În PANS (Pediatric Acute-onset Neuropsychiatric Syndrome) și PANDAS (Pediatric Autoimmune Neuropsychiatric Disorders Associated with Streptococcal infections), sistemul imun ocupă un loc important în cercetarea mecanismelor bolii. Inflamația, răspunsul imun postinfecțios, citokinele, stresul oxidativ și interacțiunea dintre sistemul imun și creier reprezintă câteva dintre direcțiile investigate.
Din acest motiv, există un interes tot mai mare și pentru substanțele naturale cu proprietăți antiinflamatoare, antioxidante și imunomodulatoare.
Curcumina, acizii grași omega-3, quercetina, NAC, sulforafanul, Boswellia, luteolina sau vitamina D sunt printre cele mai cunoscute. Multe dintre ele sunt deja bine studiate pentru efectele lor asupra unor căi precum NF-κB, Nrf2, TNF-α, IL-1β, IL-6, metabolismul glutamatului, activarea mastocitelor sau microgliei.
Este important însă să facem diferența între dovezile privind mecanismele biologice ale acestor compuși și studiile clinice realizate specific în PANS/PANDAS, care sunt mult mai puține. Din acest motiv, ele sunt discutate aici ca instrumente potențial adjuvante de imunomodulare, nu ca tratamente ale sindromului.
Curcumina – unul dintre cei mai studiați modulatori naturali ai inflamației
Curcumina este probabil unul dintre cei mai cunoscuți compuși naturali atunci când vorbim despre inflamație.
Una dintre principalele sale ținte este NF-κB, un factor de transcripție central în activarea răspunsului inflamator. Prin intermediul mai multor mecanisme, curcumina poate influența producția unor mediatori precum:
TNF-α • IL-6 • IL-1β • COX-2
Curcumina interacționează și cu sistemul antioxidant Nrf2, ceea ce îi conferă o dublă dimensiune: reglarea inflamației și reducerea stresului oxidativ.
Există, de asemenea, cercetări privind efectele sale asupra microgliei, celulele imune rezidente ale sistemului nervos central.
În contextul unei afecțiuni în care sunt investigate neuroinflamația și dereglarea imună, aceste mecanisme explică interesul pentru curcumină.
Omega-3 – EPA și DHA și rezoluția inflamației
Omega-3 merită o categorie aparte.
EPA și DHA nu acționează numai prin reducerea unor mediatori inflamatori. Organismul îi utilizează pentru producerea unor molecule specializate implicate în rezoluția inflamației:
resolvine • protectine • maresine
Rezoluția este diferită de simpla inhibare a inflamației. Este procesul biologic prin care organismul încheie controlat răspunsul inflamator și revine spre homeostazie.
EPA și DHA pot influența, de asemenea, membranele neuronale, semnalizarea celulară și producția de eicosanoizi.
Din perspectiva neuroimunologiei, această combinație face omega-3 deosebit de interesant.
Quercetina – inflamație și mastocite
Quercetina este un flavonoid cu proprietăți antioxidante și imunomodulatoare.
Printre mecanismele investigate se află influențarea:
NF-κB • TNF-α • IL-6 • stresului oxidativ
Dar quercetina este cunoscută mai ales pentru interesul pe care îl prezintă în domeniul activării mastocitelor.
Mastocitele pot elibera histamină, triptază, prostaglandine, leucotriene și numeroase citokine. Ele comunică, de asemenea, cu alte componente ale sistemului imun.
În subgrupurile de pacienți care prezintă concomitent manifestări alergice, histaminergice sau de activare mastocitară, această zonă de cercetare devine cu atât mai interesantă.
NAC – glutation, stres oxidativ și glutamat
N-acetilcisteina (NAC) este diferită de majoritatea polifenolilor.
Principalul său rol este acela de precursor pentru glutation, unul dintre cele mai importante sisteme antioxidante intracelulare.
NAC prezintă însă și un alt mecanism extrem de interesant pentru neuropsihiatrie: influențează sistemul cistină–glutamat, contribuind la reglarea neurotransmisiei glutamatergice.
Astfel, NAC se află la intersecția dintre:
stres oxidativ → inflamație → glutation → neurotransmisie glutamatergică
Această combinație explică de ce NAC a fost investigată în numeroase afecțiuni neurologice și psihiatrice.
Sulforafanul – activarea Nrf2
Sulforafanul, prezent în special în germenii de broccoli, este unul dintre cei mai cunoscuți activatori naturali ai căii Nrf2.
Nrf2 funcționează ca un adevărat „comutator” celular pentru răspunsul antioxidant.
Activarea sa determină expresia mai multor enzime implicate în protecția celulară și în gestionarea stresului oxidativ.
