Uleiul de cocos, benefic în boala Alzheimer

Dr. Mary Newport, medic neonatolog în Florida, a devenit cunoscută în întreaga lume în anul 2012, după ce a dezvăluit cum și-a salvat soțul de boala Alzheimer cu ajutorul uleiului de cocos. Deși specializarea ei medicală era în domeniul îngrijirii nou-născuților, nicidecum în boli neurodegenerative, ea a început să studieze intens tot ce a găsit despre Alzheimer atunci când a primit vestea că soțul ei suferă de cumplita boală. Așa a aflat că uleiul de cocos ajută și a decis să încerce acest tratament natural.

După câteva săptămâni în care bărbatul a consumat 2-4 lingurițe de ulei de cocos pe zi, starea lui sănătate s-a îmbunătățit semnificativ, ceea ce au confirmat și examenele medicale. „Nu era în stare să alerge înainte, acum aleargă din nou. Nu putea să citească de un an și jumătate, dar după aproximativ 2-3 luni a putut din nou să citească”, declara soția. Steve a urmat tratamentul cu ulei de cocos, iar medicul a ținut un jurnal cu întreaga lui evoluție. Ulterior, jurnalul a fost publicat sub forma unei cărți cu titlul: „Alzheimer s Disease. What if there was a cure?” (Boala Alzheimer. Și dacă chiar poate fi tratată?).

Uleiul de cocos, neuroprotector natural

În această carte, dr. Mary Newport explică modul în care uleiul de cocos acționează asupra creierului. În cazul bolii Alzheimer, unele celule ale creierului utilizează cu dificultate glucoza, adică principala sursă de energie obținută din carbohidrați și zahăr. Fără energie, fără carburant, acești neuroni pot începe să moară.

Din fericire, nu este totul pierdut. Există o altă sursă prețioasă de energie pentru creier și aceasta poate fi obținută din grăsimi, care duc la producerea de corpi cetonici. Este vorba despre o dietă bazată pe un consum crescut de grăsimi, numită dietă ketogenică. Din această dietă sunt eliminați carbohidrații (cereale, zahăr, miere, cartofi, lactate nefermentate, fructe, cu excepția citricelor). O bună cale de producere a corpilor cetonici o reprezintă consumul de acizi grași cu lanț mediu (medium-chain triglycerides – MCT). Or, uleiul de cocos este una dintre cele mai bogate surse de acizi grași sau trigliceride cu lanț mediu – MCT.

Trigliceridele cu lanț mediu ajung din tractul digestiv direct în ficat, unde sunt transformați rapid în corpi cetonici, care apoi sunt eliberați imediat în circulația sangvină. Astfel ajung la creier unde servesc drept carburant pentru neuronii care nu pot utiliza glucoza.

Potrivit unor studii recente, trigliceridele cu lanț mediu din uleiul de cocos nu doar protejează creierul de procesul degenerativ specific bolii Alzheimer, ci pot chiar ajuta la recuperarea unor funcții ale creierului. De aceea, uleiul de cocos a devenit un tratament adjuvant în boli neurologice precum Parkinson, scleroza multiplă, scleroza amiotrofică laterală (sau boala Lou Gehrig), boala Huntington, epilepsie, diabet tip 1 și 2.

Un studiu reprezentativ pentru efectele neuroprotectoare ale uleiul de cocos a fost efectuat de o echipă de la Universitatea din Newfoundland, Canada. Specialiștii au observat, in vitro, folosind un model de celulă că uleiul de cocos împiedică acumularea peptidei de amiloid, care se acumulează în creierul celor care suferă de Alzheimer. La finalul experimentelor, cercetătorii au confirmat că uleiul de cocos este benefic în prevenția bolilor neurodegenerative.

