Vrei să trăiești mai mult sau să trăiești mai bine? O întrebare care pare simplă, dar care ascunde una dintre cele mai mari provocări ale timpurilor moderne: longevitatea.
Când vorbim despre longevitate nu mai vorbim doar despre prelungirea vieții, ci și despre calitatea acesteia – despre cum ne putem păstra vitalitatea, claritatea mentală, echilibrul hormonal și energia, chiar și la vârste înaintate.
Webinarul „Longevitatea: între știință, evaluare și intervenție personalizată”, găzduit de Zenyth și având-o ca lector pe dr. Anca Mihalcea, medic specialist geriatrie-gerontologie, cu competență în homeopatie și acupunctură, a explorat pas cu pas aspectele esențiale care pot contribui la o viață mai lungă și mai sănătoasă. Vei descoperi teoriile și mecanismele îmbătrânirii, factorii care influențează longevitatea, metodele de evaluare a riscurilor și strategiile eficiente de intervenție de tip biohacking. De la nutriție și mișcare, până la suplimente și terapii moderne, vei afla cum să transformi cunoștințele teoretice în pași concreți pentru menținerea vitalității pe termen lung.
Curprins articol:
- Teoriile și mecanismele îmbătrânirii.
- Ce știm astăzi despre mecanismele longevității: între genetică și epigenetică.
- Ce putem măsura? Rolul biomarkerilor.
- Cum se pot evalua corect factorii de risc?
- Stil de viață sau gene bune? Adevărul despre longevitate.
- Suplimente cu potențial: adaptogene, colagen, fisetină, extract de rodie și altele.
- Terapii moderne: ozonoterapie, terapie hiperbară, laser.
- De la prevenție la intervenție – cum începem și cum susținem acest proces pe termen lung.
- Cele mai eficiente metode de intervenție – de la schimbări simple în stilul de viață, până la strategii de tip biohacking.
Teoriile și mecanismele îmbătrânirii
În ultimii ani, s-a dezvoltat foarte mult biogerontologia și se discută frecvent despre diferența dintre îmbătrânire și longevitate. Geriatria, știința care studiază îmbătrânirea, este legată în practică de patologie și bolile care se dezvoltă odată cu trecerea timpului. În schimb, longevitatea este considerată a fi un declin fiziologic care nu duce la o afectare foarte importantă a organismului, în sensul că avem rezerve funcționale, pe baza cărora organismul și celulele își păstrează toate mecanismele de regenerare, cu un declin foare mic.
Potrivit lectorului webinarului, longevitatea începe înainte de naștere, fiind legată de terenul pe care venim, de ce se întâmplă cu părinții noștri înainte de concepție, de tot ce se întâmplă în sarcină, de nutriția și starea emoțională a mamei.
Încă din anii 1960, Leonard Hayflick a demonstrat că celulele umane au un număr limitat de diviziuni, maximum 50, după care nu se mai divid, fenomen cunoscut azi sub numele de „limita Hayflick”. Acest proces este legat de scurtarea telomerilor (capetele protectoare ale cromozomilor) și de modificările care apar la nivel de ADN. Deși celulele sexuale și celulele stem dispun de telomerază (enzima care protejează telomerii), activitatea acesteia nu este suficientă pentru a opri complet degradarea. De exemplu, celulele stem neuronale din hipocamp își reduc treptat numărul, ceea ce contribuie la scăderea neurogenezei odată cu înaintarea în vârstă.
Aging-ul sănătos înseamnă mult mai mult decât supraviețuire. Este vorba despre menținerea autonomiei, a energiei vitale și a calității vieții în prezent. Longevitatea este un proces dinamic, adaptativ, autentic și profund individual, influențat nu doar de factori genetici, ci mai ales de epigenetică și de interacțiunea continuă cu exposomul, alcătuit din totalitatea factorilor de mediu, stil de viață și experiențe personale.
Longevitatea nu este o simplă extensie cronologică a vieții, ci o integrare a mai multor dimensiuni: vârsta biologică, psihologică, mentală, socială și chiar spirituală. Este nevoie de conștientizare, sens, motivație și disciplină, dar și de o „igienă” completă – fizică, emoțională și mentală. Calitatea vieții (healthspan) ține de prezent/stare de prezență și este o expresie a echilibrului dintre corp, minte și mediu.
Până în prezent, peste 1000 de compuși au fost studiați pentru potențialul lor de a influența procesele de îmbătrânire. Biogerontologia rămâne un domeniu promițător, aflat la granița dintre știință și filosofie, unde ideea de bio-optimizare devine tot mai relevantă pentru generațiile viitoare.