În același timp, Nrf2 interacționează cu mecanismele inflamatorii și cu NF-κB.
Din această perspectivă, sulforafanul este interesant mai ales atunci când discutăm despre relația dintre:
stres oxidativ ↔ inflamație ↔ funcție mitocondrială ↔ neuroinflamație
Boswellia serrata – calea leucotrienelor
Boswellia are un profil puțin diferit.
Acizii boswellici, în special AKBA, sunt cunoscuți pentru efectele lor asupra 5-lipoxigenazei (5-LOX) și implicit asupra metabolismului leucotrienelor.
Leucotrienele sunt mediatori lipidici implicați în inflamație și în răspunsurile imune.
Astfel, Boswellia poate completa conceptual compuși precum curcumina sau quercetina, deoarece nu acționează exact asupra acelorași mecanisme.
Luteolina – mastocite și microglie
Luteolina este unul dintre flavonoizii cei mai interesanți atunci când discuția se mută dinspre inflamația periferică spre neuroinflamație.
Două dintre direcțiile intens cercetate sunt:
mastocitele și microglia.
Microglia reprezintă principala populație de celule imune rezidente ale sistemului nervos central și poate produce citokine și alți mediatori inflamatori atunci când este activată.
Luteolina a fost investigată experimental pentru capacitatea de a influența activarea microglială și mastocitară, precum și anumite căi inflamatorii intracelulare.
EGCG – polifenolul principal din ceaiul verde
EGCG (epigallocatechin gallate) este unul dintre cei mai studiați polifenoli din ceaiul verde.
Acțiunile sale sunt multiple și includ influențarea:
NF-κB • Nrf2 • stresului oxidativ • semnalizării citokinelor
Este un exemplu bun al conceptului de imunomodulare: nu acționează asupra unei singure molecule, ci asupra mai multor noduri ale rețelei inflamatorii.
Resveratrolul – SIRT1, Nrf2 și NF-κB
Resveratrolul este cunoscut mai ales pentru interacțiunea sa cu SIRT1, dar efectele sale biologice sunt mult mai largi.
Printre căile investigate se numără:
SIRT1 • NF-κB • Nrf2 • stres oxidativ • metabolism energetic
Această intersecție dintre metabolism, funcție mitocondrială și inflamație a făcut resveratrolul o moleculă intens studiată în neuroinflamație și boli metabolice sau autoimune.
Nigella sativa și thymoquinona
Principalul compus bioactiv studiat din Nigella sativa este thymoquinona.
Aceasta prezintă proprietăți antioxidante și antiinflamatoare și poate influența NF-κB și producția anumitor citokine proinflamatorii.
Nigella este interesantă tocmai pentru caracterul său multimodal: efectele investigate implică atât stresul oxidativ, cât și răspunsul inflamator și anumite componente ale imunității.
Scutellaria baicalensis – baicalină și baicaleină
Chinese skullcap (Scutellaria baicalensis) conține mai mulți flavonoizi biologic activi, dintre care cei mai cunoscuți sunt:
baicalina • baicaleina • wogonina
Aceștia sunt investigați pentru efectele asupra NF-κB, stresului oxidativ și diferitelor căi de semnalizare imună.
Este una dintre plantele medicinale care atrage tot mai mult interes în cercetarea inflamației și neuroinflamației.
În cazul extractelor botanice concentrate, însă, standardizarea produsului și interacțiunile cu medicamentele sunt deosebit de importante, mai ales la copii.
Vitamina D – mai mult decât o vitamină
Vitamina D funcționează practic și ca un regulator al sistemului imun.
Receptorul vitaminei D (VDR) este exprimat pe numeroase celule imune, inclusiv:
limfocite T • limfocite B • macrofage • celule dendritice
Vitamina D poate influența diferențierea limfocitelor T și echilibrul dintre diferite populații celulare implicate în inflamație și toleranță imunologică.
Din acest motiv, statusul vitaminei D este relevant atunci când este evaluată funcția imună, iar corectarea unei carențe reprezintă o intervenție diferită de utilizarea empirică a dozelor foarte mari.
Zincul – element esențial pentru funcția imună
Zincul este necesar pentru funcționarea normală a imunității înnăscute și adaptive.
Participă la funcția:
limfocitelor T • limfocitelor B • celulelor NK • barierelor epiteliale
Deficitul poate afecta răspunsul imun.
În același timp, excesul prelungit de zinc poate determina deficit de cupru, motiv pentru care suplimentarea trebuie privită mai degrabă prin prisma menținerii unui status optim decât a principiului „mai mult înseamnă mai bine”.
