Un transplant de materii fecale poate părea cea mai ciudată terapie din câte au putut exista în medicină. Şi totuşi, rezultatele care au urmat fac din această terapie una dintre cele mai promițătoare din câte au existat vreodată. Dacă microbiota intestinală este un organ, atunci acest organ vital se poate îmbolnăvi; atunci când perturbarea intestinală este atât de gravă, încât cu greu mai poți procesa între miriadele de interacțiuni pentru a rezolva dezechilibrul disbiotic, este mult mai simplu de a transplanta acest „organ“ cu totul.
Practic, un transplant de materii fecale constă în recoltarea de materii fecale de la un donor cât de sănătos posibil, punerea acestora imediat într-o soluție salină pentru a nu muri bacteriile anaerobe, amestecarea lor într-un blender şi administrarea lor în corpul pacientului. Materiile fecale nu conțin doar resturi digestive, ci 30-50% din conținutul lor este reprezentat de bacterii din microbiomul donorului. Administrarea se poate face sub forma unei simple clisme, cu scopul de a o reține cât mai mult în colon, prin tubul colonoscopului sau printr-un tub nazo-jejunal, cu livrarea materiilor direct în intestinul subțire.
Primele experiențe medicale recente au fost făcute pentru infecțiile cu bacteria Clostridium difficile. Această bacterie se găseşte în mod natural în ecosistemul microbian intestinal, însă în urma unor tratamente cu antibiotice puternice, care decimează microbiomul intestinal, bacteria respectivă proliferează exagerat, ocupând nişele lăsate libere din ecosistemul perturbat. Infecțiile cu această bacterie, care a devenit patogenă într-un anumit context (!), sunt dintre cele mai periculoase, multe dintre ele fiind chiar mortale (pacienții netratați pot muri).
Într-un studiu recent publicat în New England Journal of Medicine s-a administrat unui lot de pacienți cu infecție recurentă cu Clostridium difficile un antibiotic specific şi deosebit de puternic, Vancomicin. La celălalt lot de pacienți s-a efectuat o reînsămânțare a florei intestinale profund perturbate cu materii fecale de la un donor sănătos. Tratamentul cu Vancomicin a avut o rată de remisie de 31%. Transplantarea întregului ecosistem microbian intestinal sub formă de materii fecale a avut o rată de vindecare de 84% după prima administrare şi de 94% după a doua administrare.
Un asemenea rezultat a fost de-a dreptul spectaculos, este aproape imposibil pentru un medicament făcut de om să atingă o asemenea rată de succes, în condițiile unei boli atât de mortale şi greu de eradicat, şi fără efecte secundare semnificative. S-a întâmplat ceea ce nu ar fi crezut niciodată un adept al teoriei germenilor, ca o bucată de materii fecale pline de microbi să aibă rezultate antibiotice net superioare unuia dintre cele mai puternice antibiotice din lume. Şi, totuşi, asta s-a întâmplat.
Acest studiu a stârnit interesul pentru zeci de alte studii similare, care vin să răstoarne clepsidra medicinei pasteuriene. Oare nu suntem noi acum în aceeaşi postură în care erau la 1880 medicii contemporani cu Pasteur, cărora cu mare greutate le venea să creadă că nişte „animalcule“ atât de mici ar putea să ne facă şi mult bine, nu doar rău?
Transplantul de microbiom la animalele din natură
În natură, animalele îşi alimentează microbiomul cu bacterii în diferite feluri. Prădătorii de top, precum leul, tigrul şi alții, consumă cu întâietate intestinele şi organele intestinale ale animalului vânat, şi doar după aceea din masă musculară, pe care ar prefera-o omul. Gorilele, cimpanzeii şi alte maimuțe pot consuma şi ei materii fecale. Puii de urşi panda, koala, elefant, hipopotam consumă materii fecale de la mamele lor, pentru a prelua fermenții necesari unei digestii dificile a vegetației greu de consumat. Iepurii de casă îşi consumă şi fecalele moi (cecotropele), iar animalele ruminante îşi rumegă conținutul intestinal pentru prelucrarea optimă a hranei. Câinii, care au un miros extrem de sensibil şi pot decela uşor între o apă bună şi o apă de slabă calitate, consumă ocazional materii fecale de tot felul, spre disperarea stăpânilor lor. Să fie oare ei mai puțin inteligenți sau instinctul natural le dictează aceasta pentru protecția lor?
