În cazul în care consideri că toate caloriile sunt la fel, atunci este evident motivul pentru care demonizezi grăsimile și le învinuiești pentru creșterea în greutate. Se pare că matematica este simplă: Dacă grăsimile au de două ori mai multe calorii per gram decât carbohidrații și proteinele, atunci dacă mănânci mai puține grăsimi vei consuma mai puține calorii și vei pierde în greutate. Sună rezonabil, nu-i așa? Din păcate, acest lucru pur și simplu nu funcționează în acest fel din mai multe motive.
Dr. Mark Hyman este specialist în medicină funcțională, autor a peste 12 bestseller-uri, director al Cleveland Clinic Center for Functional Medicine, președintele Institutului de Medicină Funcțională din SUA și fondator al The UltraWellness Center. Ultima sa carte se intitulează „Eat fat, get thin“ („Consumă grăsimi, fii slab“) și ne îndeamnă la regândirea modului în care privim grăsimile.
Regândirea modului în care privim grăsimile
Faptul că toate caloriile sunt la fel în ceea ce privește efectele asupra greutății și metabolismului este unul dintre miturile cele mai persistente în lumea de astăzi. Ele pot fi aceleași într-un laborator, când sunt arse în vid. Dar nu și atunci când le mănânci. Companiile producătoare și restaurantele sunt obligate în multe țări să menționeze pentru produsele alimentare caloriile per porție. Dar problema este că nu doar caloriile contează. Adevărul este că diferite calorii afectează expresia genelor, chimia creierului, hormonii, sistemul imunitar, metabolismul și chiar flora intestinală. Este de ajutor să urmărești caloriile din alimentele procesate și de tip fast food, dar dacă mănânci mâncare adevărată, nu trebuie să urmărești caloriile.
Metabolismul și greutatea nu sunt probleme de matematică. Nu este vorba de echilibrarea energiei sau a caloriilor. Calitatea produselor alimentare pe care le consumi ridică mai multe probleme decât cantitatea acestora. Produsele alimentare nu sunt doar o sursă de energie sau de calorii. Hrana este informație. Aceasta conține instrucțiuni care afectează fiecare funcție biologică a corpului, în timp real, cu fiecare mușcătură. Aceasta este știința revoluționară a nutrigenomicii.
Calitatea alimentelor, mult mai importantă decât cantitatea
Cercetările de la Nutrition Science Initiative conduse de dr. Peter Attia și Gary Taubes (autor al cărții „Good Calories, Bad Calories“) au avut în vedere această idee că nu toate caloriile sunt la fel. Expertul în nutriție Ann Louise Gittleman a scris pentru prima dată despre importanța grăsimilor în bestsellerul numit „Beyond Pritikin“ lansat în anul 1988. Ani de zile, ea a fost un pionier și o voce singuratică în promovarea importanței grăsimilor potrivite. Tot ea a identificat defectele științei de atunci și, în următoarele ei 30 de cărți, a recomandat consumul de grăsimi. Din păcate, sfatul ei a fost ignorat.
Hrana înseamnă informație
Tot mai mulți oameni de știință par să confirme astăzi că, atunci când provin din grăsimi, caloriile pot ajuta la pierderea în greutate și îmbunătățirea metabolismului. Kevin Hall, de la National Institutes of Health, a constatat într-o cercetare metabolică, în care alimentele, mișcarea și caloriile arse au fost măsurate cu grijă, că cei care au mâncat mai multe calorii și grăsimi (comparativ cu un număr identic de calorii din carbohidrați) au ars mai mult de 100 de calorii suplimentare pe zi. Pe parcursul unui an, aceasta înseamnă o pierdere în greutate de aproape 5 kilograme. De asemenea, el a raportat că în studiile de imagistică cerebrală și funcțională, consumul de grăsime blochează centrul foamei și poftei din creier. Creierul contează extrem de mult în ceea ce privește controlul aportului alimentar, preferințe de gust și metabolism. Iar grăsimile alimentare pot avea un impact pozitiv asupra întregului proces de ardere a caloriilor.
Cercul vicios care nu te lasă să slăbești
Cei mai mulți dintre noi presupunem că mâncatul în exces ne face să luăm în greutate. Pare a fi o presupunere rezonabilă, nu? Dar într-o lucrare publicată în Journal of the American Medical Association de către profesorul de la Harvard dr. David Ludwig se prezintă o viziune extrem de diferită asupra obezității și a metabolismului. În esență, celulele grase produc foame și conduc la îngrășare. El descrie acest proces în detaliu în cartea sa „Always Hungry?“. Atunci când ești supraponderal, hormonii și chimia creierului îți provoacă foame și oboseală. În loc să te concentrezi pe calorii și cantitate, dr. Ludwig sugerează să te concentrezi asupra calității și compoziției dietei (cantitatea și tipul de proteine, grăsimi și carbohidrați) pentru a permite inteligenței naturale a organismului să regleze foamea, metabolismul și greutatea.
Atunci când încerci să restricționezi caloriile și să practici mai multe exerciții fizice, corpul tău este tentat să perceapă o situație de foame. Asta te face mai obosit (astfel încât să te deplasezi mai puțin și să conservi energia), cu o poftă de mâncare mai mare (astfel încât să mănânci mai mult) și îți încetinește metabolismul (astfel încât să-ți conservi viața). Formula „mănâncă mai puțin și fă mai multe exerciții“ nu este de succes pentru mulți oameni. Consumul de carbohidrați și zahăr îți poate stimula creierul să mănânci mai mult. Ai putea avea energie stocată pentru un an în țesutul gras și totuși să simți că ți-e foame.
Singurul lucru care poate opri acest cerc vicios este consumul potrivit de grăsimi și reducerea carbohidraților și a zahărului rafinat. O dietă bogată în grăsimi și săracă în carbohidrați conduce la un metabolism mai rapid și ajută la pierderea în greutate susținută.
- Sursa:
- yahoo.com/beauty/eating-fat-does-not-make-1363769542926390.html
