Oboseală, febră care apare și dispare, probleme cu greutatea, amețeli, dureri musculare, probleme digestive… Aparent comune, aceste simptome pot vorbi, printre altele, și de o boală autoimună.
Știai că, în prezent, există peste 100 de tipuri diferite de boli autoimune cunoscute? Prevalența acestora la nivel global este în creștere și se estimează că 1 din 10 persoane este afectată de o afecțiune autoimună. Cel mai probabil și tu cunoști cel puțin o persoană care se confruntă cu o boală autoimună, care cu siguranță nu a fost ușor de diagnosticat. Simptomele timpurii, cum ar fi oboseala, dificultățile de concentrare și durerile articulare, le imită pe cele ale altor boli, ceea ce face ca diagnosticarea să fie dificilă. Aceste afecțiuni sunt denumite „dizabilități invizibile“, deoarece oamenii pot să nu pară bolnavi în exterior, deși se confruntă cu probleme semnificative, care se pot manifesta pe tot parcursul vieții.
Cum apar afecțiunile autoimune?
Sistemul imunitar al organismului are rolul de a ne proteja de virusuri, bacterii, agenți patogeni sau chiar celule canceroase, acționând printr-un mecanism propriu și complex pentru a ne menține în siguranță, identificând toate substanțe străine cu care corpul interacționează, asemenea unui bodyguard interior foarte competent.
Când sistemul imunitar detectează un eventual pericol, produce anticorpi pentru a-l înlătura. Este momentul în care limfocitele și alte celule imunitare vin în ajutor, creând inflamație. Limfocitele T fac parte din răspunsul înnăscut și au rolul de a elimina orice tip de intrus, iar limfocitele B fac parte din răspunsul imunitar învățat și produc anticorpi care vizează în mod specific amenințarea. În lipsa activității răspunsului imunitar, chiar și infecțiile minore ar putea fi letale. Pe de altă parte, un răspuns imunitar hiperactiv, ca în cazul bolilor autoimune, poate pune starea de sănătate în pericol.
Un sistem imunitar care funcționează normal este capabil să deosebească agenții patogeni de celulele care fac parte din organism astfel încât să acționeze doar împotriva agenților patogeni. Însă în cazul unei patologii autoimune, sistemul imunitar are probleme în a face diferența între agenții patogeni străini și părțile corpului și va ajunge să atace celulele, organele și țesuturile, pe care le confundă cu invadatorii străini.
Ce sunt bolile autoimune?
Bolile autoimune reprezintă un grup vast de afecțiuni în care sistemul imunitar al organismului atacă propriile celule și țesuturi deoarece se raportează în mod eronat la aceste structuri ca fiind străine. Această reacție incorectă duce la inflamație, deteriorarea țesuturilor și poate provoca o varietate de simptome și probleme de sănătate.
Bolile autoimune se manifestă atunci când organismul depune eforturi considerabile pentru a se apăra împotriva unor factori potențial periculoși – alergeni, toxine, infecții sau chiar alimente, fără a reuși să facă distincția între intruși și propriile celule. Prin confundarea anumitor tipuri de țesuturi cu substanțele nocive, sistemul imunitar utilizează anticorpii împotriva organismului însuși, provocând organelor daune considerabile. Afecțiunile autoimune pot afecta aproape orice parte a organismului și pot fi cauzate de o multitudine de factori genetici și de mediu.
Există diverse tipuri de boli autoimune, printre care și diabetul de tip 1, artrita reumatoidă, afecțiunile tiroidiene, lupusul, psoriazisul, vitiligo, boala Crohn, boala celiacă, alopecia areata și scleroza multiplă, care pot induce o varietate de simptome în întregul organism, variind de la manifestări ușoare la cele extrem de severe. Unele dintre aceste boli afectează doar un singur organ sau o singură zonă a corpului, de pildă, tiroidita Hashimoto afectează glanda tiroidă, hepatita autoimună – ficatul, iar alopecia areata duce la căderea părului. Alte tipuri de afecțiuni autoimune pot afecta mai multe organe în același timp. De exemplu, artrita reumatoidă poate afecta mai multe articulații din tot corpul, dar poate afecta și ochii sau plămânii. Lupusul eritematos sistemic atacă aproape orice organ sau țesut, provocând simptome generalizate, de la dureri articulare, erupții cutanate, căderea părului, probleme renale, ulcerații bucale și multe altele.
Cauzele bolilor autoimune
Bolile autoimune reprezintă o categorie complexă de afecțiuni, iar înțelegerea cauzelor care stau la baza apariției acestora este esențială pentru un diagnostic și tratament eficiente. Există mai mulți factori principali care pot contribui la dezvoltarea bolilor autoimune:
Predispoziția genetică este unul dintre factorii importanți care pot crea un teren propice pentru declanșarea unei reacții autoimune. Cu toate acestea, este important de subliniat că gena în sine nu este întotdeauna un factor suficient pentru ca boala să se dezvolte.