Dar oare omul ar putea consuma în mod natural așa ceva?… Ei bine, atunci când consumăm iaurt, brânză maturată, bere, vin, murături sau alte alimente fermentate, trebuie să conștientizăm faptul că bacteriile sunt cele care au prelucrat de fapt anumite substrate din alimente, iar noi consumăm bacteriile respective cu tot cu produsele lor de excreție. Iar întâmplător sau nu, multe dintre acele bacterii fermentative fac parte și ele din microbiomul nostru intestinal, dovadă și asemănarea între anumite mirosuri produse de bacteriile respective. Ca să nu mai pomenim de celebrii cârnați făcuți din intestine și alte măruntaie pe care unii gurmanzi le consumă cu plăcere.
Transplantul de microbiom în medicina veterinară
Medicii veterinari folosesc de zeci de ani transplantul de materii fecale pentru anumite probleme de ordin digestiv. Pentru vite, cai, capre, oi se foloseşte o procedură numită transfaunație, de vărsare a conținutului de ruminat în stomacul animalului bolnav. De asemenea, pentru cai s-au folosit, în cazuri de diaree gravă, clisme cu bălegar de la animale sănătoase, iar în unele proceduri s-au administrat vacilor şi oral diferite transplanturi cu microbiom sănătos. Însă în lumina ultimelor descoperiri din domeniului microbiomului intestinal, sunt destul de mulți proprietari de animăluțe de casă (câini, pisici, hamsteri) care au încercat aceste proceduri pentru animăluțele lor, mulți raportând rezultate foarte bune.
Transplantul de microbiom în bolile inflamatorii intestinale
Profesorul Thomas J. Borody este un doctor gastroenterolog din Australia şi una dintre cele mai mari autorități medicale în domeniul transplantului de microbiom sub formă de materii fecale. Lucrările și rapoartele lui le puteți găsi în bibliografia de la sfârșitul articolului.
Colita ulcerativă şi boala Crohn sunt două boli intestinale inflamatorii foarte grave, care se manifestă şi ele printr-un grad de disbioză intestinală foarte severă. Studiile efectuate până acum sugerează că se pot obține rezultate foarte bune la aproximativ 30-70% dintre pacienți, însă vindecarea este mult mai dificilă decât în cazul infecțiilor cu Clostridium. Este necesar un tratament intensiv cu transfuzii de materii fecale, pe durata mai multor luni. Probabil că, dacă se încearcă mai mulți donori, până se obține o compatibilitate mai bună a microbiomului intestinal şi ameliorarea altor comorbidități, rezultatele ar putea fi îmbunătățite. În asemenea afecțiuni, când viața unui om este amenințată de o asemenea boală gravă sau care ar impune o intervenție chirurgicală radicală, de extirpare a colonului și de crearea unei stome („anus contra naturii”), ar trebui să se treacă mult mai rapid peste prejudecăți și factorul repulsie și să se încerce o terapie cu mult mai blândă, eficientă și naturală, precum transplantul de materii fecale.
Transplantul de microbiom în intestinul iritabil
Pacienții cu constipație cronică în cadrul sindromului de intestin iritabil au niveluri crescute de bacterii reducătoare de sulfat şi producătoare de metan, comparativ cu oamenii sănătoşi. Există susceptibilitatea că bacteriile patogene pot produce toxine care inhibă motilitatea intestinală. Profesorul Borody a documentat că transplantul fecal poate vindeca constipația, urmat de o serie de fenomene reversibile interesante, precum vindecarea melanozei colonului şi a dismotilității. Într-un studiu cu 45 de pacienți, 40 dintre ei (89%) au raportat uşurarea defecației, a balonărilor şi durerilor abdominale. Defecația normală, fără laxative, a persistat la 60% dintre pacienții care au fost contactați 9-19 luni mai târziu.
Transplantul de microbiom în scleroza multiplă
Se consideră că bacteriile din intestine pot induce o serie foarte importantă de modificări asupra creierului, cu care comunică printr-o serie de neurotransmițători, prin intermediul nervului vag, precum şi prin intermediul moleculelor din cadrul sistemului imunitar.
