Se spune că „avem fluturi în stomac” atunci când suntem îndrăgostiţi, „ne sufocăm” atunci când suntem nervoşi sau „avem un presentiment” când ceva rău urmează să se întâmple. Consumăm anumite alimente atunci când suntem deprimaţi şi uităm să mâncăm atunci când suntem stresaţi.
Chiar dacă aceste expresii sugerează gândirea noastră intuitivă cu privire la legătura dintre emoţii şi sistemul digestiv, medicina a început destul de recent să înţeleagă modul în care acestea sunt interconectate cu adevărat. „Intestinele au literalmente o minte proprie şi sunt, instantaneu şi intim, în legătură cu creierul nostru”, afirmă gastroenterologul Anil Minocha.
Aproximativ unul din cinci americani suferă de tulburări digestive „funcţionale”, dintre care cea mai întâlnită este sindromul colonului iritabil (IBS), care poate include diaree cronică, constipaţie, durere şi balonare. Există persoane care nu au tulburări digestive diagnosticabile, însă reclamă stări de greaţă şi arsuri la stomac atunci când au de ţinut un discurs sau trebuie să călătorească cu avionul. Până în prezent, tratamentele convenţionale au un bilanţ negativ, provocând de multe ori simptome agravante. Mulţi dintre pacienţi apelează la metode psihosociale, cum ar fi terapia cognitivă comportamentală, tehnicile de relaxare sau hipnoterapia, având rezultate mulţumitoare. „Amplitudinea de ameliorare pentru sindromul colonului iritabil prin tratamente psihologice pare să fie egală sau chiar mai ridicată decât terapia medicamentoasă”, se declara într-un număr din New England Journal of Medicine. Acest lucru nu înseamnă că acest sindrom este numai în mintea celor afectaţi, ci se pare că, mai degrabă, colonul este mai inteligent decât credeaţi.
Creierul propriul al intestinelor
În urmă cu un deceniu, neurobiologul Michael D. Gershon de la Universitatea Columbia a folosit expresia „al doilea creier” pentru a descrie reţeaua complexă de celule nervoase şi fibre ascunse în peretele intestinelor. Cu peste 100 de milioane de celule, plus cele nervoase (mai numeroase decât în orice alt organ, incluzând şi măduva spinării), şi o fabrică prolifică de aceiași neurotransmiţători care se găsesc şi în creier (inclusiv 90% din serotonina organismului), intestinele sunt deosebit de sensibile şi bogate în complexitatea lor. Cercetarea pe animale a arătat faptul că atunci când este deconectat în întregime de la creier, intestinul se retrage într-o mişcare descendentă, se strânge către partea orală şi se constată o slăbire spre partea anală (numit reflexul peristaltic) atunci când este expus la presiuni din exterior. Acest tip de „inteligenţă a intestinelor” s-a dezvoltat după ce strămoşii noştri au început să facă diferenţa dintre ameninţarea unui leu şi o cameră plină de oameni în aşteptarea unui discurs. În cazul unui speaker agitat, creierul poate transmite semnalul „Sunt nerăbdător”, iar intestinul poate aplica modul de luptă sau de zbor cu avionul. Nervii în gât pot provoca sufocare, iar intestinele pot avea reacţii de constipaţie sau de diaree.
Depozitul emoţiilor
Autorul cărţii „Molecule şi emoţii”, dr. Candace Pert, susţine că aceiaşi neurotransmiţători care ne fac să ne simţim în largul nostru atunci când cineva ne zâmbeşte sau ne fac să tresărim la un film sângeros se găsesc şi în muşchii sfincterului, pe tot parcursul tractului digestiv. Din „trapa” esofagului nostru, care rămâne închisă pentru a menţine acidul în stomacul nostru, dar se deschide la introducerea alimentelor, şi până la cea de la finalul anusului, funcţia neurotransmiţătorilor este în strânsă legătură cu starea de spirit.
„Oamenii au crezut că emoţiile sunt adăpostite doar în creier, dar se pare că cele peste o sută de substanţe chimice care modulează emoţiile noastre sunt, de asemenea, găsite în tot corpul, în special în intestine”, spune dr. Pert. În cazul unei emoţii precum stresul prelungit, cercetările sugerează că poate apărea digestia lentă, ceea ce poate conduce la o creştere exagerată a numărului de bacterii dăunătoare care pot agrava problemele intestinale. Stresul cronic poate, de asemenea, să întârzie circulaţia normală a celulor în intestine, ceea ce înseamnă că golurile microscopice dintre celule permit moleculelor de alimente parţial digerate să ajungă în sânge. Acest lucru conduce la o stare periculoasă numită sindromul intestinului permeabil, după cum afirmă nutriţionistul Elizabeth Lipski.
Transmiteţi mesajul corect!
Primul pas pentru o digestie mai bună este simplu: nu vă stresaţi pentru lucrurile pe care nu le puteţi controla. „Un număr semnificativ de pacienţi care suferă de sindromul colonului iritabil au tendinţa de a-şi face prea multe griji, de a-şi înrăutăţi şi de a-şi spori proporţiile afecţiunii”, susţine psihologul Jeffrey Lackner de la Universitatea de Medicină din Buffalo. De asemenea, Lackner recomandă terapia cognitiv-comportamentală pentru îmbunătăţirea semnificativă a vieţii pacienţilor care suferă de afecţiunile gastro-intestinale menţionate. Această terapie are drept scop de a-i ajuta pe oameni să-şi schimbe modul în care gândesc cu privire la situaţiile stresante şi să le ofere instrumente pentru rezolvarea eficientă a unor astfel de probleme.
Sprijinul unei digestii eficiente
De cele mai multe ori, problemele intestinale cronice sunt semne ale unui sistem dezechilibrat, iar pentru a restabili echilibrul pierdut, trebuie să ţineţi cont de mesajele transmise de intestine. La fel ca senzaţia de căldură care vă spune să nu vă apropiaţi de foc sau ca mirosul rânced care vă avertizează să nu consumaţi alimentul respectiv, anumite simptome ale intestinelor sunt mesaje care trebuie descifrate. În loc să încercaţi să înlăturaţi temporar durerea prin intermediul medicamentelor, mai eficient ar fi să înţelegeţi semnalele pe care le conţine.
Menţinerea intestinelor sănătoase trebuie să includă probiotice şi prebiotice, luate din alimente sau suplimente alimentare. Suplimentele cu probioticele conţin cantităţi mari de bacterii benefice, care ajută la restabilirea echilibrului microbian intestinal. Această restabilire a echilibrului prin intermediul probioticelor vă poate scuti natural de multe dintre bolile sistemului gastro-intestinal. Prebioticele sunt considerate alimente pentru bacteriile din sistemul nostru digestiv. Acestea nu sunt o hrană pentru corpul uman în mod direct, ci mai degrabă alimente pentru bacteriile probiotice. O altă diferenţă între cele două este că prebioticele nu sunt afectate în niciun fel de căldură, frig sau timp, pe când probioticele sunt extrem de sensibile la aceşti factori, putându-se ajunge la reducerea lor semnificativă. Împreună, prebioticele şi probioticelecreează un efect simbiotic, de acțiune în sinergie, care oferă organismului dumneavoastră beneficii suplimentare. Surse alimentare pentru probiotice sunt iaurtul, murăturile sau unele brânzeturi moi, iar prebioticele pot fi găsite în cereale integrale, banane sau miere.