Toxinele reprezintă un alt grup de factori care pot contribui la apariția bolilor autoimune. Toxinele de mediu, inclusiv gazele de eșapament, poluarea aerului, fumul de țigară, substanțele chimice din produsele de curățare, de igienă personală și de înfrumusețare, materialele plastice, toxinele din apa de la robinet, erbicidele, pesticidele sunt prezente pretutindeni în jurul nostru, reprezentând potențiale pericole pentru starea de sănătate pe termen lung. De pildă, metalele grele, cum sunt plumbul și mercurul, pot perturba sistemul imunitar și pot întreține un mediu favorabil pentru apariția reacțiilor autoimune. De asemenea, micotoxinele provenite din mucegai pot juca un rol semnificativ în declanșarea și exacerbarea acestor afecțiuni.
Infecțiile, în special cele cauzate de microorganisme precum Candida, au fost asociate cu dezvoltarea bolilor autoimune. Infecțiile cronice, incluzând infecțiile orale, infecțiile intestinale și infecțiile care afectează sângele sau organele, pot crește inflamația cronică, disfuncția imunitară, dezechilibrul microbiomului intestinal, sindromul intestinului permeabil și afectarea mai multor organe. Interacțiunea dintre sistemul imunitar și agenții patogeni poate declanșa o reacție în lanț, conducând la atacul asupra propriilor țesuturi ale organismului.
Inflamația cronică este un alt element crucial de luat în calcul în ecuația bolilor autoimune. Sensibilitatea la alimente, în special intoleranțele alimentare, poate declanșa o inflamație persistentă care, la rândul său, poate provoca disfuncționalități ale sistemului imunitar. Din nefericire, glutenul și lactatele, care provoacă cele mai importante sensibilități sau intoleranțe alimentare, arată foarte asemănător cu celulele propriului organism, provocând reacția de mimetism molecular. Acesta nu va face decât să sporească confuzia în organism și să crească autoimunitatea, ceea ce poate contribui la apariția și progresia bolilor autoimune.
Consumul de zaharuri rafinate și procesate, uleiuri rafinate și alte grăsimi nesănătoase, dieta inflamatorie bogată în carbohidrați – toate acestea pot crește riscul de dezechilibre ale glicemiei, rezistență la insulină, probleme de sănătate intestinală și inflamație cronică, care pot conduce către creșterea riscului de a dezvolta o tulburare autoimună.
Stresul cronic, frecvent întâlnit în zilele noastre, crește nivelul de inflamație din organism, scade semnificativ calitatea somnului și poate provoca probleme intestinale, sporind riscul de autoimunitate. Efectul său cumulativ asupra sănătății fizice și mintale se numește sarcină alostatică, altfel spus „uzura“ organismului din cauza factorilor stresori proveniți din mediul înconjurător, ca urmare a evenimentelor de viață, a problemelor financiare sau de sănătate.
Hiperpermeabilitatea intestinală este un alt factor incriminat pentru apariția unei disfuncții autoimune. În condiții normale, mucoasa intestinală este semipermeabilă. Este capabilă să permită micronutrienților să treacă în fluxul sanguin, dar oprește particulele alimentare mai mari, toxinele și agenții patogeni. Alimentația săracă în nutrienți, expunerea la prea multe toxine, stresul crescut, nivelurile scăzute de acid gastric care perturbă digestia sănătoasă și dezechilibrele microbiomului determină, în timp, ca micile găuri semipermeabile să crească permițând toxinelor, microbilor și particulelor mari de alimente să treacă în fluxul sanguin și astfel apare sindromul de intestin hiperpermeabil sau leaky gut.
În cele din urmă, sistemul imunitar devine confuz și nu va mai putea face diferența între substanțele nedorite și părțile corpului, ceea ce va duce la probleme autoimune. Potrivit unei analize din 2022 publicată în Frontiers in Immunology, dezechilibrele microbiomului intestinal și intestinul permeabil pot crește riscul de boli autoimune, inclusiv de diabet de tip 1, scleroză multiplă și lupus eritematos sistemic.
Deficiențele de nutrienți care pot crește riscul de tulburări autoimune includ deficitul de vitamina D, zinc, vitamine din grupul B, seleniu și acizii grași omega 3. Deficitele nutriționale pot crește riscul de inflamație cronică, tulburări ale sistemului imunitar, probleme de sănătate intestinală și tulburări autoimune.
