Sepsisul este o infecție generalizată gravă a organismului, cauzată de răspândirea în circulația sangvină a unui agent patogen. Cunoscută și sub denumirea de septicemie (infecție a sângelui), boala a căpătat denumirea de sepsis (termenul anglo-saxon) odată ce a fost descrisă ca un sindrom de răspuns inflamator al organismului, atunci când acesta se confruntă cu o infecție bacteriană generalizată.
Sepsisul afectează în principal persoanele sensibile, cu sistemul imunitar slăbit sau extremele de vârstă, respectiv nou-născuți și vârstnici. Deși este o problemă de sănătate despre care nu se vorbește prea des, sepsisul este pe cât de grav, pe atât de frecvent. În țările dezvoltate, potrivit Institutului Pasteur, se înregistrează 377 de cazuri de sepsis la 100.000 de locuitori. Mai grav, se pare că sepsisul provoacă tot atâtea decese cât infarctul miocardic. În lume, o persoană își pierde viața la 3-4 secunde din cauza complicațiilor sepsisului. În țările în curs de dezvoltare, sepsisul neonatal ucide 6 milioane de bebeluși anual. În viitor se estimează că incidența acestei boli se va dubla din cauza fenomenului de îmbătrânire a populației.
În ciuda datelor îngrijorătoare, sepsisul este departe de a constitui o prioritate pentru cercetare. Chiar dacă provoacă de 1,8 ori mai multe decese decât bolile de inimă, fondurile investite în cercetarea sepsisului sunt de 13 ori mai mici decât cele alocate bolilor de inimă, semnalează experții de la Institutul Pasteur. De mai bine de 20 de ani nu a apărut niciun nou tratament contra sepsisului.
Vești bune vin însă din Statele Unite, unde o echipă de medici a găsit o soluție de a salva milioane de vieți și miliarde de dolari anual, folosind două vitamine disponibile cu ușurință – vitaminele C și B1, alături de un steroid. Însă înainte de a afla mai multe despre această terapie surprinzătoare, trebuie să înțelegem ce este sepsisul.
Sepsisul, o urgență majoră
Sepsisul nu apare de sine-stătător, ci este consecința unui focar infecțios localizat la nivelul unui organ, cum ar fi plămânii, rinichii, pielea, intestinul (apendicita), sau chiar de la o banală amigdalită. Un focar infecțios persistent (dentar, de exemplu) poate antrena un sepsis. Atunci când sepsisul se dezvoltă după o intervenție chirurgicală sau după un traumatism, vorbim despre o infecție nosocomială sau intraspitalicească. Procedurile medicale minim-invazive, care presupun inserția unui cateter vascular sau a unei sonde gastrice, urinare, reprezintă cei mai comuni factori de risc pentru infecțiile nosocomiale.
Toate tipurile de microbi – bacterii, virusuri, fungi – se pot răspândi pe cale venoasă, putând cauza sepsis, dar cel mai frecvent sunt acuzate bacteriile, dintre care se evidențiază Stafilococul auriu, germenii piogeni (care provoacă formarea de puroi), streptococii. Cele mai redutabile sunt bacteriile rezistente la antibiotice, care se dezvoltă de obicei în mediul spitalicesc.
Tabloul clinic, zugrăvit de „furtuna citokinelor”
Boala se manifestă pe de o parte prin semne și simptome legate de focarul infecțios primar, la originea sepsisului, iar pe de altă parte apar manifestări legate de inflamația sistemică:
- temperatură corporală peste 38,3˚C sau sub 36˚C;
- frecvență cardiacă (puls) peste 90 de bătăi pe minut (tahicardie);
- frecvență respiratorie peste 20 de respirații pe minut (tahipnee);
- creșterea numărului globulelor albe din sânge (leucocite) peste 12.000 sau scăderea sub 4.000 pe milimetru cub.
Sepsisul este însoțit de o producție exacerbată de mediatori ai inflamației. Specialiștii vorbesc despre o așa-numită „furtună a citokinelor”, pentru a evoca producția masivă de citokine (substanțe chimice responsabile cu facilitarea comunicării dintre celule).
Sepsisul este una dintre cele mai mari provocări în terapia intensivă. Chiar și cu tratamentul potrivit, boala poate evolua într-un mod imprevizibil către sepsis sever (hipotensiune, disfuncții ale unui sistem sau organ, encefalopatie) sau șoc septic (disfuncții organice multiple sau sindrom de deficiență viscerală multiplă).
