Medicină funcțională, Nutriție și dietă, Tiroidita Hashimoto

Ai Hashimoto și ți-e foame încontinuu? Măsoară-ți glicemia!

Autor:
1 comentariu
Timp citire aprox: 4 minute
Vezi toate articolele despre:
cortizoldiabetglanda tiroidăglande suprarenalehormoni tiroidienitiroidita Hashimoto

Când ne gândim la menținerea sănătății tiroidei, s-ar putea să uităm că un nivel stabil al zahărului din sânge este crucial. Dacă ai o afecțiune tiroidiană, cum ar fi hipotiroidismul sau Hashimoto, și simți des poftă de carbohidrați sau senzație de foame pe tot parcursul zilei, sau dacă te bazezi pe cofeină pentru energie, ar putea fi un semnal că trebuie să îți îndrepți atenția asupra nivelului și echilibrului glicemiei. În continuare, vom detalia legătura dintre nivelul zahărului din sânge și tiroidita Hashimoto.

Introducere

Glanda tiroidă ajută la reglarea metabolismului (conversia alimentelor în energie). Bolile tiroidiene pot perturba metabolismul, permițând creșterea nivelului de zahăr din sânge. Nivelurile ridicate de zahăr din sânge cresc riscul de diabet de tip 2.

Dovezile pentru o relație între T4 și T3 și metabolismul glucozei au apărut cu peste 100 de ani în urmă, când a fost observată pentru prima dată influența excesului de hormoni tiroidieni în deteriorarea metabolismului glucozei.

Efectele T4 și T3 au un impact mare asupra homeostaziei glucozei. Acest concept a fost recunoscut de laureatul Premiului Nobel Dr. Bernardo Alberto Houssay în prelegerea sa din 1947 „Zahărul din sânge și producția și consumul de glucoză sunt menținute în limite normale, prin urmare există un echilibru între glandele secrețiilor interne care reduc zahărul din sânge (pancreas) și cele care îl cresc (anterohipofiză, suprarenale, tiroida etc.)”. Hormonii tiroidieni exercită atât acțiuni agoniste, cât și antagoniste ale insulinei în diferite organe. Totuși, acest lucru se întâmplă într-un echilibru fin necesar pentru metabolismul normal al glucozei. Deficitul sau excesul de hormoni tiroidieni poate rupe acest echilibru ducând la alterări ale metabolismului carbohidraților. Hipertiroidismul evident a fost legat de intoleranța la glucoză și chiar de cetoacidoză, iar în ceea ce privește hipotiroidismul, în literatura de specialitate au fost raportate cazuri de hipoglicemie, în ciuda faptului că poate fi prezentă rezistența periferică la insulină.

Efectele hormonului tiroidian asupra homeostaziei glucozei

Se știe de multă vreme că hormonul tiroidian afectează homeostazia glucozei. S-a raportat că hormonul tiroidian este legat de dezvoltarea celulelor β pancreatice și influențează metabolismul glucozei prin mai multe organe, cum ar fi ficatul, tractul gastrointestinal, pancreasul, țesutul adipos, mușchii scheletici și sistemul nervos central.

Efectele hormonilor tiroidieni asupra celulelor β pancreatice

Mai multe studii au arătat legături între acțiunea TH și dezvoltarea și funcția celulelor β pancreatice. Celulele β neonatale au receptori pentru hormoni tiroidieni.

Aguayo-Mazzucato au descris rolul hormonilor tiroidieni și a receptorilor pentru hormoni tiroidieni în dezvoltarea celulelor β pancreatice postnatale de șobolan. Mai exact, triiodotironina (T3) stimulează proliferarea celulelor β de la naștere până în prima săptămână de viață. În plus, T3 crește secreția de insulină stimulată de glucoză în vitro. În vivo, administrarea T3 îmbunătățește intoleranța la glucoză indusă de streptozotocină la șoarecii diabetici.

Efectele periferice ale hormonului tiroidian asupra secreției de insulină și rezistenței la insulină

Hormonii tiroidieni influențează secreția de insulină și absorbția de glucoză prin efecte diferite în tractul gastrointestinal, ficat, mușchii scheletici și țesutul adipos:

  • Hormonii tiroidieni măresc absorbția glucozei prin creșterea motilității gastrointestinale.
  • În ficat, crește producția hepatică de glucoză prin creșterea expresiei hepatice a transportorului de glucoză 2 (GLUT2), care stimulează producția endogenă de glucoză printr-o creștere a gluconeogenezei și a glicogenolizei. T3 crește, de asemenea, gluconeogeneza hepatică prin creșterea activității fosfoenolpiruvat carboxikinazei (PEPCK), o enzimă care îmbunătățește gluconeogeneza. În plus, glicogenoliza și gluconeogeneza stimulate induc hiperinsulinemie și intoleranță la glucoză, rezultând rezistență periferică la insulină.
  • În țesutul adipos, hormonii tiroidieni cresc lipoliza, rezultând o creștere a acizilor grași liberi care stimulează gluconeogeneza hepatică. De asemenea, hormonii tiroidieni stimulează direct secreția de insulină de către celulele β pancreatice și cresc eliberarea de glucagon de către celulele α pancreatice.
  • Hipertiroidismul crește expresia genei transportor de glucoză de tip 4 (GLUT4) și absorbția de glucoză în mușchii scheletici.

Axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală

Hormonii tiroidieni și insulina sunt ambii influențați de trei organe care lucrează împreună: hipotalamusul creierului, glanda pituitară și glandele suprarenale.

Denumite axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală (axa HPA), aceste organe își trimit semnale înainte și înapoi și împreună controlează răspunsul organismului la stres. Ei fac acest lucru prin ajustarea nivelurilor de cortizol, hormonul stresului.

Problemele care apar la oricare dintre organele din axa HPA pot afecta cantitatea produsă de cortizol. Nivelurile ridicate de cortizol pot duce la hiperglicemie, iar nivelurile scăzute de cortizol pot duce la hipoglicemie.

Interacțiunile centrale ale hormonilor tiroidieni asupra reglării glucozei și lipidelor

T3 poate modula central producția de glucoză printr-o cale simpatică de la nucleul paraventricular hipotalamic la ficat. T3 nucleul paraventricular hipotalamic crește producția hepatică de glucoză, independent de hormonii glucoregulatori.

Efectele dezechilibrului de zahăr din sânge asupra Hashimoto

Dezechilibrele de zahăr din sânge sunt frecvente la persoanele cu Hashimoto. Unele cercetări indică faptul că persoanele cu această afecțiune autoimună sunt mai predispuse la creșteri ale zahărului din sânge, urmate de hipoglicemie reactivă după ce au consumat o masă bogată în carbohidrați.

Dezechilibrele de zahăr din sânge au fost descrise ca adăugând „combustibil pe foc” în bolile tiroidiene autoimune.

Nivelurile de zahăr din sânge și tiroida sunt strâns legate. Studiile au evidențiat faptul că pacienții cu diabet zaharat aveau de până la trei ori mai multe șanse de a dezvolta o tulburare tiroidiană.

Această corelație se datorează în mare parte faptului că stresul crescut asupra organismului poate provoca leziuni ale tiroidei. Când hormonii tiroidieni sunt prea scăzuti sau nivelul de insulină fluctuează considerabil, organismul devine stresat. Glandele suprarenale eliberează hormoni de stres precum cortizolul. Atunci când corpul tău se confruntă cu niveluri ridicate de cortizol, poate crește inflamația, sporind activitatea sistemului imunitar.

La Hashimoto, sistemul imunitar este deja hiperactiv și astfel, este necesar un echilibru delicat între hormonii tiroidieni și nivelurile de glucoză din sânge.

Sfaturi care ajută atât funcționarea tiroidei, cât și reglarea nivelului de zahăr din sânge

  • Nu sări peste micul dejun
  • Include proteine la fiecare masă.
  • Mănâncă la fiecare 3-4h.
  • Mănâncă gustări bogate în grăsimi sănătoase.
  • Evită cerealele, lactatele, soia și porumbul.
  • Consumă alimente cu indice glicemic mic.
  • Nu mânca dulciuri înainte de somn.
  • Fă exerciții fizice regulat.
  • Hidratează-te.
  • Odihnește-te.
  • Redu nivelul de stres din viața ta.

Concluzii

Glanda tiroidă ajută la reglarea metabolismului (conversia alimentelor în energie). Bolile tiroidiene pot perturba metabolismul, permițând creșterea nivelului de zahăr din sânge, iar nivelurile ridicate de zahăr din sânge cresc riscul de diabet de tip 2.

De asemenea, bolile tiroidiene pot afecta nivelul de insulină. Hipertiroidismul poate determina creșterea nivelului de zahăr din sânge și acest lucru poate crește riscul de diabet sau poate face diabetul mai greu de controlat. Pe de altă parte, hipotiroidismul poate duce la scăderea zahărului din sânge.

Deci, echilibrarea nivelului de zahăr din sânge ar trebui să fie una dintre prioritățile de top pentru oricine speră să depășească tiroidita autoimună (și oboseala suprarenală) și să minimizeze riscul apariției diabetului zaharat de tip 2.

Referințe:

https://thyroidpharmacist.com/articles/blood-sugar-imbalances-and-hashimotos/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8987680/

https://www.verywellhealth.com/thyroid-disease-and-diabetes-3289616

Părerea ta contează pentru noi!

1 comentariu. Leave new

  • Marian Felix Pasu
    22 iunie 2024 11:45

    Serios??? A manca la 3-4 ore?
    Cel mai potrivit tratament pt. prevenire este POSTUL INTERMITENT!!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Etichete articol:
cortizoldiabetglanda tiroidăglande suprarenalehormoni tiroidienitiroidita Hashimoto
Articolul anterior
Hormonii sexuali feminini. Estrogenul, progesteronul și legătura cu Hashimoto
Articolul următor
Dieta în ovarele polichistice #02


Vino alături de noi în comunitatea
Better Medicine by Zenyth

Aici, nu vei găsi doar un grup, ci o familie bucuroasă să împărtășească cunoștințe și să te susțină pentru a aduce echilibru, armonie și sănătate în viața ta. În plus, ai acces la cele mai noi informații de sănătate, invitații la evenimente și resurse exclusive.

Vezi toate articolele din categoria:
Medicină funcționalăNutriție și dietăTiroidita Hashimoto

Te-ar putea interesa și: