Hormesis sau stresul care te vindecă

În viața de zi cu zi, suntem obișnuiți să asociem stresul cu boala, îmbătrânirea și dezechilibrul. Totuși, știința modernă arată că nu stresul în sine este dăunător, ci absența expunerii controlate la provocări biologice. În cadrul webinarului Better Medicine Zenyth cu tema „Hormesis sau stresul care vindecă”, susținut de Dr. Camelia Ober, medic primar cardiolog, a fost adus în discuție termenul Hormesis, ce descrie un fenomen biologic paradoxal: expunerea la doze mici de stres (fizic, chimic, psihologic sau metabolic) poate stimula mecanismele de adaptare și regenerare ale organismului, ducând la o stare de sănătate mai bună.

Stresul care vindecă

Hormesis reprezintă o strategie adaptivă bazată pe evoluție, care descrie modul în care celulele, organele și organismele se adaptează la stres. Procesul este independent de tipul agentului chimic sau fizic, de modelul biologic și de rezultatul măsurat. Fenomenul hormetic se caracterizează printr-un răspuns bifazic la doză, definit prin stimulare la dozele mici și inhibiție la dozele mari. Această reacție biologică se bazează pe activarea mecanismelor de apărare și reparare care sunt suprasolicitate doar atunci când stresul este intens sau prelungit.

Caracteristici generale:

• Nivelurile scăzute de stres biologic, chimic sau psihologic activează reacții adaptive ce precondiționează, repară și restaurează funcțiile normale ale țesuturilor și organelor.
• Aceste reacții pot depăși ușor valorile inițiale, ducând la o stare de sănătate superioară celei de bază.
• Limitele de plasticitate biologică pentru procesele adaptive sunt, în general, cu 30-60% mai mari decât valorile grupurilor de control.

Importanța plasticității biologice

Plasticitatea biologică determină capacitatea sistemelor biologice de a se adapta și de a fi protejate. Definește gradul în care performanțele biologice (memoria, rezistența la boli, vindecarea, regenerarea, longevitatea) pot fi îmbunătățite. Plasticitatea este influențată de vârstă, starea de sănătate, alimentație, factori genetici și condiții de mediu.

Principiile răspunsului hormetic:

• Doza contează. Efectele stresului depind de intensitate, durată și frecvență.
• Răspunsul nu este liniar. La doze mici, stimulul este benefic. La doze mari, devine dăunător.
• Ritmicitatea este esențială. Expunerea intermitentă și perioadele de refacere amplifică efectul benefic.

Rezultatele răspunsului hormetic:

• Îmbunătățirea capacității de adaptare a organismului.
• Creșterea rezilienței celulare la stres oxidativ și metabolic.
• Optimizarea funcționării mitocondriale și a autofagiei.
• Creșterea duratei de viață și a sănătății funcționale (healthspan).
• Întărirea mecanismelor de reparare tisulară și de reglare de redox.

Eficiența acestor răspunsuri este independentă de mecanismul specific care le generează, ceea ce face din hormesis un principiu general aplicabil tuturor sistemelor vii.

Relația dintre hormesis și prevenție.

Prevenția este considerată calea fundamentală către o viață sănătoasă. Hormesis oferă cadrul științific pentru prevenția bazată pe adaptare, arătând că stimulii moderat stresanți pot antrena procesele de întreținere și reparație care asigură funcționarea optimă a organismului. Acest model diferă de prevenția clasică, prin faptul că nu urmărește un factor de risc anume, ci menține echilibrul global al organismului.

Hormesisul este fundamentul unei „medicini a adaptării”, în care sănătatea nu este o stare fixă, ci o capacitate dinamică de răspuns la stres. Prin expunerea dozată la stimuli biologici, fizici sau psihologici, sistemele organismului sunt antrenate să reacționeze eficient, să repare și să-și optimizeze funcțiile.

Expunerea controlată la stres activează mecanismele de întreținere și reparație ale organismului:

1. Mitohormesis (răspunsul mitocondrial)

Mitocondriile joacă un rol central în reglarea hormesisului. Expunerea la un stres ușor determină o creștere controlată a speciilor reactive de oxigen (ROS), care acționează ca semnale moleculare pentru:

• Activarea genelor antioxidante,
• Sinteza de proteine protectoare,
• Proliferarea mitocondriilor (mitochondrial biogenesis).