O altă perspectivă: Th17 și Treg
Una dintre cele mai interesante direcții ale imunologiei moderne este echilibrul dintre limfocitele Th17 și celulele Treg (regulatory T cells).
Th17 participă la răspunsurile inflamatorii și la apărarea împotriva anumitor microorganisme, în timp ce Treg contribuie la controlul răspunsului imun și la toleranța imunologică.
Mai mulți compuși naturali — inclusiv curcumina, EGCG, resveratrolul, vitamina D și sulforafanul — sunt investigați pentru capacitatea lor de a influența, direct sau indirect, aceste axe imunologice.
Această zonă este deosebit de interesantă pentru cercetarea bolilor autoimune și postinfecțioase.
Nu „creșterea imunității”, ci imunomodularea
Poate cea mai importantă schimbare de perspectivă este renunțarea la expresia generică „întărirea imunității”.
Într-un context în care există dereglare imună sau autoimunitate, nu urmărim pur și simplu un sistem imun „mai puternic”.
Urmărim un răspuns imun mai bine reglat.
Asta poate însemna, în funcție de context:
reducerea activării inflamatorii excesive, favorizarea rezoluției inflamației, limitarea stresului oxidativ, susținerea glutationului, influențarea activării mastocitare sau microgliale și corectarea unor deficiențe nutriționale care afectează funcția imună.
Cum putem privi principalele imunomodulatoare naturale?
O hartă simplificată ar arăta astfel:
NF-κB / citokine inflamatorii
Curcumină • Quercetină • EGCG • Resveratrol • Luteolină • Thymoquinonă • Baicalină
Nrf2 / apărare antioxidantă
Sulforafan • Curcumină • EGCG • Quercetină • Resveratrol
Glutation / stres oxidativ
NAC
Rezoluția inflamației
EPA • DHA
Leucotriene / 5-LOX
Boswellia
Mastocite
Quercetină • Luteolină
Microglie / neuroinflamație
Luteolină • Curcumină • Resveratrol • Sulforafan
Imunoreglare / Th17–Treg
Vitamina D • Curcumină • EGCG • Resveratrol • Sulforafan
De ce este relevant acest lucru pentru PANS/PANDAS?
PANS/PANDAS nu trebuie privit exclusiv prin prisma unui singur marker inflamator.
Interacțiunea poate implica infecția sau triggerul inițial, imunitatea înnăscută și adaptativă, producția de citokine, autoanticorpii în anumite cazuri, integritatea barierei hematoencefalice, microglia, stresul oxidativ și neurotransmisia.
De aceea este mai util să privim imunomodulatoarele naturale ca pe o hartă de mecanisme, nu ca pe o listă de suplimente.
Întrebarea devine:
Ce cale biologică încercăm să influențăm?
Dacă predomină stresul oxidativ, discuția este diferită de cea privind activarea mastocitară. Dacă există o carență de vitamina D sau zinc, obiectivul este diferit. Dacă interesul este rezoluția inflamației, EPA și DHA au un mecanism diferit de cel al Boswelliei. Iar dacă sunt investigate neuroinflamația și activarea microglială, intră în discuție alte molecule.
Această abordare explică de ce două substanțe etichetate generic drept „antiinflamatoare” pot avea, în realitate, profile biologice foarte diferite.
Concluzie
Imunomodularea naturală reprezintă un domeniu mult mai complex decât simpla administrare a unui „antiinflamator natural”.
Curcumina, omega-3, quercetina, NAC, sulforafanul, Boswellia, luteolina, EGCG, resveratrolul, vitamina D, zincul, Nigella sativa și Scutellaria acționează asupra unor mecanisme diferite și uneori complementare.
În PANS/PANDAS, unde cercetarea se concentrează tot mai mult asupra interacțiunii dintre infecție, imunitate și sistemul nervos, înțelegerea acestor mecanisme poate fi mai utilă decât alcătuirea unei liste universale de suplimente.
Nu există un singur „buton” al inflamației și, probabil, nici un singur imunomodulator potrivit tuturor.
Direcția cea mai interesantă este una mai precisă:
identificarea mecanismului dominant și alegerea intervențiilor care au sens biologic pentru acel profil.
Iar aici începe, de fapt, discuția despre imunomodulare personalizată în PANS/PANDAS.
Ce este Comunitatea Sindrom PANDAS/PANS România?
Sindrom PANDAS / PANS România este o inițiativă de informare și advocacy, construită în jurul unei comunități active de părinți, dedicată creșterii nivelului de conștientizare asupra sindromului PANDAS, a spectrului PANS și a afecțiunilor neuroimune pediatrice în România.