Din ce punct încep procesele de degenerare în corp? Hipotalamusul, care reglează toate axele neuro-endocrine, joacă un rol central în îmbătrânire. Este un „controlor” al metabolismului, energiei, funcțiilor reproductive și al multor altor procese, fiind în continuă comunicare cu microbiomul. Sub influența radicalilor liberi, a modificărilor metabolice și oxidative, a inflamației și, ulterior, a problemelor mitocondriale, încep procesele de degenerare.
De-a lungul timpului, au fost propuse numeroase teorii pentru a explica procesul de îmbătrânire, însă niciuna nu oferă un răspuns complet. Teoriile tradiționale ale îmbătrânirii susțin că îmbătrânirea nu este un proces adaptativ și nici nu este programată genetic.
Teoriile moderne despre îmbătrânire se împart în două mari categorii: teoriile îmbătrînirii programate (programmed aging) și acumularea erorilor (damage/error theories). Prima categorie susține că îmbătrânirea urmează un „ceas biologic”, o continuare a programului genetic care reglează creșterea și dezvoltarea în copilărie. Acest mecanism ar depinde de modificările în expresia genelor, care influențează procesele de menținere, reparare și apărare ale organismului.
Teoriile bazate pe erori sau daune pun accent pe agresiunile externe și interne care produc daune cumulative la nivel celular și molecular, ceea ce în timp duce la îmbătrânire.
Factorii implicați în îmbătrânirea neprogramată, prin erori acumulate, pot fi grupați în mai multe categorii:
- Primari (inițiatori): instabilitatea genomică, scurtarea telomerilor, modificările epigenetice și pierderea proteostaziei (capacitatea celulelor de a menține proteinele corect pliate și funcționale).
- Antagoniști: mecanisme care la intensitate redusă sunt protectoare, dar care pe termen lung sau la nivel crescut devin nocive – de exemplu, alterarea sensibilității la nutrienți, disfuncția mitocondrială și senescența celulară. Mitocondriile, asemănătoare unor „uzine” celulare, joacă un rol central în producția de energie și reglarea metabolică, dar disfuncția lor poate duce la stres oxidativ și afectarea funcției celulare. În paralel, acumularea celulelor senescente generează inflamație cronică și perturbă funcționarea organelor, contribuind la declinul biologic.
- Integrativi: procese care reflectă epuizarea resurselor organismului – epuizarea celulelor stem, alterarea comunicării intercelulare, scăderea autofagiei, inflamația cronică și disbioza intestinală.
În plus, există și așa-numita „teorie Danaid”, care descrie îmbătrânirea ca un proces de uzură inevitabilă, în care mecanismele de reparare ale organismului nu mai pot ține pasul cu acumularea daunelor în timp.
Ce știm astăzi despre mecanismele longevității: între genetică și epigenetică
Longevitatea nu depinde doar de gene, ci și de epigenetică, ce cuprinde modificările chimice din ADN, histone și alte mecanisme de reglare, care controlează expresia genelor. Aceste schimbări formează epigenomul, un sistem dinamic ce răspunde la dietă, stres, medicamente sau toxine și se modifică odată cu vârsta.
Un mecanism central este metilarea ADN-ului, care permite construirea „ceasurilor epigenetice” capabile să estimeze vârsta biologică analizând câteva sute de situri CpG. Acestea sunt biomarkeri importanți, folosiți pentru a evalua riscul de boală și mortalitate.
Nu se știe încă dacă modificările de metilare a ADN-ului au un rol cauzal în procesul de îmbătrânire sau funcționează doar ca indicatori. Totuși, studiile pe organisme-model sugerează că alte modificări epigenetice, cum ar fi modificările histonelor, pot influența direct durata de viață. Mai mult, unele schimbări epigenetice pot fi transmise între generații, ceea ce sugerează că epigenetica ar putea influența evoluția organismelor și modul în care caracteristicile lor se transmit descendenților.
În senescență apar schimbări tipice: pierderea heterocromatinei, hipometilare globală și hipermetilare locală. Persoanele cu îmbătrânire sănătoasă, cum sunt supercentenarii, prezintă o vârstă epigenetică mai mică decât cea cronologică.