Prof. Borody a raportat că a făcut transplant de materii fecale la trei pacienți cu scleroză multiplă în formă severă, toți trei în scaune cu rotile. Simptomele digestive s-au ameliorat imediat după transplantarea respectivă; însă în toate cele 3 cazuri s-au înregistrat îmbunătățiri progresive şi dramatice în simptomele neurologice, astfel că toți cei 3 pacienți au reuşit să îşi recupereze abilitatea de a merge fără ajutor. Doi dintre pacienți, care aveau cateter (sondă) urinară, au înregistrat şi restaurarea funcției urinare. Cu unul dintre cei 3 pacienți, profesorul a rămas în contact, iar testul RMN arăta 15 ani mai târziu stoparea progresiei bolii şi nicio evidență de boală activă.
Transplantul fecal în bolile metabolice și obezitate
Sunt numeroase studiile în care s-a făcut transplant de bacterii de la oameni graşi şi slabi la şoricei, urmarea fiind că şoarecii s-au îngrăşat sau au slăbit, în funcție de donorul primit. Acest lucru ne demonstrează că transplantul de materii fecale poate transfera o componentă majoră a tipului metabolic şi este o opțiune demnă de luat în considerare pentru cazurile grave. Studiile ulterioare au confirmat că se poate transfera obezitatea de la un om gras la unul normal, dar şi invers, că „slabezitatea“ poate fi transferată de la oamenii slabi la cei graşi. Deşi transplantul de materii fecale este o procedură considerată extremă, totuşi ea este mult mai naturală, fiziologică şi cu riscuri mult mai mici decât operațiile aşa-zis „metabolice“, de tăiere a stomacului.
Manipularea microbiomului în alergii
Alergiile sunt una dintre bolile cu cea mai mare răspândire din ziua de astăzi, iar studiile au arătat o legătură foarte strânsă între aceste boli și disfuncționalitatea microbiomului intestinal. Aceste boli se caracterizează printr-o dezechilibrare a sistemului imunitar, iar la nivel intestinal se găsește localizată aproximativ 70-80% din imunitatea organismului. Prin translocarea unui alt ecosistem microbian intestinal se urmărește practic resetarea sistemului imunitar și reeducarea toleranței acestuia, pe baza informației genetice microbiene primite de la donorul sănătos.
În afara transplantelor fecale propriu-zise, merită menționat aici un studiu cu probiotice făcut de către Murdoch Childrens Research Institute din Australia, în care celor 60 de copii cu alergie la alune le-au fost administrate arahide simple sau împreună cu un probiotic, Lactobacillus rhamnosus. La sfârșitul studiului, cercetătorii au fost uimiți să constate că 80% dintre copiii care au avut imunoterapia cu probiotic au putut tolera arahidele, față de doar 4% în lotul cu placebo.
Impactul foarte mare pe care îl poate avea microbiomul intestinal în afecțiuni conexe cu alergiile, precum astmul, rinitele alergice, intoleranțele alimentare, dermatitele atopice și eczemele, ridică ipoteza că manipularea microbiomului prin diferite mijloace, inclusiv prin transplantul de materii fecale, va aduce rezultate cu totul deosebite și în aceste afecțiuni.
Microbiomul intestinal și legătura cu alte afecţiuni
În momentul de față, studiile sunt încă în faşă, însă există un interes enorm în domeniul cercetării acestor proceduri pentru o multitudine de alte afecțiuni, precum halitoza, acneea cronică, autismul, sindromul de oboseală cronică, diferite boli autoimune, litiaza renală și biliară, depresii, boala Parkinson, diabet de tip 1, sindromul metabolic cu rezistență la insulină şi în foarte multe alte boli. Este posibil să vedem curând studii şi pentru alte boli în care microbiomul mucoaselor interne ar putea fi implicat, precum sinuzitele cronice, amigdalitele, faringitele, astmul, afecțiunile pulmonare, infecțiile urinare, bacteriozele vaginale și altele.
În momentul de față există o serie interesantă de studii care au demonstrat atât corelație, cât și cauzalitate, între microbiota intestinală perturbată și steatoza hepatică non-alcoolică (ficatul gras), din cauza metaboliților bacterieni care intoxică ficatul. Mai mult, alte studii au confirmat un rol important al bacteriilor în detoxifierea alcoolului, care conferă sau nu rezistență organismului la alcool.
