung, pot duce la atrofia mucoasei nazale.
6. Abcesul dentar
Infecțiile dentare netratate se pot extinde la nivelul sinusurilor maxilare, putând cauza inflamație, durere, febră și slăbirea mirosului.
7. Îmbătrânirea
Așa cum vederea și auzul se deteriorează odată cu înaintarea în vârstă, și slăbirea mirosului este un semn al îmbătrânirii. Un sfert dintre persoanele peste 60 de ani se confruntă cu deteriorarea mirosului, iar după 80 de ani, procentul acestora atinge peste 60%. Asta deoarece pe măsură ce îmbătrânim, numărul fibrelor din bulbul olfactiv începe să se reducă.
8. Polipii nazali
Vegetațiile adenoide sau polipii reprezintă obstacole în calea fluxului de aer și implicit a mirosului. Aceasta este o cauză reversibilă, după eliminarea polipilor, mirosul poate fi îmbunătățit.
9. Leziuni ale creierului
Leziunile de la nivelul creierului, de la moderate la severe, mai ales dacă acestea se produc în regiunea frontală, pot afecta fibrele nervoase care leagă nasul de creier. Aceste fibre sunt destul de delicate, iar traumatismele pot avea impact asupra lor. Pe de altă parte, boli neurologice grave cum ar fi accidentul vascular cerebral, boala Alzheimer, Parkinson, care determină leziuni nervoase în zona responsabilă cu mirosul, reprezintă de asemenea cauze ale deteriorării simțului olfactiv. Din păcate, în astfel de cazuri, pierderile sunt ireversibile.
10. Lipsa de vitamina B12
Cea mai importantă funcție a vitaminei B12 este producerea de globule roșii, însă această vitamină joacă un rol cheie și în receptarea mirosului. Găsită în alimente ca ouăle și carnea, vitamina B12 nu este ușor de asimilat prin intestinul subțire. Deficiența de B12 apare adesea în cazul dezechilibrelor florei intestinale.
11. Lipsa de zinc
Zincul, un mineral esențial, este necesar producerii unei enzime numite anihidrază carbonică. Această enzimă joacă un rol important în perceperea normală a mirosului și gustului. În consecință, scăderea acestor simțuri reprezintă unul din semnele clasice ale deficitului de zinc. Dacă te afli în această situație, este bine să incluzi în alimentație mai multe surse de zinc: mazăre, sparanghel, varză de Bruxelles, dovleac, fructe de mare, semințe de dovleac crude, avocado, mure, curmale, fructe de pădure, rodii.
Surse:
- telegraph.co.uk/science/2017/02/22/modern-living-killing-sense-smell-says-leading-scientist/
- dailymail.co.uk/health/article-2110785/Cleaning-house-kill-sense-smell-ignoring-toothache.html
- articles.mercola.com/sites/articles/archive/2017/03/11/pollution-environmental-factors-ruining-sense-of-smell.aspx
- nytimes.com/2006/03/14/health/14spra.html