Factorii de stil de viață, precum alimentația, somnul, stresul, expunerea la toxine și relațiile sociale, modulează expresia genelor. Această plasticitate epigenetică explică de ce două persoane cu același profil genetic pot avea traiectorii de sănătate complet diferite. Studiile pe gemeni identici arată că diferențele epigenetice cresc odată cu vârsta, în funcție de modul de viață, ceea ce poate însemna că avem mai mult control asupra longevității decât credem.
Ce putem măsura? Rolul biomarkerilor
Evaluarea longevității nu se poate face doar prin vârsta cronologică. Pentru a înțelege cum îmbătrânim, avem nevoie de repere măsurabile – biomarkeri. Aceștia ne arată cum interacționează genele cu mediul și cum stilul nostru de viață se reflectă biologic.
Printre cei mai relevanți biomarkeri se numără:
- Lungimea telomerilor – indică potențialul replicativ al celulelor.
- Inflamația de joasă intensitate (hsCRP, suPAR) – arată prezența inflamației cronice asociate cu îmbătrânirea accelerată.
- Metilarea ADN-ului (ceasurile epigenetice) – astăzi, cel mai precis instrument pentru a estima vârsta biologică.
- Statusul metabolic – glicemie, HOMA-IR, colesterol, hemoglobină glicată și parametri hormonali.
- Starea microbiomului intestinal și funcția mitocondrială – reflectă sănătatea digestivă, imună și energetică.
- Scoruri complexe, cum ar fi VO2 max sau vârsta epigenetică – oferă o imagine integrată a sănătății și longevității.
Acești biomarkeri ne permit să evaluăm în mod obiectiv starea de sănătate și riscul de îmbătrânire accelerată, oferind un ghid pentru intervenții și optimizarea stilului de viață.
Cum se pot evalua corect factorii de risc?
Evaluarea riscurilor nu înseamnă doar analize de rutină, ci o abordare integrativă, care combină istoricul medical, investigațiile clinice și testele avansate. Pașii importanți pot include:
- Anamneza completă – istoric medical personal, chestionar nutriție, somn, expuneri toxice etc.
- Examen clinic – postură, mers, atitudine, forță musculară, aspectul pielii/păr/fanere, voce, cardio-vascular.
- Evaluare posturologie/kinetoterapeut.
- Monitorizarea somnului – pilon important al longeviății; evidentierea cauzelor care modifică somnul (anxietate, durere din variate cauze, apnee, hipertiroidism, reflux gastro-esofagian, insuficiență venoasă cronică, tulburări cognitive).
- Evaluare compoziție corporală – IMC, masa musculară și masa osoasă sunt markeri de longevitate.
- Inflamația cronică – low grade – suPAR si factorul de îmbătrânire anuală calculate; PCRhs; feritina ș.a.
- Metabolici – glicemie, indice Homa, QUICKI, HbA1C, albumina glicată, profil lipidic și factori de risc – lipide totale, colesterol/HDL colesterol, trigliceride/HDL colesterol, LDL oxidat, lipoproteina a, apolipoproteina B, omega 3 index, omega 6/omega 3, homocisteina.
- Funcționali de organ – hepatici, renali.
- Ig A seric sau Ig A salivar, zinc.
- Hemograma completa, sideremie, folat, B6, B12, cupru.
- Hormoni – profil tiroidian (TSH, fT4, fT3, T4, T3, rT3, ATPO, ATG), 25 (OH) vitamina D, PTH, osteocalcin, calcitonina, FSH, estradiol, LH, progesteron, AMH, DHEAs, testosteron total, testosteron liber, cortizol în dinamică.
- 8-OH-D guanosine – marker al leziunilor oxidative AND și al carcinogenezei.
- GPx – glutationperoxidaza serică, LDH.
- Ac anti VCA sau EBNA (anti EBV).
- Evaluare tisulară minerală/fir păr/sânge și urină.
- Evaluare microbiom.
- ECG, ecografie abdomino-pelvină, tiroidă, ecoDoppler carotidian.
- Evaluare cavitate orală (dentiție, ocluzie și forța ocluzivă, periodontopatii).
- Evaluare nutriție.
- Evaluare dermatoscopică.
- Evaluare psihologică, brain mapping.
- VO2 max – volumul maxim de oxigen folosit în mod eficient în timpul unui minut de activitate fizică aerobă; valoarea se corelează cu nivelul de performanță fizică și capacitatea cardio-pulmonară, în funcție de grupa de vârstă și sex.
- Teste genetice – nutrigenetice, hormoni, neurotransmițători.
- Teste epigenetice – vârsta biologică, vârsta de organ, lungimea telomerilor.
