Organismul uman conține atât de multe bacterii, pozitive și nocive, încât se spune că fiecare persoană are mai mult ADN bacterian decât ADN uman. Numeroasele bacterii pozitive trăiesc într-o simbioză complexă cu organismul uman. Acidul gastric neutralizează o bună parte din bacteriile ingerate prin alimentație și respirație, însă unii agenți patogeni reușesc să treacă de acest filtru și încep să se multiplice, în detrimentul bacteriilor sanogene care în mod normal ar ține sub control proliferarea acestora.
Timpul de tranzit al reziduurilor spre și prin colon spre evacuare influențează substanțial echilibrul florei bacteriene. Un timp mai lung de tranzit (constipație) echivalează cu o acțiune mai intensă a florei de putrefacție. Pe termen lung, această situație duce la așa-numita autointoxicare, ce presupune stagnarea și recircularea toxinelor din colon în întregul organism. Timpul de tranzit mediu în societatea civilizată este de 65-100 de ore, iar multe persoane consideră că este normal și nepericulos pentru sănătate să aibă scaun o dată la 2, 3 sau mai multe zile.
Una din cele mai frecvente bacterii cu acțiune de putrefacție în colon este E.coli. Deși aceasta se regăsește în mod natural în tractul intestinal, proliferarea ei excesivă (ca urmare, spre exemplu, a unei diete excesiv de bogate în proteine de origine animală) are ca efect alcalinizarea mediului intestinal prin eliminarea nitrogenului din aminoacizi și formarea aminelor (printre care se numără scatolul, indolul, cadaverina). Aminele sunt substanțe toxice, urât mirositoare, care dau mirosul specific al materiilor fecale. De asemenea, prin procesul de decarboxilare, dioxidul de carbon este eliberat din materiile intestinale și generează balonarea și gazele intestinale.
Tractul digestiv al omului are o lungime aproape dublă față de cea a unor carnivore precum leul, totodată și mai puțin acid gastric (care, în cazul leului, accelerează neutralizarea agenților patogeni). Din acest motiv, stagnarea materiilor reziduale în tractul intestinal uman, fie din alimentație sau reziduuri metabolice, generează reale pericole pentru sănătate.
Aciditatea materiilor care tranzitează colonul stimulează accelerarea trecerii acestora spre evacuarea prin rect. Această aciditate este influențată de proliferarea bacteriilor pozitive precum lactobacilii, care împiedică totodată și dezvoltarea excesivă a bacteriilor de putrefacție. Așa se explică faptul că persoanele care suferă de constipație elimină materii fecale foarte urât mirositoare, spre deosebire de materiile fecale ale persoanelor care au scaun cel puțin o dată pe zi.
Lactobacilii din colon se hrănesc cu carbohidrați, în vreme ce bacteriile de putrefacție se hrănesc cu proteine. Modificările survenite în dieta modernă, spre deosebire de dieta de tip tradițional (preponderent naturală), influențează constant echilibrul bacterian din colon. Nou-născuții primesc bacterii de tipul celor sanogene încă din timpul nașterii și apoi pe durata alăptării la sân. S-a constatat că copiii hrăniți cu biberonul nu prezintă același tip de colonizare bacteriană intestinală precum copiii alăptați. Conform mai multor cercetări, acest lucru influențează atât dezvoltarea copilului în primele luni și ani de viață (s-au constatat mai multe probleme legate de alimentație și colici la copiii nealăptați la sân), cât și, se pare, pe parcursul vieții adulte.
Bacteriile de putrefacție
Metaboliții de excreție (indol, scatol, amoniac, fenoli, cresol, cadaverină, putresceină, mercaptan etc.) se acumulează în colon, în mod particular în urma consumului de proteine animale. Mai multe cercetări (”Microbial Ecology in Health and Disease”, University of Tokyo, 2007) indică posibilitatea unei legături directe între prezența, respectiv stagnarea sau recircularea acestor metaboliți de putrefacție și incidența cancerului colorectal. Eliminarea ineficientă a acestor toxine este frecventă nu doar la persoanele care suferă de constipație cronică, ci și la persoanele care au în mod frecvent un timp de tranzit îndelungat.