Pagina oferă acces la informații actualizate despre mecanismele de neuroimunologie implicate, precum și despre afecțiuni conexe autoimune și post-infecțioase, care pot sta la baza unor debuturi bruște de simptome neuropsihiatrice la copii, frecvent confundate cu ADHD, autism sau tulburări psihiatrice clasice.
Direcțiile principale sunt:
- Informarea corectă, bazată pe date științifice și experiențe reale;
- Educația publicului și a profesioniștilor din sănătate;
- Advocacy, pentru recunoașterea oficială a PANS/PANDAS și a patologiilor neuroimune asociate în România, dezvoltarea unor cadre de diagnostic și tratament și alinierea la practicile medicale internaționale.
Inițiativa își propune să aducă în prim-plan o perspectivă integrată asupra acestor tulburări, reducând decalajul dintre realitatea clinică și nivelul actual de recunoaștere instituțională.
Disclaimer
Informațiile prezentate în acest articol sunt destinate exclusiv scopurilor educative și informative. Acestea nu constituie un diagnostic medical, un tratament sau o recomandare terapeutică personalizată. Consultați întotdeauna un medic sau un specialist calificat înainte de a începe orice formă de tratament, dietă, supliment sau modificare a stilului de viață. Fiecare persoană este diferită, iar abordările care funcționează pentru un individ pot să nu fie potrivite pentru altul. Evaluarea și supravegherea profesională sunt esențiale.
Surse și bibliografie
- Frankovich J, Swedo SE, Murphy TK, et al. Clinical Management of Pediatric Acute-Onset Neuropsychiatric Syndrome: Part II—Use of Immunomodulatory Therapies. Journal of Child and Adolescent Psychopharmacology. 2017;27(7):574–593.
- Hewlings SJ, Kalman DS. Curcumin: A Review of Its Effects on Human Health. Foods. 2017;6(10):92.
- Hasanzadeh S, et al. Curcumin: An inflammasome silencer. Pharmacological Research. 2020;159:104921.
- Weylandt KH, Chiu CY, Gomolka B, et al. Omega-3 fatty acids and their lipid mediators: Towards an understanding of resolvin and protectin formation. Prostaglandins & Other Lipid Mediators. 2012;97:73–82.
- Calder PC. Marine omega-3 fatty acids and inflammatory processes: Effects, mechanisms and clinical relevance. Biochimica et Biophysica Acta. 2015;1851(4):469–484.
- Shaik Y, Caraffa A, Ronconi G, et al. Impact of polyphenols on mast cells with special emphasis on the effect of quercetin and luteolin. Central European Journal of Immunology. 2018;43(4):476–481.
- Deepmala, Slattery J, Kumar N, et al. Clinical trials of N-acetylcysteine in psychiatry and neurology: A systematic review. Neuroscience & Biobehavioral Reviews. 2015;55:294–321.
- Kaiser AE, Baniasadi M, Giansiracusa D, et al. Sulforaphane: A Broccoli Bioactive Phytocompound with Cancer Preventive Potential. Cancers. 2021;13(19):4796.
- Ammon HPT. Boswellic acids and their role in chronic inflammatory diseases. Advances in Experimental Medicine and Biology. 2016;928:291–327.
- Yahfoufi N, Alsadi N, Jambi M, Matar C. The Immunomodulatory and Anti-Inflammatory Role of Polyphenols. Nutrients. 2018;10(11):1618.
- Majdalawieh AF, Fayyad MW. Immunomodulatory and anti-inflammatory action of Nigella sativa and thymoquinone: A comprehensive review. International Immunopharmacology. 2015;28(1):295–304.
- Dacrema M, et al. Anti-inflammatory effects of thymoquinone and its protective effects against several diseases. Biomedicine & Pharmacotherapy. 2021;138:111492.
- Dinda B, Dinda S, DasSharma S, et al. Therapeutic potentials of baicalin and its aglycone, baicalein against inflammatory disorders. European Journal of Medicinal Chemistry. 2017;131:68–80.
- Zhao Q, Chen XY, Martin C. Scutellaria baicalensis, the golden herb from the garden of Chinese medicinal plants. Science Bulletin. 2016;61:1391–1398.
- Liu et al. The main bioactive compounds of Scutellaria baicalensis Georgi for alleviation of inflammatory cytokines: A comprehensive review. Biomedicine & Pharmacotherapy. 2021;133:110917.
- Prietl B, Treiber G, Pieber TR, Amrein K. Vitamin D and Immune Function. Nutrients. 2013;5(7):2502–2521.
- Gammoh NZ, Rink L. Zinc in Infection and Inflammation. Nutrients. 2017;9(6):624.