Care sunt simptomele generale ale bolilor autoimune?
Simptomele afecțiunilor autoimune pot fi foarte diferite și complexe, în funcție de organele sau țesuturile afectate. Cu toate acestea, există o serie de simptome care sunt comune multora dintre aceste boli. Deoarece aceste simptome sunt nespecifice, ele pot fi deopotrivă un semn al unor afecțiuni care nu sunt autoimune. Dacă te afli printre cei care se confruntă cu unul sau mai multe dintre următoarele simptome, ia în calcul posibilitatea existenței unei afecțiuni autoimune.
Simptomele generale ale afecțiunilor autoimune includ:
- Oboseală – senzație continuă de oboseală, epuizare, intolerață la frig.
- Febră ușoară – adesea o febră care apare și dispare.
- Modificări ale greutății – pierdere sau creștere în greutate fără motiv aparent.
- Amețeli – senzație de amețeală, bătăi rapide ale inimii.
- Dureri musculare, articulare, umflături, slăbiciune musculară sau tremur.
- Dificultăți de concentrare, memorie sau atenție.
- Erupții cutanate – urticarie, sensibilitate la soare, erupții cutanate în formă de fluture pe nas și obraji, flushing.
- Probleme digestive – dureri abdominale, sângerări sau mucus în scaun, diaree, ulcerații bucale.
- Senzație generală de indispoziție – stare de rău, insomnii, amorțeli sau furnicături la nivelul membrelor, netolerarea căldurii.
Majoritatea bolilor autoimune au o evoluție recurentă-remisivă. Simptomele urmează de multe ori un grafic de agravări, ameliorări, urmate apoi de o nouă agravare a bolii într-un mod imprevizibil, fiind greu de prezis când persoana care suferă de o afecțiune autoimună se va simți bine și când nu. Pot apărea crize, care sunt definite ca apariția bruscă a unor simptome severe. În plus, multe persoane cu boli autoimune par în aparență sănătoase, ceea ce duce uneori la mai puțină înțelegere și sprijin din partea prietenilor și a celor dragi.
Pentru a ține simptomele sub un anumit grad de control, persoanele care suferă de o bolaă autoimună pot avea un stil de viață sănătos urmând câteva reguli simple:
Alimentație sănătoasă. Pentru persoanele care au diabet, monitorizarea dietei este esențială. O dietă care promovează bacteriile intestinale benefice, bogată în fibre, proteine, antioxidanți și grăsimi sănătoase poate fi de ajutor pentru cei cu boli autoimune.
O bună igienă a somnului. Odihniți-vă în mod corespunzător în fiecare noapte și încercați să vă treziți și să vă culcați la aceeași oră în fiecare zi.
Exerciții fizice. Pracaticarea exercițiilor fizice ușoare până la moderate este importantă pentru o stare bună de sănătate, însă fă mișcare în ritmul tău, fără a forța lucrurile.
Managementul stresului. Gestionarea eficientă a stresului este utilă în cazul oricărei afecțiuni medicale și deosebit de importantă în cazul unei afecțiuni stresante precum o boală autoimună.
Cunoașterea factorilor declanșatori. În cazul anumitor afecțiuni autoimune, există factori declanșatori (triggers) care sunt asociați cu crize ale bolii. Este util să îi identifici și apoi să cauți modalități de a reduce cât mai mult expunerea.
În concluzie, bolile autoimune au numeroase simptome complexe și pot avea multiple cauze, iar abordarea acestora necesită o înțelegere cuprinzătoare a factorilor declanșatori. De la factorii genetici și inflamația cronică la expunerea la toxine și infecții, este evident că o perspectivă holistică asupra sănătății este crucială pentru gestionarea și prevenirea afecțiunilor autoimune.
În cazul în care există suspiciunea că suferi de o boală autoimună, pașii esențiali pentru eliminarea și tratarea simptomelor implicate includ identificarea și abordarea cauzei subiacente. Cu toate acestea, recunoașterea acesteia poate fi uneori complicată, dată fiind natura simptomelor vagi și extrem de variate. Dacă tu sau o persoană dragă se confruntă cu o boală autoimună, călătoria către un diagnostic și către un tratament eficient poate fi frustrantă și chiar singuratică, fiind nevoie uneori de multă răbdare și empatie. Partea bună este că, în prezent, există o mulțime de cercetări care analizează atât cauzele, cât și tratamentele acestor afecțiuni.
Surse:
https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fimmu.2022.946248/full
https://drjockers.com/7-factors-causing-autoimmune-conditions/
https://www.verywellhealth.com/autoimmune-diseases-overview-3232654
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7767453/
https://www.verywellhealth.com/what-are-your-gut-flora-1944914