Stil de viață sau gene bune? Adevărul despre longevitate
Există familii longevive în care genetica joacă un rol semnificativ. Însă pentru majoritatea oamenilor, stilul de viață cântărește mult mai greu decât genele. Studiile arată că doar 20–25% din durata vieții este determinată genetic, restul fiind influențat de factori de mediu și comportamentali. Aceasta este o veste extraordinară: avem puterea de a rescrie traiectoria noastră biologică prin alegerile de zi cu zi. Cu alte cuvinte, nu suntem prizonierii ADN-ului nostru.
Stilul de viață este fundamentul pentru longevitate. Fără o bază solidă (nutriție adaptată, somn odihnitor, exerciții fizice regulate, reducerea stresului), intervențiile de „biohacking” sau suplimentele nu pot avea eficiență reală sau susținută.
Pentru mult timp, discuțiile despre sănătate s-au axat pe medicamente și tratamente. Însă studiile asupra populațiilor longevive („zonele albastre”) arată clar că stilul de viață este esențial. Factorii comuni identificați în aceste regiuni includ: alimentația bazată pe fibre, polifenoli și grăsimi mononesaturate, activitate fizică moderată, dar constantă, odihna de calitate, reducerea stresului și, foarte important, coeziunea socială și sentimentul de apartenență. Nu este vorba despre o pastilă miraculoasă, ci despre un ecosistem de obiceiuri sănătoase care, împreună, creează un mediu biologic favorabil longevității.
Suplimente cu potențial pentru longevitate
Fitonutrienții și suplimentele pot susține procesele de regenerare celulară și reducere a inflamației. Longevitatea și menținerea sănătății depind în mare măsură de protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ și de susținerea funcțiilor mitocondriale, imunitare și metabolice. Anumiți nutrienți și compuși naturali s-au dovedit a fi deosebit de eficienți în acest sens.
Melatonina este un antioxidant multifuncțional cu mai multe caracteristici unice care o diferențiază de antioxidanții clasici. De exemplu, o moleculă de melatonină poate neutraliza până la 10 specii reactive de oxigen (ROS) sau specii reactive de azot (NOS), în timp ce un antioxidant clasic, precum vitamina C, poate neutraliza doar una sau două dintre aceste molecule reactive. Este eficientă atât în membranele celulare, cât și în interiorul celulelor, și are un risc scăzut de a deveni prooxidant, spre deosebire de alți antioxidanți.
Pe lângă rolul antioxidant, melatonina ajută la reglarea somnului, modularea metabolismului energetic, protecția împotriva inflamației și poate avea efecte anticancerigene. Deficitul de melatonină poate fi asociat cu boli neurodegenerative, afecțiuni cardiace, tulburări metabolice, osteoporoză și îmbătrânire prematură. Astfel, melatonina este esențială pentru protecția celulară și menținerea sănătății pe termen lung.
Adapatarea la stres și integrarea psiho-socială sunt factori importanți care pot contribui la longevitate. Plantele adaptogene cresc rezistența organismului la stres și, în funcție de tipul fiecăreia, pot avea efecte anxiolitice, imunomodulatoare, tonice, de reglare a somnului sau de susținere a funcției suprarenale.
- Adaptogene cu acțiune pe stresul acut și anxietate: Ashwagandha, Bacopa monnieri, Schisandra chinensis, L-Theanine, GABA, Nardostachys jatamansi, Tulsi/Busuioc, magneziu.
- Adaptogene cu acțiune pe stresul de lungă durată: Ashwagandha, Rhodiola rosea, Ginseng siberian, Schisandra, 5HTP, Hericium, Hypericum perforatum/Sunătoare (antidepresive).
- Adaptogene cu acțiune de susținere a glandelor suprarenale: Ashwagandha, Ginseng siberian, Schisandra, Rhodiola, Panax ginseng, Maca, Chaga, Ocimum sanctum/Tulsi/Busuioc sfânt, Glycyrrhiza/lemn dulce, salvie, sequoia.
- Adaptogene cu acțiune pe stresul imunitar: Chaga, Ganoderma lucidum (Reishi), Astragalus, Cordyceps, Andrographis, Hericium, Maitake, Shiitake.
- Adaptogene tonice: Chaga, Rhodiola, Ginseng Siberian, Panax ginseng, Cordyceps, Maca, Astragalus, Ashwagandha.
- Adaptogene cu acțiune asupra somnului: Aswagandha, GABA, 5-HTP, Bacopa, Schisandra, melatonina.
