Povestea colesterolului, lipidelor și cardiologiei metabolice

În anul 2019, 33% din totalul deceselor la nivel global au fost cauzate de boli ale inimii (atacuri de cord, accidente vasculare cerebrale și altele), în timp ce în România procentul a ajuns la 55,9% – cifre foarte mari și alarmante. De unde a pornit totul? Care este situația actuală? Webinarul „Ce se ascunde în spatele colesterolului ridicat sau scăzut?“, din seria Webinarelor Better Medicine, a încercat să ofere răspunsuri la aceste întrebări.

Scurt istoric

Totul a pornit în 1769 când  François Poulletier a identificat colesterolul solid în pietrele la fiere, marcând începutul studiilor despre lipide în organismul uman.

Apoi, în 1913 Anichkov a pus bazele „Ipotezei lipidice“, un pas important în înțelegerea rolului lipidelor în sănătatea umană.

1929 marchează descoperirea lipoproteinelor, care a adus o nouă perspectivă asupra modului în care lipidele sunt transportate în corp.

În anii 1950, John Gofman, denumit „părintele lipidologiei clinice“, a adus contribuții semnificative în acest domeniu, iar studiul Framingham a început să facă lumină asupra impactului lipidelor asupra populațiilor mari.

În 1974, Goldstein și Brown au descoperit receptorul LDL, un element cheie în înțelegerea metabolismului colesterolului.

Iar în 1976, Akira Endo a descoperit ML-236B și compactina, punând bazele dezvoltării statinelor, o clasă revoluționară de medicamente pentru controlul colesterolului.

Toate aceste descoperiri importante au fost recunoscute cu cel puțin 11 Premii Nobel, subliniind importanța acestor cercetări în medicina modernă.

Ipoteza lipidică și studiul pe iepuri

Între anii 1907-1909, Alexander Ignatowski, care lucra în laboratorul laureatului Premiului Nobel Ivan Pavlov, a investigat dacă un exces de proteine în dietă era toxic și accelera procesul de îmbătrânire. Pentru a verifica această ipoteză, el a hrănit iepurii cu cantități mari de carne, ouă și lapte.

Acest tip de alimentație a fost  într-adevăr toxică pentru iepurii tineri, în timp ce iepurii adulți au dezvoltat ateroscleroză. Deoarece aceasta din urmă era considerată un semn distinctiv al îmbătrânirii, Ignatowski a considerat că ipoteza a fost demonstrată.

În 1912, Nikolai Anichkov și Semen Chalatov au reprodus cercetările lui Ignatowski, hrănind iepurii cu colesterol pur, eliminând astfel proteinele. Aceasta este considerată a fi prima producție experimentală de ateroscleroză. Astfel, în 1913 Anichkov a pus bazele „Ipotezei Lipidice“.

Însă descoperirile sale au fost respinse deoarece experimentele similare pe câini și șobolani nu au reprodus rezultatele sale.

Mai târziu, s-a dovedit că șobolanii și câinii, spre deosebire de iepuri, sunt destul de eficienți în convertirea colesterolului în acizi biliari.

Dar care este de fapt marea problemă la experimentul pe iepuri?!?

Ei bine, iepurele este un animal IERBIVOR și a hrăni un ierbivor cu o hrană contrară fiziologiei lui (carne și grăsimi) este toxic și îl va imbolnăvi, deoarece organismul lui nu este construit pentru a procesa acel tip de hrană.

Mai mult de-atât, niciun animal din natură, care se hrănește și se mișcă natural în căutarea hranei lui, nu dezvoltă boli cardiovasculare și nici plăci de aterom!

Ceea ce duce la concluzia că oamenii dezvoltă plăci de aterom din cauza stilului de viață modificat, neconform cu fiziologia lor!

Războaiele Colesterolului

„Războaiele Colesterolului“ au avut loc, mai ales, în Marea Britanie între 1950 și 1990. Controversele au atins apogeul în anii ’70 și s-au diminuat în anii ’90.