Protocolul MEND, singura metodă care ajută la recuperarea memoriei

MEND – Metabolic Enhancement for Neurodegeneration – reprezintă un protocol terapeutic complex creat de dr. Dale E. Bredesen de la UCLA. La studiu au participat 10 pacienți cu diverse grade de Alzheimer. După programul de 6 luni, care a implicat schimbarea completă a dietei, stimularea creierului, optimizarea somnului, administrarea unor suplimente nutritive și vitamine , 9 pacienți au înregistrat reveniri importante ale funcțiilor creierului. Astfel, studiul a MEND a demonstrat pentru prima dată că pierderea memoriei în boala Alzheimer poate fi recuperată, iar îmbunătățirea se menține pe termen lung.

Protocolul MEND include 25 de etape sau componente terapeutice, iar una dintre cele mai importante o reprezintă administrarea uleiului de cocos, alături de alte alimente funcționale și suplimente nutritive.

Vitaminele B, remarcabile în susținerea memoriei

O altă veste încurajatoare în lupta contra bolii Alzheimer vine de la Universitatea Irvine din California, unde un studiu recent a arătat că disfuncția cognitivă poate fi ameliorată semnificativ cu ajutorul vitaminei B3 (niacinamida). Deocamdată, studiul s-a desfășurat pe șoareci de laborator cărora li s-au administrat doze umane de 2.000-3.000 de miligrame de vitamina B3, iar rezultatele au fost spectaculoase. „Din punct de vedere cognitiv, șoarecii au fost vindecați”, a declarat dr. Kim Green, coordonatorul studiului.

Dar B3 nu este singura vitamină din grupul B care oferă beneficii remarcabile în cazul bolii Alzheimer. Un studiu de la Oxford University susține că doze mari de vitamina B9, B6 și B12 pot reduce atrofia cerebrală în cazul pacienților cu declin cognitiv.

Atenție la medicamente!

Un aspect important asupra căruia atrag atenția specialiștii îl reprezintă asocierea unor medicamente cu risc crescut de demență. Din păcate sunt medicamente prescrise pe scară largă cum ar fi antidepresivele, unele antialergice, medicamente anticolinergice prescrie în Parkinson sau în cazul unor disfuncții ale vezicii biliare. Într-un studiu recent, în care autorii au analizat 40.770 de dosare medicale ale unor pacienți de peste 65 de ani, diagnosticați cu demență, s-a identificat o legătură între apariția demenței și utilizarea medicamentelor anticolinergice. Autorii studiului recomandă restricționarea prescrierii de anticolinergice.

Dr. George Savva, coordonatorul studiului, de la UEA’s School oh Health Sciences, a explicat: „Peste 50 de milioane de persoane din întreaga lume sunt afectate de demență, iar numărul acestora se estimează a ajunge la 132 de milioane în 2050. Dezvoltarea unor strategii care să prevină demența este o prioritate globală. Am studiat pacienți nou diagnosticați cu demență și am analizat ce medicamente le-au fost prescrise cu 4-20 de ani înaintea acestui diagnostic. Am descoperit că persoanele care au fost depistate cu demență au avut o rată cu 30% mai mare de prescriere a anumitor clase de anticolinergice. Iar asocierea cu demența crește odată cu expunerea mai mare la aceste tipuri de medicamente. Această cercetare este deosebit de importantă având în vedere că există aproximativ 350 de milioane de persoane afectate de depresie la nivel mondial, iar bolile vezicii biliare în cazul cărora se prescrie de obicei tratament afectează peste 13% din bărbați și 30% din femei”. Vă imaginați câte milioane de persoane riscă să dezvolte o formă de demență?

Întrebarea este, evident, retorică. Nu așteptăm un răspuns, ci mai degrabă ar trebui să ne informăm temeinic atunci când luăm un tratament, fie de sinteză, fie natural.

Surse:

www.anh-usa.org/forget-this-dangerous-alzheimers-treatment/

www.clinicaltrials.gov/ct2/show/NCT01883648

bebrainfit.com/coconut-oil-dementia/

anhinternational.org/blog-post/vitamins-for-alzheimers-study-reveals-pharma-gameplan/

www.labroots.com/trending/neuroscience/8750/parkinson-s-meds-antidepressants-cause-dementia