- Adaptogene cu acțiune asupra fertilității: Ashwagandha, Rhodiola, Maca, Ginseng, Cordyceps, Asparagus racemosus/Shatavari.
- Adaptogene hepatoprotectoare: Schisandra, Ganoderma, Andrographis, Chaga.
- Adaptogene antiinflamatoare: Ashwagandha, Ganoderma, Andrographis, Schisandra, Rhodiola, Chaga, Hericium, Curcumin.
- Adaptogene cardioprotectoare: Ashwagandha, Astragalus, Ginseng siberian, Cordyceps, Rhodiola.
Senoliticele sunt substanțe care elimină celulele senescente, celule „îmbătrânite” care nu se mai divid, dar rămân active și produc inflamație cronică (SASP). Printr-un proces numit senoliză, aceste medicamente sau compuși naturali (ex. fisetină, quercetină) distrug celulele senescente fără a afecta celulele sănătoase. Studiile pe animale au arătat că această strategie poate prelungi viața și reduce riscul de boli cronice.
Fisetina este unul dintre cei mai promițători compuși senolitici. Cu o structură asemănătoare quercetinei, aceasta este un flavonoid de culoare galbenă, care se găsește în fructe și legume precum căpșunile, merele, kiwi sau ceapa. Fisetina are efecte antioxidante, antiinflamatoare și neuroprotectoare, reușind în același timp să elimine celulele senescente și să reducă inflamația. În experimentele efectuate, a demonstrat că îmbunătățește metabolismul, susține sănătatea organelor și crește durata vieții sănătoase (healthspan). Mai mult, traversează bariera hemato-encefalică, ceea ce îi conferă potențial de protecție a creierului, iar absorbția ei este mai bună atunci când este consumată împreună cu grăsimi sănătoase.
Primele studii clinice la oameni sugerează că fisetina poate reduce celulele senescente din sânge și markerii de inflamație, cu rezultate promițătoare pentru bolile asociate vârstei, inclusiv cancerul, afecțiunile neurodegenerative și inflamația cronică. Toate aceste descoperiri indică faptul că fisetina ar putea deveni o strategie eficientă pentru încetinirea proceselor de îmbătrânire și menținerea sănătății pe termen lung.
Astaxantina este un carotenoid natural cu puternice proprietăți antioxidante și antiinflamatoare, mult mai eficient decât vitamina E sau betacarotenul. Obținută în principal din alge și concentrată în fructe de mare, astaxantina protejează celulele, reducând inflamația și stresul oxidativ. Aceasta susține funcția mitocondrială și sănătatea intestinală și poate proteja pielea și ochii. Studiile sugerează potențialul său terapeutic în prevenția bolilor neurodegenerative, cardiovasculare și a cancerului.
Ceaiul verde este bogat în polifenoli și catechine cu efect genoprotectiv, antioxidativ și antiinflamator. Consumul regulat sprijină repararea ADN-ului, protejează sistemul imunitar și susține sănătatea creierului și a organismului în ansamblu.
PQQ (pirolochinolin chinona) este un antioxidant puternic care protejează și regenerează mitocondriile, esențiale pentru producerea de energie și prevenirea deteriorării celulare.
Vitamina D și IFNγ (interferon gamma, considerată principala citokină responsabilă de imunitatea mediată celular) susțin autofagia și mitofagia, procese prin care celulele elimină mitocondriile deteriorate, reducând inflamația și stresul oxidativ, protejând astfel sistemul nervos, celulele stem și funcția imunitară.
Alte suplimente cu potential pentru longevitate sunt colagenul, N-Acetil Cisteina (NAC), glutamina, probioticele, resveratrolul, quercetina și extractul de rodie. În ansamblu, utilizarea acestor nutrienți și compuși naturali poate contribui la prelungirea perioadei de viață activă și sănătoasă, prin reducerea stresului oxidativ și modularea inflamației.
Terapii moderne: ozonoterapie, terapie hiperbară, laser
Pe lângă măsurile clasice, terapiile moderne explorează soluții care pot aduce beneficii prin stimularea oxigenării tisulare, reducerea inflamației și sprijinirea regenerării celulare. Printre acestea se numără: ozonoterapia, terapia cu oxigen hiperbaric (HBOT), laserul de joasă intensitate, terapia cu câmpuri electromagnetice pulsatile (PEMF) și sauna cu infraroșu. În unele protocoale sunt incluse și abordări complementare, precum homeopatia și gemoterapia.