2. Autofagia (curățarea celulară)

Autofagia este unul dintre semnalele principale ale procesului hormetic. Este un mecanism catalitic prin care celulele degradează și reciclează componentele deteriorate, menținând echilibrul structural și funcțional. Când autofagia este eficientă, sistemele biologice funcționează la un nivel optim de reparație. Procesul este activat de stimuli hormetici precum:

• exercițiul fizic,
• postul intermitent,
• expunerea la căldură sau frig,
• compuși naturali (polifenoli, spermidină, curcumină, berberină).

Autofagia:

• elimină materialul oxidat sau defect,
• furnizează resurse pentru reconstrucție,
• susține regenerarea tisulară și longevitatea.

3. Vitagenele – genele de protecție celulară

Răspunsul la stres implică activarea unui grup de gene protectoare, numite vitagene, care reglează sinteza proteinelor cu efecte antioxidante. Activarea vitagenelor este considerată un indicator direct al răspunsului hormetic. Printre principalele vitagene se află:

• Hsp70 (heat shock protein 70),
• Heme oxygenase-1 (HO-1),
• Thioredoxin reductase,
• Sirtuinele (SIRT1–SIRT7).

Produsele acestor gene:

• previn oxidarea proteinelor,
• protejează ADN-ul,
• reglează echilibrul redox,
• susțin răspunsul imun și neuroprotecția.

4. Proteinele de șoc termic (Heat Shock Proteins – HSP)

HSP-urile sunt proteine produse ca reacție la stres termic, oxidativ sau metabolic. Ele stabilizează structurile intracelulare și previn denaturarea altor proteine, facilitând:

• plierea corectă a proteinelor nou sintetizate,
• refacerea celor deteriorate,
• eliminarea celor iremediabil afectate.

Expunerea periodică la stimuli precum căldura sau exercițiul poate induce o creștere a nivelului acestor proteine, oferind protecție celulară pe termen lung.

5. Căi de semnalizare majore activate în hormesis

Hormesisul declanșează activarea simultană a mai multor căi de semnalizare intracelulară. Interacțiunea acestor căi determină o sinergie de adaptare celulară, care menține homeostazia energetică și funcțională:

• AMPK (AMP-activated protein kinase): senzorul energetic al celulei; promovează autofagia și oxidarea grăsimilor.
• Nrf2 (nuclear factor erythroid 2–related factor 2): controlează expresia genelor antioxidante și detoxifiante.
• Sirtuinele: reglează expresia genică în funcție de statusul energetic; corelate cu restricția calorică și longevitatea.
• mTOR (mechanistic target of rapamycin): modulată de stres și nutriție; inhibarea ei stimulează autofagia.

Corelația între hormesis și longevitate

Stimulii repetați și ritmici amplifică efectul hormetic, aducând răspunsurile biologice mai aproape de potențialul maxim. Răspunsurile hormetice sunt mai eficiente atunci când expunerea la stres este intermitentă, nu continuă. Această alternanță permite perioade de refacere, în care: sinteza proteică crește, se formează noi mitocondrii și sinapse, sunt consolidate structurile celulare. Ritmicitatea (alternanța între stres și odihnă) este comparabilă cu ciclul somn-veghe și este esențială pentru menținerea sănătății.

Modestele creșteri biologice obținute prin hormesis pot face diferența între sănătate și boală.  Aceste creșteri influențează:

• memoria și capacitatea cognitivă.
• rezistența la leziuni și infecții.
• vindecarea rănilor.
• longevitatea și vigoarea generală.
• rezistența la stres metabolic și oxidativ.

Deși hormesisul crește robustețea biologică, el implică și un consum energetic crescut. Pentru a preveni fragilizarea sistemului, organismul optimizează alocarea resurselor. Astfel, stimulii hormetici trebuie să rămână în zona de intensitate optimă: suficient de puternici pentru a declanșa adaptarea, dar fără a depăși pragul de siguranță.

Tipuri de stimuli hormetici și aplicarea lor practică

Răspunsul hormetic poate fi declanșat de o varietate de factori externi și interni. Acești factori, numiți hormetici, acționează prin expunerea controlată a organismului la un stres moderat, urmată de o perioadă de recuperare. Stimuli hormetici pot fi de natură fizică, mentală, nutrițională, chimică sau farmacologică. Toți au în comun aceeași caracteristică: la doze mici stimulează adaptarea, iar la doze mari produc efecte nocive.

Clasificarea hormonilor:

1. Hormetin-P (Physical hormetins) – stimuli fizici

Stimulii fizici reprezintă cei mai vechi și mai studiați factori de activare a răspunsului hormetic. Aceștia acționează direct asupra sistemelor celulare și asupra metabolismului energetic. Exemple și efecte:

Exercițiul fizic:

• crește activitatea mitocondrială,
• activează căile AMPK și PGC-1α,
• stimulează autofagia,
• induce proteine de șoc termic (HSP),
• îmbunătățește sensibilitatea la insulină și fluxul sanguin.

