Dureri abdominale, balonari, diaree, pofta de mancare scazuta, pierdere in greutate aparent fara motiv − acestea sunt simptomele care semnaleaza existenta unei colite. Restructurarea regimului alimentar este prima masura care se ia in caz de colita: alimente usoare, introducerea treptata a alimentele bogate in fibre alimentare.
Ce sunt colitele?
Colitele sunt inflamatii ale colonului, aparute pe fondul unor infectii (bacteriene, virale, parazitare) sau al acumularii de substante toxice, provenite din exterior prin alimentatie. Cand procesul inflamator afecteaza si intestinul subtire, atunci se numesc enterocolite.
Colitele mai pot aparea si consecutiv ingestiei unor alimente, care accelereaza miscarile intestinale sau afecteaza activitatea enzimelor intestinale (fructe crude, lapte, mancaruri grase, alimente prea reci sau prea calde consumate in exces). De cele mai multe ori, procesul inflamator afecteaza atat intestinul subtire, cat si pe cel gros, de unde si denumirea de enterocolite.
Cum se manifesta colitele?
Colitele se pot manifesta prin dureri abdominale acute, care apar brusc, mai ales dupa mesele copioase, insotite de constipatie, balonari, arsuri si varsaturi si bolboroseli abdominale. Pofta de mancare scade uneori si, in unele cazuri, apare depresia. In cazuri mai grave apare diareea cu scaune frecvente amestecate, uneori, cu mucozitati, sange si puroi.
Persoanele in cauza pot prezenta uneori fenomene generale de autointoxicare (cefalee, ameteli, astenie, gura amara, limba incarcata, afectiuni cutanate etc.). Examenul coprologic pune in evidenta, in scaun, resturi conjunctive si musculare alterate, amoniac, flora gram negativa, iar in urina urobilinogen crescut.
Simptomele se accentueaza dupa unele alimente (lapte, dulciuri concentrate, alimente bogate in celuloza, bauturi reci), emotii, expunere la frig etc. In general, bolnavii pierd in greutate, uneori prezinta subfebrilitate, semne de carenta vitaminica (grupa A, B, B12, D2) sau minerale (calciu, fier).
Cauzele colitelor
- Cauzele de origine alimentara ale colitelor sunt: dieta necorespunzatoare si dezechilibrata din punctul de vedere al principiilor alimentare, masticatia insuficienta, alimentele alterate. Din punctul de vedere a echilibrului florei microbiene se pot distinge doua tipuri de colite: de fermentatie (datorata consumului excesiv de fainoase, fructe, cruditati cumulate cu o afectiune a pancreasului − creeaza un mediu acid) si de putrefactie (consumul excesiv al proteinelor alimentare cumulat cu o digestie insuficienta − se prolifereaza flora de putrefactie).
- Colita poate aparea si dupa abuzul de antibiotice sau dupa consumul exagerat de laxative care sunt iritante.
- Colita poate aparea din cauza infectiilor, a parazitilor sau a substantelor toxice ajunse in colonul descendent.
- Colitele pot fi consecutive unor intoxicatii cu factori exogeni si endogeni toxici (plumb, bismut, mercur, saru¬rile de aur, vechi intoxicatii, uraniu), diateza oxalica, intoxicatia uremica sau unor carente vitaminice (vitamina PP, B, C, A).
- Colitele pot fi „ecoul“ unor afectiuni mai severe: afectiuni hepatobiliare, dereglari endocrine, pancreatite sau ischemii.
- Colitele postradioterapie apar dupa tratamentul de iradiere a organelor abdominale sau pelvine, instituit pentru tumori maligne sau accidental in urma unor expuneri la materiale radioactive.
- Alte colite prezinta o etiologie idiopatica (colita ulceroasa, boala Crohn), o predispozitie genetica (sindrom Reiter, Behcet la indivizi tip HLA B 27) sau o componenta aberanta imunologic, demonstrata prin prezenta unui numar mare de autoanticorpi.
Colita de fermentatie vs colita de putrefactie
Cand se pune diagnosticul de colita se face diferenta intre colita de fermentatie si cea de putrefactie.
Astfel, consumul excesiv de carbohidrati, cruditati, pe fondul disfunctiei pancreasului exocrin, determina colita de fermentatie. Aceasta se manifesta prin tulburari inflamatorii, secretorii, care duc la aparitia scaunelor diareice albicioase, decolorate cu mucus, ce pot irita regiunea perianala, insotite de emisie de gaze fara miros.
Pe de alta parte, colita de putrefactie este determinata de consumul excesiv al alimentelor proteice (carne, fasole), de mestecarea deficitara a alimentelor, de digestia insuficienta. In consecinta apar scaune diareice fetide, de culoare bruna, insotite de emisie de gaze foarte mirositoare.
Cum se pune diagnosticul de colita?
Examinarile paraclinice ce ajuta in determinarea cauzelor ce duc la aparitia colitelor sunt: examenul coprologic cu aprecierea volumului, consistentei, examenul calitativ si prezenta secretiilor patologice (mucus in cantitate crescuta, sange, puroi), examenul parazitologic si culturile pentru evidentierea unor eventuali agenti patogeni.
Tratarea colitelor
In tratamentul colitelor se incepe cu repausul la pat si reechilibrarea organismului:
- evitarea surmenajului
- respectarea orelor de somn
- renuntarea la fumat si alcool
- evitarea frigului
- plimbari si miscare fizica moderata
- echilibrarea activitatii nervoase si vegetative
- comprese calde, bai calde si raze ultrascurte pe abdomen
- cure de ape minerale
Regimul alimentar si colita
In colita, reechilibrarea organismului include un regim alimentar adecvat, prin suplimentarea aportului de vitamine si saruri minerale. In acelasi timp se vor evita procesele de putrefactie prin restrictia de proteine, glucide si lipide, printr-un aport ridicat de fibre vegetale.
Intr-o prima faza a tratamentului sunt excluse alimentele care contin celuloza, punand colonul in repaus printr-o dieta bogata in lichide. Alimentele care contin celuloza vor fi introduse progresiv in dieta.
In alimentatia zilnica este necesar consumul de fibre datorita numeroaselor roluri pe care le are in mentinerea sanatatii. O digestie incompleta poate dauna peretelui digestiv, iar fibrele vegetale sunt ca niste perii usoare ce antreneaza resturile din intestin, curatandu-l.
Tratament medicamentos este recomandat de medicul specialist in functie de forma bolii, etiologie, simptomatologie si starea pacientului.