Știați că?
În anul 2005, Papa Ioan Paul al II-lea a părăsit această lume, ca urmare a unui sepsis.
Dar sepsisul poate face victime și în rândul unor persoane aflate în plină tinerețe. Așa s-a întâmplat cu Agnes Souret, prima miss Franța, aleasă în 1920, care a sfârșit tragic la vârsta de 26 de ani, răpusă de septicemie, sau cu actorul Guillaume Depardieu, decedat la 37 de ani.
Vitamina C și tiamina (B1), terapie eficientă și accesibilă
Vitamina C este renumită pentru capacitatea sa de a preveni și trata bolile infecțioase. Studii riguroase au arătat că scade în mod eficient citokinele pro-inflamatorii și proteina C-reactivă. Gripa, encefalitele și rujeola au fost tratate, cu succes, cu doze mari de vitamina C. Alte studii au arătat că vitamina C este selectiv citotoxică, adică are puterea de a omorî celulele canceroase prin generarea de peroxid de hidrogen, atunci când se administrează intravenos, în doze mari. Ea este implicată, de asemenea, în protecția inimii și vaselor de sânge.
Recent, puterea antiinfecțioasă a vitaminei C a fost demonstrată de dr. Paul Marik, medic specializat în terapie intensivă, de la Sentara Norfolk General Hospital (Virginia de Est).
În luna ianuarie, confruntându-se cu încă un pacient cu sepsis, aflat în stare critică, dr. Marik a decis să încerce o formulă administrată intravenos, pe bază de vitamina C și hidrocortizon, ca ultim efort de a salva viața femeii. Metoda a funcționat! Pacienta a avut o recuperare spectaculoasă peste noapte.
„Echipei nu-i venea să creadă, așa că au încercat din nou și la alți pacienți, cu aceleași rezultate. Numai că au adăugat un al treilea element, vitamina B1 sau tiamina, la tratamentul intravenos. Până în prezent, medicii au folosit tratamentul la aproximativ 150 de pacienți”, a declarat John Catravas, cercetător la Old Dominion University, citat de dr. Joseph Mercola.
Cum a ajuns noul tratament în protocolul spitalului?
Interesant este faptul că dr. Marik a folosit o cantitate relativ mică de vitamina C, doar 1,5 grame intravenos. Majoritatea medicilor utilizează 25 de grame sau mai mult, atunci când administrează vitamina C intravenos. Pentru primii 2-3 pacienți, dr. Marik a folosit doar vitamina C și hidrocortizon. Apoi a decis să adauge vitamina B1 pentru o serie de motive. Unul dintre cele mai importante se referă la rolul tiaminei în metabolismul vitaminei C. Apoi s-a constatat că pacienții cu sepsis prezintă deficit de vitamina B1. Pacienții în șoc septic care primesc tiamină au un risc mai mic de a dezvolta insuficiență renală.
Potrivit rezultatelor studiului clinic efectuat de dr. Marik, publicate în revista Chest, administrarea de vitamina C, vitamina B1 și hidrocortizon, în cazul pacienților cu sepsis, reduce mortalitatea de la 40% la 8,5%. Din 50 de pacienți tratați astfel, doar 4 au decedat, dar nu din cauza sepsisului, ci ca urmare a bolii inițiale.
În prezent, tratamentul este inclus în protocolul de îngrijire pentru sepsis al spitalului unde activează Marik. Dr. Mercola, unul dintre cei cunoscuți promotori ai medicinei funcționale în SUA, speră că terapia va deveni standard terapeutic pentru sepsis și în alte spitale.
„Sepsisul ucide mai mult decât cancerul de sân, cancerul de colon și SIDA la un loc și iată că un tratament, care nu doar că este extrem de eficient, dar nu are nici efecte adverse și nici nu costă mult, poate salva milioane de vieți. Pacienții și medicii nu au nimic de pierdut dacă îl vor încerca”, afirmă dr. Mercola.
Surse:
- mayoclinic.org/diseases-conditions/sepsis/symptoms-causes/dxc-20169787
- nigms.nih.gov/education/pages/factsheet_sepsis.aspx
- articles.mercola.com/sites/articles/archive/2017/04/05/vitamin-c-b1-hydrocortisone-reduce-sepsis-mortality.aspx
- journal.publications.chestnet.org/article.aspx?articleid=2593508
- fr.wikipedia.org/wiki/Sepsis
- pasteur.fr/fr/centre-medical/fiches-maladies/sepsis-septicemie