Expunerea la frig:

• activează termogeneza prin adipocitele brune,
• crește nivelul de norepinefrină,
• stimulează expresia UCP1,
• induce expresia HSP și crește rezistența oxidativă.

Expunerea la căldură (saună, băi fierbinți):

• stimulează proteinele HSP70 și HSP90,
• îmbunătățește funcția cardiovasculară,
• reduce inflamația sistemică,
• accelerează recuperarea celulară.

Radiațiile UV sau lumina controlată:

• stimulează producția de vitamina D,
• modulează sistemul imunitar,
• induce enzime antioxidante prin calea Nrf2.

Efectul cumulativ al expunerii periodice la acești stimuli fizici conduce la creșterea rezistenței organismului, la îmbunătățirea homeostaziei și la optimizarea longevității funcționale.

2. Hormetin-M (Mental hormetins) – stimuli mentali și psihologici

Hormetin-M include factorii psihologici și cognitivi care stimulează adaptarea prin procese mentale și emoționale. Acești stimuli antrenează rețelele neuronale și modulează echilibrul neurochimic, cu efecte asupra plasticității creierului. Exemple și efecte:

Învățarea și activitatea cognitivă intensă:

• activează neurogeneza,
• îmbunătățește conexiunile sinaptice,
• crește nivelul de BDNF (brain-derived neurotrophic factor),
• stimulează autofagia neuronală.

Meditația și controlul respirației:

• reglează axa HPA (hipotalamo–hipofizo–adrenocorticală),
• reduce stresul oxidativ și inflamația,
• crește nivelurile de GABA și serotonină,
• normalizează ritmul circadian.

Gestionarea stresului emoțional:

• întărește mecanismele de adaptare psihologică,
• crește reziliența sistemului nervos,
• optimizează funcția imună și cardiovasculară.

Stimulii mentali contribuie la echilibrul între reacțiile fiziologice și cele emoționale și sunt esențiali pentru menținerea sănătății neuronale și cognitive pe termen lung.

3. Hormetin-N (Nutritional hormetins) – stimuli nutriționali și biochimici

Această categorie se referă la compuși naturali din alimentație sau suplimente care activează răspunsurile hormetice prin acțiune metabolică și redox. Exemple de stimuli hormetici nutriționali:

Restricția calorică și postul intermitent:

• activează AMPK și sirtuinele,
• stimulează autofagia,
• reduc inflamația sistemică,
• cresc sensibilitatea la insulină,
• îmbunătățesc metabolismul energetic.

Fitochimicale (polifenoli, flavonoide, alcaloizi):

• activează căi antioxidante și antiinflamatoare (Nrf2, HO-1),
• reglează expresia genelor vitagenice,
• susțin funcția mitocondrială.

Berberina:

• activează AMPK,
• reglează glicemia și lipidele,
• are efecte antioxidante și antiinflamatoare,
• contribuie la sănătatea cardiovasculară și metabolică.

Resveratrolul:

• stimulează sirtuinele și căile de longevitate,
• îmbunătățește metabolismul energetic,
• protejează celulele nervoase.

Curcumina:

• reduce stresul oxidativ,
• inhibă inflamația prin blocarea NF-κB,
• activează HO-1 și alte gene antioxidante.

Spermidina:

• stimulează autofagia,
• protejează ADN-ul și celulele,
• prelungește durata de viață celulară.

Acești stimuli hormetici nutriționali pot fi obținuți prin dietă echilibrată sau prin suplimente naturale concentrate. Efectele lor se bazează pe stimularea mecanismelor interne de apărare și pe creșterea capacității de regenerare celulară.

Concluzie

Tipurile de stimuli hormetici definesc căile practice ale medicinei adaptative. Prin integrarea stimulilor fizici, mentali și nutriționali în viața cotidiană, organismul își menține echilibrul dinamic, reziliența și capacitatea de vindecare. Acesta este fundamentul conceptului “stresul care vindecă”, o biologie a echilibrului între provocare și refacere.

Webinarul “Hormesis sau stresul care te vindecă” face parte din seria de webinare Zenyth – Better Medicine. Dacă vrei să participi la următoarele webinare, te invităm să te înscrii la newsletter-ul nostru pentru a primi invitații la evenimentele Better Medicine.