În 1953, Michael Oliver a publicat informația cum că nivelurile de colesterol la pacienții cu boli coronariene sunt mai mari decât la persoanele sănătoase, iar controversa a început când Paul Wood a sugerat că nivelurile ridicate sunt de fapt un rezultat al bolii coronariene, nu o cauză.

Anii următori au fost marcați de campania intensă anti-colesterol a lui Sir John McMichael. Chiar și după retragerea sa, reputația pe care o căpătase i-a permis să publice opinii critice și incorecte în reviste de prestigiu.

Anul 1974 este marcat de descoperirea receptorului LDL de către Joseph Goldstein și Michael Brown. Aceștia au demonstrat că fibroblastele umane leagă LDL și inhibă activitatea HMG-CoA reductazei.

În 1975, GJ Miller și NE Miller au stabilit că HDL reprezintă un factor negativ în ateroscleroză.

Lucrările lui Henriksen și Hessler din 1979 au format baza „Ipotezei modificării oxidative“ a LDL-ului. Studiul PROCAM a arătat că TG și Lp(a) sunt indicatori sensibili ai riscului crescut pentru evenimente coronariene.

În anul 1984 are loc Conferința de Consens NHI de la Bethesda, privind scăderea colesterolului sanguin pentru prevenirea bolii coronariene. Ghidurile din 1988 au devenit standardul de aur pentru tratament.

Astfel, pentru aproape 3 decenii s-a păstrat limita de de 300 mg de colesterol/zi.

Anul 2015 marchează schimbări semnificative și anume, eliminarea limitei de 300 mg de colesterol/zi. Motivul acestei schimbări îl reprezintă faptul că dovezile științifice sugerează un impact redus al colesterolului alimentar asupra colesterolului sanguin.

Războiul împotriva grăsimilor

Un alt aspect foarte important îl reprezintă acest război împotriva grăsimilor și impactul asupra sănătății publice.

În lupta împotriva grăsimilor au apărut dietele low fat și high carb (diete sărace în grăsimi și bogate în carbohidrați), care au dus la creșterea consumului de carbohidrați rafinați, cu posibile efecte negative asupra greutății și sănătății metabolice. Aceste alimente dietetice sunt, de fapt, ultraprocesate și bogate în zaharuri adăugate și în aditivi.

Ca răspuns la această cerere, agricultura s-a focusat pe producerea de culturi de cereale si de uleiuri vegetale. Acesta este momentul apariției grăsimilor trans și a margarinelor, produse intens promovate ca înlocuitori sănătoși ai untului și grăsimilor animale.

Aceste schimbări au avut un impact major asupra culturii moderne, s-a modificat modul în care alimentația sănătoasă era înțeleasă, totodată răspândind confuzie și dezinformare în rândul publicului larg.

Inovația în tratamentul hipercolesterolemiei: Lovastatina

Anul 1987 marchează aprobarea pentru utilizare a primei statine, LOVASTATINA.

Lovastatina a fost dezvoltată din ML-236B (Mevastatina), izolată din Aspergillus terreus de Akira Endo în anii 1970.

Aceasta a marcat începutul unei noi ere  în tratamentul hipercolesterolemiei prin reducerea semnificativă a colesterolului LDL.

Lovastatina a pavat drumul pentru dezvoltarea unei clase largi de statine, devenind medicamente esențiale pentru controlul colesterolului la nivel global.

Ipoteza lipidică în bolile cardiovasculare

Ipoteza lipidică a jucat un rol cheie în evoluția înțelegerii și tratamentului bolilor cardiovasculare de-a lungul timpului.

Această ipoteză a apărut în anii 1950 sub îndrumarea lui Ancel Keys și susține că nivelurile ridicate de colesterol LDL („colesterol rău“) contribuie la formarea plăcilor aterosclerotice, crescând riscul de boli cardiovasculare.