Alte studii implică funcționarea microbiomului ca organ de detoxifiere în cazul administrării a diferite medicamente chimice, inclusiv medicație anticancer. Practic, medicamentele pot fi anulate sau supradozate, funcție de microbiomul intestinal, cel care le procesează, dictând efectul lor în organism. Medicina personalizată va trebui să țină cont nu doar de genele pacientului, cât mai ales de genele metagenomului său microbian.
De un mare interes sunt și studiile care cercetează legătura dintre bacteriile intestinale și bolile cardiace, în care se pare că joacă un rol foarte important. Este încă timpuriu de argumentat, însă cu siguranță că microbiomul intestinal se va dovedi extrem de important în toate bolile care implică diferite grade de inflamație cronică și cu siguranță că se va descoperi și rolul acestuia în exprimarea cancerelor intestinale și posibil și a altor tipuri de cancere.
Pentru a evita alergiile și bolile autoimune la copii, se va prefera nașterea naturală în locul cezarienei (nașterea vaginală reprezintă prima însămânțare cu bacterii sănătoase a bebelușului) și, neapărat, hrănirea la sân a copilului cu lapte de mamă, deoarece laptele conține atât prebiotice (galacto-oligozaharide), cât și bacterii probiotice (bifidobacterii), importante pentru dezvoltarea microbiomului și toleranței sistemului imunitar al copilului.
Ca o curiozitate, s-au făcut şi alt fel de transplanturi, de exemplu de bacterii de sub braț, de la persoane care miros foarte puțin la persoane care au miros foarte urât, din cauza microbiomului lor subaxilar, iar rezultatele preliminare sunt foarte promițătoare. Probabil că foarte multe tipuri de microbiom vor putea fi în timp transplantate, nu doar cele intestinale, însă știința este abia în fașă în momentul de față.
Concluzii
Pentru anumite boli, transplantul de microbiom şi de materii fecale se dovedeşte a fi cea mai interesantă şi neaşteptată terapie din domeniul medical, terapie revoluționară care va răsturna multe percepții şi teorii din medicina modernă. Deocamdată, studiile sunt încă într-un stadiu incipient, iar conform unor specialiști, teoretic este mai ușor să fii admis ca student la Harvard, decât să fii acceptat ca un donor cu adevărat sănătos. Terapia nu vine fără riscuri, pentru că, dacă donorul sănătos nu este atent analizat, nu se transmite doar „sănătate“, ci şi riscul unor boli autoimune sau de altă natură, de care donorul nu este conştient.
Prin replantarea unui nou microbiom intestinal se resetează şi se remodulează sistemul imunitar, probabil cel mai important sistem pentru sănătatea organismului, odată cu multe alte sisteme ce țin de metabolism, sistem nervos etc. Practic, este ca şi cum ai lua „sistemul de operare” de pe hard-disk-ul unui donor și îl instalezi pe „hard-disk-ul” unui pacient. Se vor prelua atât „programele bune“, cât şi cele „rele“; dacă însă dai greș, speranța ar fi să poți „reinstala” fără probleme un alt sistem de operare de la un alt donor sănătos. Sperăm ca ştiința viitorului să poată asigura condiții cât mai bune pentru transplantul de materii fecale, cu screening cât mai bun pentru donori şi riscuri minime pentru pacient. În momentul de față există în lume bănci de materii fecale, precum Open Biome în SUA, care lucrează pentru a acoperi cererile din spitale.
Chiar dacă momentan se studiază microbiomul intestinal în principal din punct de vedere al bacteriilor cunoscute, este posibil să existe şi alți componenți, cel puțin la fel de importanți, dacă nu mai importanți, în reglarea ecosistemului bacterian. Aceştia pot fi virusurile bacteriofage, virusurile care atacă bacteriile şi care țin probabil sistemul sub control. Totodată, au apărut şi alte clase de bacterii, bacteriile arhaice, precum și nano-bacteriile, al căror rol probabil va fi elucidat ulterior. Realizăm o dată în plus ce diferență uriaşă poate fi între un transplant microbian de o complexitate ecologică imensă şi administrarea unui simplu probiotic. Probabil că nu va exista niciodată un medicament atât de complex şi puternic făcut de mâna omului, care să poată echivala cu acest ecosistem microbian, deci să înțelegem și să prețuim natura.
Trebuie însă să conştientizăm că orice transplant, fie el şi de materii fecale, este totuşi o procedură intervențională extremă potrivită unor situații severe, când alte măsuri au eşuat. Însă transplantul de materii fecale ne demonstrează în mod direct importanța uriaşă pe care o are microbiomul intestinal pentru noi şi de ce este important să învățăm să mâncăm sănătos lucruri care plac bacteriilor noastre, de ce este important să renunțăm la expunerea exagerată la antibioticele din medicamente şi din mâncarea pe care o consumăm, de ce este bine să renunțăm la alimentele pasteurizate în favoarea celor naturale şi proaspete, de ce este bine să consumăm alimente fermentate cu conținut natural de bacterii probiotice în ele (varză murată, castraveți murați, kefir, iaurt nepasteurizat şi altele), de ce este bine să practicăm activități precum grădinăritul, să ne refacem legăturile cu natura şi să renunțăm la super-igienă. Absența microbilor folositori este tot la fel de dăunătoare ca şi prezența celor patogeni; atunci când microbii patogeni încep să facă mari probleme, ar trebui să ne gândim nu doar la antibiotice, ci şi la microbii care ne lipsesc din apărarea organismului nostru.
Microbii patogeni care atacă corpul uman sunt adevărați oportuniști, care se comportă precum o specie invadatoare: dacă ecosistemul microbian este stabil, competiția internă puternică, microbul nu va putea ocupa o nișă ecologică importantă. Dacă ecosistemul este slăbit, dezechilibrat, invadatorii pot face ravagii în întregul ecosistem. Să ne asumăm deci răspunderea pentru propria sănătate şi să încercăm să ne refacem simbiozele ancestrale, să ne refacem legăturile cu vechii noştri prieteni, microbii!
Transplantul de materii fecale în istorie
Dacă cineva ar crede că acest transplant de materii fecale este ceva cu totul nou sau că ar fi fost descoperit abia acum se înşală. Primele transplanturi sunt menționate de Ge Hong în medicina chineză, încă de acum 2000 de ani, în care tratamentele sub formă de „supă galbenă“ se administrau în anumite forme de diaree severă şi toxiinfecții alimentare. Tradițional, în Coreea se făcea un vin din orez fermentat cu bacterii din scaun de copil, care se administra țăranilor pentru căzături şi traumatisme grave (naturopații spun că, de exemplu, o căzătură gravă, care ar fi luat şi astăzi 30 de zile de spitalizare într-un spital modern, se putea vindeca pe atunci aproape în jumătate din timpul respectiv). Beduinii din deşert sufereau de multe ori de dizenterie, de care scăpau consumând balegă proaspătă de cămilă. În timpurile antice, Paracelsus recomanda aplicații cu bălegar şi pene pentru vindecarea rănilor deschise, în opoziție flagrantă cu tratamentele antiseptice practicate după Pasteur.
Mai aproape de timpurile noastre, în 1958, medicii din Denver administrau clisme cu materii fecale pacienților lor cu colită pseudomembranoasă care le amenința viața, cu rezultate „imediate și dramatice”.
În prezent, sunt documentate tratamentele rănilor cronice care nu se închid cu zahăr sau cu miere de albine, tratamente care se fac chiar în unele spitale din Marea Britanie. Probabil că zahărul stimulează creşterea unor bacterii pe suprafața rănii, care fac posibilă vindecarea şi cicatrizarea lor mult mai rapidă. Iată deci că sterilizarea absolută a microbilor de pe o rană nu este neapărat singura soluție viabilă pentru vindecarea organismelor, care au coevoluat în mii de ani în prezența bacteriilor din mediul înconjurător.
- Referințe:
- nature.com/ismej/journal/vaop/ncurrent/pdf/ismej20157a.pdf
- nature.com/nrmicro/journal/v11/n11/full/nrmicro3109.html
- theatlantic.com/health/archive/2013/06/healthy-soil-microbes-healthy-people/276710/
- sciencedaily.com/releases/2013/09/130918181104.htm
- researchgate.net/publication/232720884_Gut_and_root_microbiota_commonalities
- cell.com/trends/plant-science/abstract/S1360-1385(12)00079-9
- iphylo.blogspot.ro/2012/07/microbiome-as-climate-macrobiome-as.html