Ozonoterapia îmbunătățește oxigenarea țesuturilor și activează mecanisme antioxidante proprii organismului.
Terapia hiperbară (HBOT) susține regenerarea vasculară și stimulează mobilizarea celulelor stem.
Laserul de joasă frecvență (Low-Level Laser Therapy/Fotobiomodulare) optimizează funcția mitocondrială și reduce inflamația locală.
De la prevenție la intervenție – cum începem și cum susținem acest proces pe termen lung
Primul pas este evaluarea detaliată a stării de sănătate, prin analize regulate, monitorizarea biomarkerilor, identificarea factorilor de risc. Prevenția trebuie dublată de intervenții adaptate: schimbări de dietă, programe de exerciții, suplimente, terapii personalizate. Însă schimbările trebuie implementate gradual, personalizat, cu susținere emoțională și motivație. Este importantă reevaluarea periodică a parametrilor pentru adaptarea intervențiilor.
Longevitatea nu este un sprint, ci un maraton. Succesul vine din consecvență și adaptare continuă, pe baza feedback-ului oferit de corp și de analize.
Cele mai eficiente metode de intervenție – de la schimbări simple în stilul de viață, până la strategii de tip biohacking
Longevitatea se sprijină pe patru piloni fundamentali: nutriția, activitatea fizică, somnul și echilibrul emoțional. O dietă antiinflamatoare (precum cea mediteraneană sau Okinawa), exercițiile fizice regulate, somnul odihnitor și un management eficient al stresului, împreună cu conexiunile sociale autentice, contribuie semnificativ la prelungirea și îmbunătățirea calității vieții.
Dieta: bogată în legume, fructe, fibre, proteine curate și grăsimi sănătoase; săracă în zahăr și alimente ultraprocesate. Principiile fundamentale ale unei alimentații sănătoase includ echilibrul între macronutrienți, diversitatea alimentelor, moderarea porțiilor, calitatea nutrițională, hidratarea adecvată, sustenabilitatea și personalizarea în funcție de vârstă, stil de viață și nevoi individuale.
Alimente recomandate: fructe de pădure, aronia, cătină, rodie, măsline, semințe de cânepă, hrișcă, frunze verzi (kale, pătrunjel, salvie), plante medicinale (rozmarin, păpădie, lipicioasă), probiotice naturale (polen, alimente fermentate).
Suplimente atent echilibrate: aminoacizi și antioxidanți (L-teanina, arginină, taurina, glutamină, metionină, cisteină, creatină, ergothioneine), glutation, silimarină, fosfatidilcolină, seleniu, cupru, zinc, magneziu, shilajit, alge, ciuperci medicinale (Chaga, Ganoderma), vitamina C, ALA, SOD, colagen, TMG, complex de vitamine B, chimen negru, propolis, probiotice, enzime.
Mișcarea: nu doar antrenamente intense, ci și activitate cu sens pe parcursul zilei (mers, grădinărit, urcat scări). Exercițiile sprijină funcția mitocondrială și previn bolile cardiovasculare și metabolice, fiind un pilon esențial al strategiilor non-farmacologice de longevitate.
Somnul: respectarea ritmului circadian și evitarea privării cronice de somn, care accelerează îmbătrânirea.
Echilibrul emoțional: gestionarea stresului (yoga, meditație, mindfulness), conectare socială și relații sănătoase.
Pe acest fundament se pot adăuga strategii avansate de biohacking: post intermitent, suplimente senolitice, terapii cu lumină roșie, ozonoterapie, transplant de microbiotă (FMT), terapii țintite pentru echilibrarea microbiomului, testări genetice și fotobiomodulare.
În concluzie, longevitatea nu mai depinde doar de gene, ci poate fi modelată prin alegeri conștiente și strategii personalizate, bazate pe informare, prevenție și adaptare constantă. Deși tehnologiile avansate și terapiile regenerative oferă promisiuni fascinante, adevărata longevitate se fundamentează pe decizii zilnice echilibrate. Este o călătorie în care știința, stilul de viață și inovațiile moderne se întâlnesc, oferind nu doar ani în plus vieții, ci viață în plus anilor.
Webinarul „Longevitatea: între știință, evaluare și intervenție personalizată” face parte din seria de webinare Zenyth – Better Medicine. Dacă dorești să participi la următoarele webinare, înscrie-te la newsletter-ul nostru pentru a primi invitații la evenimentele Better Medicine.