Ipoteza lipidică recunoaște și susține impactul dietei, și anume reducerea aportului de grăsimi saturate și colesterol în dietă este recomandată pentru prevenirea bolilor cardiovasculare. În același timp, recunoaște importanța statinelor care au devenit tratament esențial pentru scăderea nivelului de colesterol LDL.

Această ipoteză a fost susținută de studii ample, cum ar fi Framingham Heart Study, care au susținut legătura dintre nivelurile ridicate de LDL și riscul de boli cardiovasculare.

Teorii concomitente în aterogeneză și autori reprezentativi

De-a lungul timpului au apărut mai multe teorii importante în aterogeneză și dintre acestea amintim:

1. Teoria Inflamatorie -> Russel Ross a introdus rolul inflamației în ateroscleroză
2. Teoria Oxidativă -> Daniel Steinberg a avansat teoria oxidării LDL în ateroscleroză
3. Teoria Homocisteinei -> Kilmer S. McCully a formulat legătura dintre homocisteină și ateroscleroză
4. Teoria Infecțioasă -> Jørgen L. Højgaard a susținut ideea că infecțiile contribuie la ateroscleroză
5. Teoria Endotelială -> Peter Libby a pus accent pe importanța disfuncției endoteliale
6. Teoria Trombotică -> Ruggero De Maria a fost unul dintre cei care au subliniat rolul trombozei în ateroscleroză
7. Teoria Imunologică -> G.M. Kovanen a contribuit la teoria conform căreia procesele imunologice joacă un rol în ateroscleroză
8. Teoria Stresului Oxidativ -> Barry Halliwell a avut contribuții importante în teoria stresului oxidativ și ateroscleroză
9. Teoria Metabolică -> Gerald Reaven a propus „Sindromul X“ (mai târziu redenumit Sindromul Metabolic) ca factor de risc în ateroscleroză
10. Teoria Disfuncției Endoteliale induse de glucoză -> John Yudkin a pus accent pe rolul zahărului și al hiperglicemiei în disfuncția endotelială și ateroscleroză
11. Teoria Response to injury -> sugerează că ateroscleroza este un răspuns la leziuni endoteliale și a fost propusă de către Russel Ross și John Glomset
12. Teoria Lipoproteinei(a) -> Gerd Assmann a studiat rolul lipoproteinei(a) ca factor independent de risc pentru ateroscleroză
13. Teoria Particulelor mici și dense de LDL -> John Sniderman a propus că particulele mici, dense de LDL au un rol mai mare în ateroscleroză decât alte forme de LDL
14. Teoria Microbiomului -> începând cu anii 2000, cercetări conduse de Stanley Hazen au explorat cum metaboliții bacterieni intestinali, cum ar fi TMAO, pot influența dezvoltarea aterosclerozei
15. Teoria Shear Stress: Seymour Glagov a propus că stresul de forfecare (shear stress) influențează remodelarea arterială și poate contribui la ateroscleroză
16. Teoria Rolului Endotelinei -> Peter Libby și Thomas F. Lüscher au studiat modul în care endotelina, un vasoconstrictor puternic, contribuie la disfuncția endotelială și ateroscleroză
17. Teoria Disfuncției Mitochondriale -> în anii 2000, Douglas Wallace a evidențiat rolul disfuncției mitocondriale în stresul oxidativ și în procesele aterogene
18. Teoria Senescenței Celulare -> Judith Campisi și colegii ei au avansat ideea că senescența celulară contribuie la inflamație și ateroscleroză prin acumularea de celule „zombie“

Și totuși, care este cea mai probabilă cauza a unui exces de lipide în organism? Răspunsul este: sindromul de rezistență la insulină, ca parte din sindromul metabolic.

Rezistența la insulină este principalul NUMITOR COMUN al bolilor metabolice, inclusiv bolile cardiovasculare.