Aceasta înseamnă că mucoasa intestinală și microflora bacteriană sunt expuse mai mult timp acțiunii acestor toxine de putrefacție. Numeroase cercetări au evidențiat în acest context rolul fibrelor alimentare în reglarea timpului de tranzit, creșterea masei materiilor fecale și eliminarea toxinelor din colon. De asemenea, probioticele lactice s-au dovedit eficiente în scurtarea timpului de tranzit al materiilor fecale prin colon spre evacuare.
Microorganismele care subzistă pe bază de nitrogen generează toxine de putrefacție, cu miros respingător, specific fecalelor, cu efecte nocive puternice asupra organismului atunci când procesul de eliminare a materiilor fecale nu se desfășoară normal. Numeroase studii și experimente au demonstrat relația directă dintre flora ce colonizează colonul uman și alimentație. Cantități mici de proteine, grăsimi și carbohidrați care au scăpat procesului de digestie gastrică ajung în colon, unde sunt digerate de bacterii. Spre exemplu, s-a constatat că maimuțele hrănite exclusiv cu o dietă pe bază de proteine, respectiv cele hrănite exclusiv cu carbohidrați au dezvoltat flore colonice diferite. Dieta pe bază de proteine a generat proliferarea bacteriilor de putrefacție, în vreme ce dieta pe bază de carbohidrați a favorizat bacteriile acidofile, dar și reducerea cantității de compuși precum indolul, scatolul și alții din materiile fecale.
Produsele de putrefacție pot fi absorbite în cantități mici de către mucoasa intestinală și transportate spre ficat. Produsele de putrefacție ce rămân în colon sunt eliminate prin intermediul materiilor fecale. Tot în intestin este produsă, sub acțiunea anumitor bacterii, și o anumită cantitate de amoniac, în principal în urma digestiei proteinelor. Amoniacul ajuns la ficat este în mod normal transformat în uree. Când ficatul este afectat (precum în ciroză), nivelul crescut de amoniac în sânge poate genera grave afecțiuni neurologice și cerebrale. De asemenea, s-a demonstrat că autointoxicarea organismului prin circularea unui exces de amoniac se poate afla la originea migrenelor, precum și a simptomelor bolii Parkinson.
Pe lângă amoniacul hepatotoxic, în urma proceselor de fermentare din colon sunt produse și alte substanțe cu efecte toxice, care trebuie eliminate în mod eficient: aminele, nitrozaminele, fenoli și cresoli (carcinogene), indol și scatol și altele.
Ficatul și sistemul limfatic constituie a doua linie de apărare împotriva agenților patogeni bacterieni și a toxinelor produse de aceștia. Dacă bacteriile patogene penetrează stratul mucos intestinal, respectivele toxine ajung în sistemul limfatic, respectiv în ficat, ceea ce înseamnă o încărcare toxică suplimentară pe care acesta trebuie să o proceseze.
În rezumat, stagnarea materiilor toxice în colon înseamnă nu doar încărcarea acestui organ și a tractului digestiv, ci influențează și celelalte mecanisme de detoxifiere și apărare a organismului.
Așa cum arată printre alții cercetătorii polonezi (Universitatea din Lodz, 2007), metaboliții rezultați în urma fermentației proteinelor (amoniacul, aminele, indolul, fenolul, scatolul și derivații lor) sunt toxici și contribuie la dezvoltarea cancerului de colon. Aceste toxine sunt contrabalansate de metaboliții florei intestinale sanogene, atunci când aceasta este predominantă. Acizii grași cu lanț scurt, precum și anumite vitamine sunt sintetizate de această floră benefică și protejează tractul digestiv împotriva dezvoltării excesive a bacteriilor patogene. S-a demonstrat că anumite bacterii sanogene precum lactobacilii au capacitatea de a anula efectele nocive ale indolului și altor metaboliți toxici.
Atunci când materiile fecale toxice stagnează în mod constant în colon, iar bacteriile de putrefacție proliferează, urmarea poate fi:
- absorbția scăzută a nutrienților din alimentație, care este efectuată în diferite modalități în întregul tract gastrointestinal.
- afectarea integrității și permeabilității normale a pereților colonului, ceea ce duce la recircularea unor toxine, ceea ce va afecta și funcția de detoxifiere a ficatului.
Este important așadar ca nivelul de toxine din colon să fie menținut la un nivel scăzut, iar materiile reziduale să fie eliminate în mod eficient pentru a evita stagnarea acestora și recircularea unor toxine în organism.