Rezistența la insulină – cronologie

Schimbările în corp și bolile nu apar de pe o zi pe alta. Este nevoie de 15-20 ani pentru apariția diabetului de tip II non-insulino dependent sau a bolilor cardiovasculare.

Unii specialiști din domeniu susțin că nu există noțiunea de pre-diabet, ci doar aceea de diabet și de aceea este foarte importantă prevenția.

Viziunea holistică în bolile cardiovasculare

Prevenția este cea mai bună strategie în orice boală și este important să luăm măsuri de la apariția primelor simptome. În continuare găsim principalii factori declanșatori și strategii de corectat.

Factori Metabolici și Endocrini:

▪ Rezistența la insulină

▪ Steatoza hepatică

▪ Dislipidemiile

▪ Hipotiroidismul

▪ Disfuncția mitocondrială

▪ Dezechilibre hormonale

▪ Disbiozele /microbiomul

Stil de Viață și Comportament:

▪ Stilul de viață sedentar

▪ Stresul cronic

▪ Fumatul și alcoolul în exces

▪ Tulburările de somn (apneea)

▪ Excesul de calorii și obezitatea

Factori de Mediu și Sociali:

▪ Poluarea chimică

▪ Legăturile sociale autentice

▪ Bucuria de a trăi

Factori Medicali și Farmacologici:

▪ Inhibitorii de pompă de protoni și alte medicații

▪ Boli precum diabetul, boli autoimune

▪ Disfuncția endotelială

▪ Inflamația sistemică

▪ Hipertensiunea și sindromul metabolic

Factori Infecțioși:

▪ Infecțiile virale și bacteriene ascunse

▪ Sănătatea orală (parodontoza, tratamente de canal)

Factori Nutriționali și Alimentari:

▪ Intoleranțele alimentare

▪ Inflamația cronică

▪ Excesul caloric și deficitele în nutrienți

▪ Grăsimile trans în exces și deficitul de

grăsimi sănătoase

▪ Lipsa alimentelor ce conțin nitrați

Pe lângă acestea, este important să cunoaștem că există suplimente alimentare care pot fi de mare ajutor, suplimente precum:

• BERBERINA, molecula viitorului în sindromul metabolic, aceasta având acțiune hipolipemiantă/ hipocolesterolemiantă prin mecanisme diferite de cel al statinelor.
• RESVERATROLUL poate scădea nivelul colesterolului circulant prin limitarea absorbției colesterolului la nivel intestinal.
• FIBRELE ALIMENTARE duc la reducerea IMC, reducerea colesterolului și trigliceridelor, reducerea hemoglobinei glicozilate.
• TAURINA poate modifica nivelul lipidelor din sânge.
• CONEZIMA Q10, energizant și protector cardiovascular.
• OMEGA 3 MARINE duce la reducerea nivelului colesterolului și a trigliceridelor.

Concluzii

Bolile cardiovasculare nu afectează doar inima, ci întregul organism!

Bolile cardiovasculare pot afecta picioarele, rinichii până și creierul, potrivit experților în chirurgie vasculară.

Bolile de inimă pot afecta foarte mult calitatea vieții. De exemplu, dacă te confrunți cu angină pectorală, te-ai putea teme să faci efort sau activitate fizică de teama apariției durerii în piept sau altor simptome incomode.

Cei cu insuficiență cardiacă pot dezvolta edem, amețeli și alte simptome care le pot afecta capacitatea de a-și îndeplini sarcinile zilnice. O persoană diagnosticată cu o boală de inimă trebuie să trăiască, de asemenea, cu stresul de a ști că are o boală pe termen lung care ar putea duce la un eveniment cardiac, cum ar fi atac de cord sau accident vascular cerebral.

Totuși, evoluția unora poate fi ținută sub control prin modificări ale stilului de viață.

De asemenea, este important să nu uiți că totul începe cu rezolvarea rezistenței la insulină.